Archive for the ‘Haioase’ Category

Pe marginea unei ape , la lumina unei luni pline, trei prieteni vechi, colegi de teologie, își depănau amintirile din vremea studenției; dar mai ales își spuneau reușitele din perioada în care fiecare era în slujba enoriașilor și a lui Dumnezeu. Pentru că atmosfera, redevenise aidoma aceleia din vremurile sesiunilor lungi de vară, adică una sinceră, prietenească cu adevărat și mai ales propice pentru marturisiri cât se poate de personale, din acelea care nu e bine să fie auzite de alții, ci să rămână acolo, între ei…

” Viața mea de slujitor a lui Dumnezeu e una împlinită, cei pe  care îi slujesc sunt foarte mulțumiți de modul cum am grijă de ei și de sufletele lor, precum și de   toate predicile pe care le rostesc. Sunt pe deplin mulțumit de situația mea, doar că, să știți că am și eu scăparea mea, pe care , îmi permit să vi-o spun: îmi place din când în când să beau, eu zic că nu prea mult și mai ales nu în public, cu toate că zice nevasta mea, că o dată am căzut chiar și sub masă. Asta e problema vieții mele de cleric, problemă care vouă îmi permit să vi-o spun, dar la alții…!” spuse primul dintre ei

” Mie toți îmi spun că le-ar plăcea să le stau mai mereu aproape, cei mai în vârstă m-ar lua de copil, cei mai tineri m-ar lua de frate, așa de prețuit sunt de toate categoriile de oameni care fac parte din Biserica mea. Și cu toate astea, povara care apasă pe umerii mei constă în faptul că, fiind așa de apreciat de toți, și mai ales de doamne și domnișoare, se întâmplă ca ochii mei să se oprească pe vreo ”mieluță” ori ”oiță” din turmă, o privire mai lungă, poate chiar păcătoasă, fără însă a păși mai departe. Dar recunosc că nu e bine și îmi e rușine de asemenea momente și nu prea aș vrea să știe prea mulți despre ele”, îndrăzni să spună și al doilea

” Farmecul vieții de slujitor al lui Dumnezeu e unul aparte, care îmi aduce satisfacții deosebite. Sunt mereu în preajma oamenilor, le ascult bucuriile și problemele, încerc să îi ajut pe cât  se poate și întotdeauna caut să fiu o persoană de încredere astfel ca toți să fie deschiși în fața mea. Dar, așa ca și  pentru voi, există și la mine un punct negru, unul de care nu îmi face plăcere să știe prea mulți, dar voi, prietenii mei, trebuie să îl știți: din când în când, din păcate însă mai des decât aș vrea, mă apucă așa un chef de a bârfi încât efectiv nu mă pot stăpâni, spun absolut tot ceea ce aud despre alții și de la alții. Și uite, chiar acum, de abia aștept să plec de aici, sa pot povesti ceea ce am aflat despre voi!”

Dacaă cumva vă gândeaţi că toate semnele indicatoare ar trebui să ajute, să dea informaţii clare, iată că descoperim că nu e chiar aşa, că mai sunt şi altfel de semne.

A-nceput de ieri să sară, câte-un cetăţean pe stradă! Atenţie şoferi!

Dacă nu reuşesti să mergi ladreapta, atunci încearcă la stânga, şi tot aşa mai departe!

Cel mai sigur lucru la care te poţi aştepta în viaţă e neprevăzutul, aşa că fii gata să îi faci faţă! Dar încearcă să ieşi din maşina înainte de a te lovi!

România, încotro? Astfel de semne ar trebui puse peste tot în Romania, poate ne-am trezi!

Măcar de la câini ridicaţi mizeriile, pentru că cele făcute de oameni ne năpădesc oricum!

Uşurel cu căruciorul pe pod! Pericol de crocodili!

Aştept definiţiile  voastre pentru astfel de semne „dubioase”

Eu sunt un mâncător destul de bine pus la punct cu dulciurile , şi în special prăjituri, ciocolată şi altele de genul, fără prăjituri prea negre ori ciocolată neagră. Totuşi , cu toată experienţa mea, acumulată în ani de antrenament şi pregătire, nu mi-am pus niciodată problema că s-ar putea să nu mai fiu în stare să mănânc prăjituri ori alte dulciuri, aşa cum mi-am pus-o acum. Şi asta nu din cauză că , brusc şi dintr-o dată m-ar fi luat teama de diabet sau că aş suferi de vreo boală care interzice consumul de dulciuri. Ci dintr-un motiv, pe atât de distractiv pe atât de întemeiat: cineva s-ar putea să îmi dorească să nu mai pot mânca.  Şi am să vă explic  şi de unde aceasă teamă. Am auzit următoarea expresie, care m-am gândit că s-ar putea să mă atingă şi pe mine dacă nu mă potolesc eu de bunăvoie: ” aş vrea ca tata să facă gingivită, să îl doară dinţii şi să nu mai poată mânca cremeş, pentru că mănânca şi dimineaţa, şi la amiază, şi seara, iar mie nu mai îmi rămâne atât de mult”. V-aţi dat seama că această mică sinceritate, provine de la un copil, dar pe mine m-a cam luat cu tremur.  Dacă voi da peste careva cu credinţă şi dorinţă aşa de mare , încât să îmi dorească să mi se taie tot cheful de dulciuri? Ori care să ceară să mi se facă vreo bătătură pe limbă sau pe cerul gurii, să nu mai pot îngurgita prăjturi?

Niciodată nu ştii peste cine dai în viaţă , aşa că va trebui să fiu pregătit pentru ziua când va apărea careva, mâncător mai mare decât mine de dulciuri, şi căruia din motive de concurenţă, să îi cad cu tronc, astfel să îmi dorească vreun bine din cele amintite anterior. Aşa că dacă cumva, vi se întâmplă să vi se taie subit cheful de ceva anume, sau să vă apară ceva „anomalii” în funcţionalitatea organismului, nu ar fi lipsit de importanţă, să luaţi în calcul şi o astfel de „injurătură” rostită de vreun binevoitor: „da-ţi-ar Domnul gingivită, să nu mai poţi mânca amandină”!!!

( sursa pozei- http://lascaupetru.wordpress.com)

” În ziua de 1 Aprilie, ne aducem aminte ce suntem în celelalte 364 de zile” – Mark Twain

Păcăliţi de-atâţia ani, că avem democraţie

Că deşi avem corupţie, nu avem corupţi

Că benzina se scumpeşte, c-aşa este-n trend

Că, ori  euro-i de vină, ba dolarul e

Energia se scumpeşte că n-avem destulă apă

Gazul vine scump pe ţeavă, de la ruşi, că la noi nu-i

Că suntem independenţi, doar că alţii ne conduc

Că de mâine e valabil ” să trăiţi mai bine”

Că salariile revin unde-au fost o dată

Demnitarii că slujesc, nu că-şi văd de-a lor afaceri

Că Elodia nu-i  moartă, dar DD nu spune unde-i

C-o s-avem autostrăzi, de la est la vest

De muncit o să avem, ici la noi în ţară.

Şi mai câte nu se spun păcăleli în vorbe

Dar oricând le auzim e … 1 Aprilie

Pentru mine personal, Yahoo nu reprezintă prin excelență,  un site de știri, ci mai degrabă unul folosit pentru servicii de email. Câteodată, mai trag cu ochiul la prima pagină, să văd ce mai anunță dumnealor ca fiind știri importante. În dimineața asta însă, YAHOO mi-a captat întreaga atenție, cu toate că era  o oră matinală bine. Așa pe întunerec, căutam butonul potrivit de la computer, pentru a nu pierde un asemenea moment și a îl imortaliza. Și de abia acum, citind titlul, mi-am dat seama cam care e percepția agențiilor de știri internaționale cu privire la ccea ce se întâmplă în România. Dacă din punctul nostru de vedere, pe plan național, instituția numită BNR, reprezintă ceva demn de încredere, un factor de echilibru; pentru cei din afară, se pare că, nu e chiar tocmai așa, ci se pare că ei consideră că BNR, trebuie să se țină de ceva ca sa fie în echilibru. Ba dimpotrivă, se pare că e chiar la polul opus, cei care muncesc acolo putând fi considerați, în opinia lor, dintre cei care fac ” munci murdare”, ba chiar în apropiere de locuri urât mirositoare.

Vă las pe fiecare în parte, citind al treilea titlu de  știre de pe coloana principală, să deduceți, importanța pe care o conferă Yahoo, știrilor în limba română  cât și părerea lor despre BNR.

Aș fi curios să știu care e omologul CNA-ului la nivel de internet, pentru a se sesiza și a da o amendă la Yahoo, pentru folosirea unui limbaj necuvincios la prezentarea știrilor, fără a fi pusă bulina roșie.

SUPERSTIȚIE – Prejudecată care decurge din credința în spirite bune și rele, în farmece și vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămășițe ale animismului și ale magiei.

Ziua de marţi, 13, este o zi considerată de mulţi nefastă,:însemnând ghinion şi trei ceasuri rele. Potrivit superstiţioşilor, în această zi nu trebuie să pleci la drum sau să faci activiăţti importante. Aşa că băgaţi bine de seama, dragi creştini!  dar chiar, oare cum merg , mână în mână, credinţa în Dumnezeu cu astfel de practici, dependenţa de El, cu teama de astfel de lucruri? Pentru că sunt şi lucruri chiar distractive, printre cele ce se numesc superstiţii, voi prezenta câteva astfel de „credinţe” dar şi „soluţiile” pentru a scăpa de ele,  provocându-vă şi pe voi, a scrie alte superstiţii ce vi se par ciudate.

1.Orice dorinţă ţi se va împlini dacă o rosteşti în timp ce fierbi ceapă – să nu îţi lipsească nicicând ceapa din casă, să o ai la îndemână şi mai ales întotdeauna să ai un ochi al aragazului sau plitei liber pentru a pune repede la fiert ceapa atunci când îţi doreşti ceva

2. O broască ce sare în casa ta, îţi aduce noroc – construieşte-ţi casa pe malul unei bălţi pline cu broaşte astfel încât în orice moment să ai o broască aproape de casa ta

3. Un câine care urlă în ajunul Anului Nou, va turba până la sfârşitul anului – la apropierea Anului Nou, legaţi gura tuturor câinilor pe care îi aveţi, chiar dacă mor din acest motiv, important e ca superstiţia să nu se întâmple

4. Dacă prinzi o frunză care cade, în prima zi de toamnă, vei avea parte de o iarnă uşoară – fii sigur că mai ai zile de concediu până toamna, astfel icât să poţi fi liber când incep să cadă frunzele; se merită, tinând cont de ce cheltuieli cu încălzirea eviţi

5. demonilor le este frică de sunetul clopoţeilor – leagă clopoţei la fiecare haină şi pantof pe care îl porţi, la fiecare clanţă de uşă, la oglinda retrovizoare de la maşină, precum şi de ramurile copacilor din grădină; astfel, chiar dacă vei fi considerat nebun, vei fi sigur că scapi de demoni

6. dacă omori o albină, vei avea un oaspete neaşteptat – fii sigur că nu laşi urme atunci când omori albina, altfel „musafirul” nepoftit s-ar prea putea să fie întreg roiul celei ucise

7. daca-ţi muşti limba în timp ce mănânci, înseamnă că ai spus o minciună de curând- pentru a evita accidentele şi muşcăturile grave de limbă, nu este indicat a se mânca după ce ştim sigur că am spus o minciună; mai bine flămânzi decât cu limba accidentată

Iar referitor la ziua de marţi 13, stai acasă toate zilele astfel catalogate, nu merge nici la serviciu, nici cu maşina, şi nu lucra absolut nimic. si astfel vei face parte din „clubul marţienilor de ziua a treisprezecea”.

Cutremurele, oricât de puternice ar fi,  pot să curme vieţi , dar nu pot şterge amintiri ale oamenilor morţi în ele, pot dărâma ziduri, dar nu pot acoperi de uitare persoanele decedate în astfel de tragedii, pot lua oameni dragi de lângă noi, dar nu îi pot scoate din inimile şi gândurile noastre. O astfel de amintire, peste ani şi ani, o astfel de persoană care nu poate fi dată uitării, este actorul TOMA CARAGIU. Pentru talentul lui, pentru umorul lui, pentru farmecul lui actoricesc, Toma Caragiu, va rămâne în memoria românilor, chiar dacă , amintirea lui, printre altele, e legată, în mod tragic de cutremurul din 1977.

Vă las să asistaţi la o discuţie colegială, de la” tovarăş şef” la „tovarăs subaltern”,  de la „anchetator” la „anchetat”, şi să vă destindeţi frunţile, poate zbârcite. Merită să ne amintim, în mod satiric, de acele vremuri, dinainte de 1989.