Archive for the ‘Să începem săptămâna cu un zâmbet’ Category

Cum economia de piata a facut ca unii sa ramana in continuare cu gandul si fapta la coada vacii, iar altii sa se destinda prin concedii de lux, tot asa si in satul nostru, Ion, mare intreprinzator pe banii celorlalti sateni, si Gheorghe , vesnic prezent in satul prafuit si linistit, discutau la apus de soare:

– Mai Gheorghe, am fost anul asta in concediu in Africa , la un safari, si am vanat o multime de animale, care mai de care!

– Nu iti cer sa imi explici ce inseamna ” safari”, dar totusi sunt curios ce animale pot exista asa de multe diferite de ale noastre, de pe aici, de trebuie sa mergi pana in Africa sa le vanezi.

– E greu sa iti explic, dar o sa incerc sa te fac sa intelegi! De zebra ai auzit cred ca, fiindca astea le-am vanat prima data.

– Zebre? Cum is astea, ca eu nu am vazut si auzit de asa ceva?

– Stii calul lui Vasile, da? No, cam asa ceva e o zebra, doar ca putin mai mica , alearga mai tare si are ceva dungi pe ea, dar in rest e la fel ca si calul lui Vasile.

– Aha, am priceput, trebuie sa fie faine daca zici ca sunt asa cu dungi si mai mic. Dar ce altceva ai mai impuscat, hai ca deja imi place ce aud?

– Girafe, astea sunt mai rare si cred ca de astea nu ai auzit nici atat. Dar sa stii ca, dupa cum vad, stii calul li Vasile,  girafa seamana cu el, doar ca are picioarele mult mai lungi, gatul e inalt tare si in plus are niste dungi si asta.

– Bai Ioane, dar chiar nu mi-am inchipuit ca pot sa existe astfel de animale, si intr-adevar toate seamana cu calul lui Vasile

– Oricum cel mai interesant a fost la vanatoare de crocodili, la astia chiar ca te apuca frica.

– Crocodili? Parca de astia stiam ca exista doar piele, ca mai zicea pe la televizor de Udrea ca are ceva poseta parca din piele din asta. Dar eu nu stiam ce e. Cum arata asta?

– Bai Gheorghe, asta e mult mai greu sa iti explic.  Stii calul lui Vasile, da, ca doar iti explicai cu zebra si girafa, cum ca seamana cu el?  No sa stii ca , crocodilul e complet diferit de calul lui Vasile!!!!!

Anunțuri

” Pe o mare învolburată și o noapte neagră, nava de război ”George Washington”, sub pavilion american, zărește în depărtare, o lumină, care conform informațiilor, părea a fi  de la micuța navă canadiană de pescuit  ”Ontario”. Viteza mare  a navei americane, pe cursul deja stabilit, anunța o iminentă ciocnire! Căpitanul, cu o voce puțin speriată, anunță prin portavoce:

Suntem nava de război a SUA, vă rugăm să deviați cursul vaporului cu 15 grade pentru a evita o posibilă coliziune

Dinspre partea cealaltă, o voce sigură și calmă, îi răspunde: Vă rugăm ca dumneavoastră să deviați cursul navei cu 15 grade pentru a împiedica un dezastru.

Auzind astea, căpitanul american deja devine deranjat și nervos: Cred că nu știți cu cine stați de vorbă și la ce vă expuneți, așa că mai repet o dată și vă rog a devia cursul vaporașului vostru cu 15 grade, altfel vă vom distruge.

Nemodificată, la fel de calmă, vocea de la cealaltă portavoce răspunse : Noi o să rămânem pe poziția actuală, e de datoria dumneavoastră să vă modificași cursul cu 15 grade.

Căpitanul vizibil iritat și pregătindu-și deja subalternii spuse: E ultima încercare de vă face să schimbați cursul, altfel o să regretați că nu ați luat aminte la mesajul meu. La revedere, sau mai bine zis adio

Vocea îi răspunse, la fel de calmă ca prima dată, deloc deranjată sau speriată de amenințare: De acum e doar alegerea dumneavoastră. Vă vorbește supraveghetorul FARULUI de pe mal!. La revedere.”

 Pe o stradă oarecare se afla o Biserică ( nu dăm mai multe detalii!!). În imediata apropiere a acelei Biserici se afla casa unui om ateu, care duminică de duminică, in timpul slujbei avea obiceiul de a petrece în curtea proprie, înconjurat de câțiva prieteni.  Până aici nimic greșit, deoarece fiecare are libertate în prorpia lui ogradă; însâ omul respectiv punea și muzică, de toate felurile, iar uneori era atât de asurzitoare încât răzbătea  și în intimitatea Bisericii de lângă el. Preotul, om al lui Dumnezeu,  vrînd să rezolve pașnic problema, i-a atras atenția de câteva ori, fără nici un rezultat; deoarece omul nu coopera  astfel ca măcar pe perioada slujbei să dea muzica mai incet, preotul a început să se roage la Dumnezeu pentru rezolvarea situației, îndemnând și pe alți enoriasi să facă la fel. După un timp oarecare s-a întâmplat ceva ciudat, o minune sau un dezastru, depinde din care parte privești. Din cauza unui trăznet, casa ateului respectiv a luat foc și a ars din temelii. Omul respectiv, ateul, aflase între timp despre demersul preotului și înfuriat s-a adresat unui tribunal cerând despăgubiri pentru necazul produs. După ce a ascultat cearta dintre ateu și preot, judecătorul aflat în imposibilitatea de a decide de partea cui e dreptatea a spus următoarele:

”Am în față un caz imposibil,  care în întreaga mea activitate nu am mai întâlnit. Dupa cum înțeleg eu, situația se prezintă în felul următor: acest ateu, care neagă existența lui Dumnezeu,  susține că Dumnezeu, la rugăciunile preotului și a altor enoriași, i-a distrus casa trimițând un fulger ! De cealaltă parte, preotul, om al lui Dumnezeu, cu o credință puternică spune că una ca asta este imposibil să se poată întâmpla, Dumnezeu nu mai face asemenea minuni în zilele noastre!”

V-am mai povestit de a mea „gagică” mică, pe numele ei de fată, Kita, că probabil după căsătorie o să o cheme Hachikita, adică după numele soţului, Hachiko!! Am descoperit că poate fi o pacoste la casa omului, dar şi o posibilă sursă de venit. Pacoste prin toţi papucii care îi ia de pe la uşă şi îi aşează în ordine  în curte ca şi când ar vrea să înveţe a număra; şi acum o certăm, şi peste 10 minute, sunt la loc, adică în curte. Ce să îi faci, e copilă încă! Dar despre posibila sursă de venit vreau a vă spune acum. M-am gândit că o să o înscriu în concursuri gen ” cel mai rapid câine la mâncare”, şi apoi, dacă văd că o să câştige,  chiar o să chem juriul de la Guiness Book. pentru a vedea dacă nu omologhează vreun nou record! Are o viteză în a mânca de zici că acum vine potopul şi rămâne nemâncată; sau că dacă nu mănâncă repede, repede, nu merge la plimbare ori nu îşi  mai poate folosi computerul pentru a se juca „need for speed”. Nu-i pun bine farfuria cu mâncare în faţa nasului, că imediat  a şi golit-o, în timp ce Hachiko, de abia a mirosit porţia lui de mâncare. Parcă nici nu respiră, doar mai întoarce capul să vadă dacă Hachiko, nu a terminat cumva înaintea ei. De la o zi la alta, e  într-o continuă cursă contracronometru cu ea însăşi, în ce priveşte mâncatul. Ce mai, e rapidă de tot!

Aşa că dacă o să vedeti sau auziţi de ceva concurs canin pe teme de „înfulecat”, vă rog a mă informa şi pe mine; s-ar prea putea să mă las de bloguit şi să încep să trăiesc de pe urma trofeelor pe care o să le cucerească Kita!)))

Pentru că,  cu siguranţă, toţi cunoaştem că nu există ţară perfectă, dar în acelaşi timp pentru a nu crede că am ceva cu americanii, menţionez doar că ceea ce urmează a fi scris în acest articol, despre americani şi America, provine tocmai de la sursă, adică ale americanilor sunt spusele.

Doar în America:

– comanda de pizza poate ajunge acasă la tine mai repede ca şi ambulanţa

– magazinele cu medicamente au raionul pentru eliberarea reţetelor în spate de tot, pentru ca oamenii bolnavi să traverseze întreg magazinul, în timp ce oamenii sănatoşi , care vor să cumpere ţigări, le pot lua chiar de la casele de marcat

– oamenii comandă burger dublu, platou mare de cartofi prajiţi şi o Cola dietetică

– sunt lăsate maşinile de mii de dolari în faţa casei, iar în garaj sunt ţinute toate adunăturile inutile din casă

– băncile au ambele uşi de intrare larg deschise, dar  pixurile  sunt legate de birouri

– există locuri de parcare pentru handicapaţi, în faţa patinoarelor

– bancomatele sunt echipate cu litere si pentru orbi

La unele lucruri putem să ne lăudăm ca i-am ajuns , iar la altele că i-am şi depăşit.

Sursa- Internet

Americanii au şi ei această categorie ,  o categorie de oameni pe care o întâlneşti la orice popor; şi această categorie, americanii  o  recunosc după nişte  indicii clare. Aşa că, dacă ai fost prin America, sau americanii au venit la tine,  se prea poate să te fii întâlnit deja cu un asemenea personaj; poţi să îl recunoşti, dacă acesta a făcut sau face  unul din următoarele lucruri:

1. la prima întâlnire cu o fată, îi cere tatălui tractorul pentru a merge să o ia pe domnişoară de acasă

2 . nu are draperii la casă, dar are la camionetă

3. a folosit peria de curăţat WC-ul, cel puţin o dată, pentru a se scărpina pe spate

4. crede că piaţa financiară internaţională are un gard mare de jur împrejur

5. soţia îl cheamă pentru a muta cutia de viteză astfel încât ea să poată face baie în cadă

6. se holbează la un bidon cu suc de portocale, deoarece pe el scrie ” concentrat”

7. în statul din care face parte, au crescut vârsta limită de la care se poate consuma alcool, la 32, astfel încât să nu mai poată fi folosit în şcoli de către elevi

8. crede că „riviera franceză” e o marcă de autovehicul străin

9. hârtia igienică pe care o foloseşte are numerotate foile

10.  crede că „dom perignon” e un cap al mafiei siciliene

11. nu e sigut dacă Volvo e o parte a corpului feminin

12. familia lui merge întotdeauna la filme, în grupuri de 18 sau mai mulţi, deoarece  „filmul e interzis pentru 17 sau sub”

13. „jack Daniels” e în topul celor mai admirate persoane

14. crede că Sherlock Holmes, e un proiect imobiliar

15. întreaga familie e „democrată” cu excepţia micuţei Mary care a învăţat să citească!

16. clasa a cincea a însemnat cei mai buni şase ani din viaţa lui

Nu ştiu care e denumirea care o veţi da voi unei asemenea categorii de oameni, dar chiar aştept cu nerăbdare să văd variantele pe care le propuneţi!

Sursa- internet

Se pare că ziua de luni, nu e doar pentru poporul român una greu de digerat, una care am vrea să nu mai fie, atunci când e vorba de muncă, şi am prefera să facă parte din week-end. Şi alte naţii „apreciază” foarte mult această zi, că altfel nu degeaba s-ar osteni să îi spună atât de multe aforisme, doar doar se prinde cât de iubită e!

1. De ce e aşa departe ziua de luni de ziua de vineri, iar ziua de vineri aşa de aproape de ziua de luni?

2. Sunt convins că Dumnezeu a creat ziua de luni, ştiind toate greşelile care va fi să le facem în week-end şi astfel să ne pedepsească

3. Ar trebui ca ziua de luni să fie scoasă în ilegalitate

4. Nu îmi place deloc de luni, marţi, miercuri, joi, şi jumătate din vineri.

5.  Este groaznic să ştii că a şaptea parte din viaţă o risipim cu zilele de luni.

6. În loc de a apăsa butonul pentru deschiderea garajului, am apăsat butonul pentru aprinderea becului, aşteptând să se deschidă uşa de la garaj. Urăsc ziua de luni.

7. Sunt dedicat 100% muncii; 13% luni, 22% marţi, 28% miercuri,33% joi, 4% vineri.

8. Trebuie să existe o posibilitate de a fi liber toate zilele de luni dintr-un an; aşa aş fi bucuros toată săptămânile din an

( sursa- internet)

P.S

Va doresc sa aveti o foarte fructuoasa zi de luni!