Archive for the ‘Scurt pe doi!’ Category

Ar fi frumos

Posted: 26/07/2012 in Scurt pe doi!
Etichete:, , , , , , , ,

Ar fi frumos dacă ploaia căzută peste noi, ne-ar spăla și inimile de răutate, invidie, ură

Mi-ar plăcea ca soarele sa îmi încălzească nu doar trupul ci să îmi atingă cu căldura sa, sentimentele pentru a le innobila

Aș vrea ca zăpada să îmi acopere toți pașii făcuți fără rost și  fără folos în lumea asta și să îi dea uitării.

Nisipul mi l-aș dori  să nu se termine niciodată din clepsidra vieții si sa fie mereu strecurat cu intelepciune.

Luna nu doresc să fie altceva decât lumina din noaptea grea, lumină lăsată de Dumnezeu pentru a îmi arăta cărarea.

Marea-să fie locul în care să arunc toate nereușitele  mele, iar valurile să nu le mai aducă înapoi.

Fiecare zi să fie momentul de renaștere, de înviere, spre o viață mai bună, spre o trăire mai frumoasă.

Ar fi frumos să fie totul precum aș vrea, dar nu știu dacă ar fi bine!

Anunțuri

E din ce in ce mai la moda , sa porti tricouri sau alte accesorii de imbracaminte, care sa aiba inscriptionate pe ele, diferite sloganuri, reclame ori chpuri sau nume de persoane. In toata efervescenta asta, mediatica, sociala, politica, publicitara, v-ati pus vreodata serios intrebarea, daca exista vreo persoana, care sa va reprezinte atat de mult, incat sa aveti curajul, onoarea si placerea sa purtati cu demnitate vreun tricou cu chipul ori numele ei? Dar nu asa sa il schimbam ca ” tricoul”, ci sa fie o valoare permanenta, si azi si maine valabila?

Ducem lipsa de modele sau de modele care sa fie expuse publicului. Am ajuns sa folosim surogate ca si modele, vedete care apar peste noapte si dispar peste zi, oameni pe care ii sustinem din interese, si nu pentru ca ar avea principii. Suntem uneori furati de trend si uitam de valori, suntem luati cu valul de context si uitam de valorile care ar trebui sa fie permanente!

Oare ce tricou sa iau pe mine? Daca aveti sugestii, le astept cu interes!!

Nu mă refer la acei naivi care duc mai mult înspre prostie, ci la acei oameni care chiar sunt naivi sinceri, oameni poate așa de normali încât chiar cred în continuare, în ciuda aparențelor, că mai pot exista și momente de vis, de frumos, de plăcut. Iar în acest context, aș lansa provocarea de a  ne gândi fiecare dintre cei de pe aici, care ar fi ” naivul lucru” din viața noastră, care încă sperăm, credem că vom apuca să îl vedem cu ochii, să îl pipăim cu mâinile, pe aceste meleaguri românești și mioritice.

Eu vă spuneam la un moment dat, că naivul din mine, ar vrea să circule, înainte de a nu mai putea conduce mașina, pe autostrada Deva- Nădlac- Budapesta- Viena. Sau că mi-ar place să asist la discuții civilizate între anumiți politicieni care provin din partide diferite, respectându-se și fiind politicoși unul cu celălalt. Ori, altă naivitate de a mea, ca cei din Biserica ortodoxă și cu cei de la protestanți, să trimită misionari împreună pentru a cuceri oameni pentru Hristos în țări unde creștinismul nu e răspândit!

Și probabil ar mai fi multe alte lucruri, naive poate la prima vedere, dar cât se poate de normale, care aș vrea să le văd desfășurându-se în România. ȘI gândiți=vă că fiecare dintre noi, avem asemenea naivitâți, iar dacă ar fi să se împlinească, chiar am trăi în cea mai frumoasă țară, ori lume posibilă.

Poate mi se pare mie, si aici as avrea sa ma contraziceti daca ma insel, dar majoritatea care intra intr-o anumita structura, fie politica, fie universitara, fie bisericeasca sau de orice altfel, tind sa ia partea acelei structuri chiar si in momentele in care o recunoastere a unor greseli ar aduce un plus de imagine institutiei respective. Multi dintre noi, intram in anumite asemenea miscari , cu dorinta sincera de a fi cat se poate de obiectivi, echidistanti, de a fi altfel decat cei pe care ii vedem destul de inchistati si inchisi in niste sabloane prestabilite. Dar din pacate, multi ajungem sa sfarsim in aceleasi canoane si capcane, care ne fac robi si subiectivi unor deja stabilite puncte de vedere.

Ce e de facut ca aceasta luare de aparare chiar si atunci cand nu e cazul, atunci cand se vede clar punctul de vedere gresit, sa nu mai devina stare de fapt? Cum putem sa fim cat mai obiectivi, chiar si atunci cand e vorba de o structura din care facem parte? Oare se considera ” neapartenenta la echipa” faptul ca dezaprobam actiunile gresite ale ei? Sau dimpotriva,  denota curaj si demnitate faptul ca suntem in stare sa mergem impotriva curgerii apei? Dar ore cati avem acest curaj , demnitate si onoare de a fi obiectivi, dar nu rautaciosi, echidistanti dar nu invidiosi, chiar cand e vorba de echipa noastra, de grupul din care facem noi parte?

Anomalia ultimelor zile nu consta asa de mult in faptul ca se bate X cu Y,  bataie din punct de vedere politic privita, ci faptul ca noi , ca si oameni am intervenit in lupta lor. Unii sunt cu Basescu, altii sa nu auda de el, unii agreaza masurile luate de PArlament, altii sunt impotriva lor foarte vehement; mi se pare in regula sa ai opinii personale, pe care sa le impartasesti si sa le faci publice daca ti se cere sau daca voiesti. Dar de la a avea opinii personale, pana  la a ataca pe cei care au opinii diferite de ale tale, si a arunca asupra lor tot felul de cuvinte jignitoare si injurii, e mare distanta. Imi da impresia ca am intrat prea serios intr-un razboi care nu e al nostru , ci e al lor, sau cel mult ar trebui sa fie razboiul nostru al tuturor cetatenilor, impotriva nedreptatilor provocate de ei, de toti, sau de marea majoritate a politicienilor. Noi trebuie sa facem front comun impotriva coruptiei, hotiei si mizeriei, nu sa aruncam sageti otravite unii asupra altora!

E trist cand intri in a lupta pentru altii si mai ales cand ajungi sa lupti contra semenului tau care, pe de alta parte, sufera de aceeasi nemultumire ca si tine! Poate ar fi bine sa vedem exact care ne sunt adevaratii adversari, sa ii identificam corect si sa pornim la lupta ca atare!

Nu știu care e situația în alte țări sau în alte culturi, dar sigur noi românii suferim de sindromul ”grupurilor și găștilor” la nivel virtual, declarativ și pe hărtie ! Toți dintre noi vrem să creăm ceva nou, să fim mai deosebiți, să strângem lumea în jurul unui nume sau unui ideal; și astfel, în loc să ne asociem cât mai mulți la un grup mare, cu idealuri comune, cu țeluri clare și obiective concrete, preferăm să ne împrăștiem în mii și mii de grupulețe, găști și organizații. Așa ajungem să avem ”grupul care luptă împotriva disocierii în grupuri” sau ” organizația ce militează pentru unificarea tuturor organizațiilor”.

Nu știu de când a pornit acest spirit în poporul român, dar sigur acum e un vârf, e apogeul unei perioade. Tristețea e însă, că dacă vrem să   facem  chemare la ”luptă” reală, la nivel de acțiuni, a unui astfel de grup, o să vedem că totul se rezumă la declarații.

Până una alta, e de preferat să învățăm a ne grupa bine și a acționa și mai bine.

Nu știu cum vă descurcați voi pe vremuri din astea așa pline de căldură exterioară, dusă până la caniculă, dar mie nu prea îmi convine o asemenea situație. Și asta cu atât mai mult cu cât am biroul la ultimul etaj și vă dați seama ce se întâmplă pe acolo! Dar problema cea mai grea, pe lângă căldură, e partea de alimentație pe astfel de temperaturi ridicate. Așa că provocarea pentru aceste zile de caniculă, ar fi să împărtășiți cu noi, cei care doriți, ceva rețete de sezon canicular. Nu atât despre ce e cel mai indicat  a folosi ca și mâncare, bâutură, ci în special dacă aveți voi ceva secrete nesecretizate, ceva sugestii pe care să ni le spuneți și nouă. Știu eu, poate bunica din partea mamei vecinei care stă peste drum de voi, v-a spus vreo rețetă prin care puteți suporta mult mai ușor căldura toridă din aceste zile. Doar să îi spuneti persoanei respective ca o să apară pe internet, să vedeți cum vă spune toate secretele!

Cu siguranță că dacă deja aveți o afacere dezvoltată pentru astfel de vremuri, nu veți împărtăși secretele cu noi, dar totuși mizăm măcar pe ceva indicii, având din partea noastră a tuturor, asigurarea că nu vă vom fura afacerea!