Posts Tagged ‘frumos’

Ar fi frumos

Posted: 26/07/2012 in Scurt pe doi!
Etichete:, , , , , , , ,

Ar fi frumos dacă ploaia căzută peste noi, ne-ar spăla și inimile de răutate, invidie, ură

Mi-ar plăcea ca soarele sa îmi încălzească nu doar trupul ci să îmi atingă cu căldura sa, sentimentele pentru a le innobila

Aș vrea ca zăpada să îmi acopere toți pașii făcuți fără rost și  fără folos în lumea asta și să îi dea uitării.

Nisipul mi l-aș dori  să nu se termine niciodată din clepsidra vieții si sa fie mereu strecurat cu intelepciune.

Luna nu doresc să fie altceva decât lumina din noaptea grea, lumină lăsată de Dumnezeu pentru a îmi arăta cărarea.

Marea-să fie locul în care să arunc toate nereușitele  mele, iar valurile să nu le mai aducă înapoi.

Fiecare zi să fie momentul de renaștere, de înviere, spre o viață mai bună, spre o trăire mai frumoasă.

Ar fi frumos să fie totul precum aș vrea, dar nu știu dacă ar fi bine!

Anunțuri

Azi

Posted: 11/05/2012 in Meditații
Etichete:, , , , , , , , , ,

” Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei”  Evanghelia după Matei 6:34

E greu să trăieşti  doar câte o singură zi, într-o zi! Gândurile ne fug la reuşitele de ieri şi la eşecurile de alaltăieri, dar şi la planurile de mâine şi ambiţiile de poimâine, astfel încât farmecul zilei de „azi” ne este furat de multe ori. Trăim ancoraţi în „ieri” şi cu speranţele lui „mâine”, iar „azi” e doar ceva tranzitoriu, de la „ieri” spre „mâine”. Ce ar însemna, oare, pentru noi, pentru cei din jurul nostru, să trăim plenar fiecare „azi”, să îl privim ca ultima zi în care putem să facem ceva perfect, să schimbăm ceva în mai bine, să îndreptăm ori să corectăm lucrurile greşite? Cum ar  arăta oare lumea , cu oameni devotaţi şi dedicaţi total zilei de „azi”? Veţi spune că ne tăiem toate visele, toate planurile ni le sugrumăm, toate speranţele ni le omorâm singuri. Dar  visele, speranţele, planurile, pe care ni le facem pentru „mâine”, nu provin, oare, din ceea ce pregătim azi, din modul cum acţionăm astăzi? Putem să avem năzuinţe la o viaţă mai bună mâine, dacă astăzi nu facem nimic, sau nu facem ceea ce trebuie? Putem să visăm la a zbura alături de vulturi, dacă azi nici măcar nu încercăm să dăm din aripi, alături de raţe ori gâşte?

Ziua de azi e singura zi care ar trebui să ne motiveze, să ne consumăm pentru a o trăi cât mai frumos şi mai bine; pentru că mâine, nu e al nostru şi nu ştim dacă va fi, pentru că ieri s-a dus şi nu va mai reveni la noi. „Fiecare  „azi” trăit frumos, din plin, ne va face cinste când o să îl privim în urmă, ne va împlini ca şi oameni. Un „azi” trăit frumos, ne va da speranţe reale pentru un „mâine” mai bun, pentru vise care se pot împlini.

Hai nu spuneți că nu ați avut asemenea zile, că nu vă cred. Și aici nu mă refer la ceva de genul posibilei dorințe a lui Geoană de a fi prieten cu Băsescu, în momentul în care și-a dat seama că a pierdut alegerile și că i-ar prinde bine măcar un post de premier. Vreau să vă prezint ceva mai ”impersonal”, cu care sigur ați fost fiecare confruntați, dar în diferite ipostaze.

Am plecat la drum cu mașina, pe o vreme rece dar uscată. Totul frumos, drum curat, nu prea mare aglomerație; am condus bine până am ajuns la o zonă cu șosea umedă, mizeră. Parbrizul se incărca cu murdărie din ce în ce mai mult și cu toate că sunt destul de răbdător, nu am mai putut; a trebuit să trec la a încerca să spăl parbrizul. Și când să pornească țâșnitoarea, ce să vezi, nici urmă de apă pe parbriz. Și dă-i, și dă-i, dar degeaba. Metoda de rezervă: sticla cu apă luată pentru băut! Am spălat parbrizul, lumea s-a mai luminat înaintea mea, așa c-am pornit din nou la drum, cu speranța că voi găsi cât mai repede un magazin de unde să cumpăr soluție de iarnă. E clar, mi-am zis, a inghețat ceva pe traseul conductelor de apă. Și  astfel am trecut la metoda de rezervă a rezervei: am cumpărat soluție de minus 20 grade și am umplut rezervorul de apă, și am apăsat și apăsat si…nimic. Și atunci am ajuns la concluzia că trebuie să mă fac prieten cu vrajmașul: ce uram eu zăpada pe șosea și ninsoare când conduceam, ce uram eu ca alții să imi arunce mizerie pe parbriz, circulând cu mașinile lor din sens opus- dar nu am mai avut încotro, așa că îmi doream să ningă pentru a uda parbrizul, doream să vină mașini mari din sens contrar să îmi arunce mizerie pe parbriz, ca să pot ”spăla” parbrizul!! Doamne, ce bine era când mi se împlinea dorința!

Și așa am ajuns acasă, cu ajutorul unor  ”dușmani”, deveniți prieteni de conjunctură. Dar o dată ce am pus mașina în garaj, i-am uitat imediat, am revenit la aceeași repulsie față de ei, dar ii privesc cu admirație fiindcă au acceptat să mă ajute.