Azi

” Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei”  Evanghelia după Matei 6:34

E greu să trăieşti  doar câte o singură zi, într-o zi! Gândurile ne fug la reuşitele de ieri şi la eşecurile de alaltăieri, dar şi la planurile de mâine şi ambiţiile de poimâine, astfel încât farmecul zilei de „azi” ne este furat de multe ori. Trăim ancoraţi în „ieri” şi cu speranţele lui „mâine”, iar „azi” e doar ceva tranzitoriu, de la „ieri” spre „mâine”. Ce ar însemna, oare, pentru noi, pentru cei din jurul nostru, să trăim plenar fiecare „azi”, să îl privim ca ultima zi în care putem să facem ceva perfect, să schimbăm ceva în mai bine, să îndreptăm ori să corectăm lucrurile greşite? Cum ar  arăta oare lumea , cu oameni devotaţi şi dedicaţi total zilei de „azi”? Veţi spune că ne tăiem toate visele, toate planurile ni le sugrumăm, toate speranţele ni le omorâm singuri. Dar  visele, speranţele, planurile, pe care ni le facem pentru „mâine”, nu provin, oare, din ceea ce pregătim azi, din modul cum acţionăm astăzi? Putem să avem năzuinţe la o viaţă mai bună mâine, dacă astăzi nu facem nimic, sau nu facem ceea ce trebuie? Putem să visăm la a zbura alături de vulturi, dacă azi nici măcar nu încercăm să dăm din aripi, alături de raţe ori gâşte?

Ziua de azi e singura zi care ar trebui să ne motiveze, să ne consumăm pentru a o trăi cât mai frumos şi mai bine; pentru că mâine, nu e al nostru şi nu ştim dacă va fi, pentru că ieri s-a dus şi nu va mai reveni la noi. „Fiecare  „azi” trăit frumos, din plin, ne va face cinste când o să îl privim în urmă, ne va împlini ca şi oameni. Un „azi” trăit frumos, ne va da speranţe reale pentru un „mâine” mai bun, pentru vise care se pot împlini.