După ce zilele trecute am citit că preşedintele Germaniei a demisionat pentru că încrederea populaţiei în el scăzuse, întrebându-ne, la acel moment, dacă şi când se va întâmpla şi la noi aşa ceva, iată că acum mai descoperim o acţiune, de genul căreia, iarăşi, nu ştiu dacă vom vedea în România: confiscarea averii fondatorului reţelei Megaupload. Individul de origine germană, Kim Dotcom, nu era un „neica nimeni”, cu ceva mărunţiş prin buzunar ci avea ceva bănuţi prin conturile sale astfel încât FBI i-a confiscat bunuri în valoare de 50 milioane dolari.
De ce la noi nu se poate iniţia o asemenea acţiune? Ce anume e mai bine sau mai rău pus la punct la noi, de nu se întâmplă nimic în direcţia aceasta şi la o scară aşa de mare? Spre deosebire de varianta americană, la noi sistemul e de tip „megadownload”, având următoarele caracteristici:
1. „download-ul” se face în baza unui contract ferm, de cele mai multe ori legal, între stat si cel care descarcă
2. viteza de download diferă de la proiect la proiect, dar e constantă şi nu apar întreruperi în descărcare
3. cei care fac „download”, sunt de cele mai multe ori „gentlemani” desăvârşiţi pentru că fac „share” şi cu alţii, astfel încât toată lumea e mulţumită
4. la terminarea sau chiar după ce începe „download-ul” , se şterg toate „track-urile” astfel încât istoricul să fie curat
5. cei care urmăresc, fac statistica şi analiza descarcărilor şi a celor care descarcă, sunt de cele mai multe ori puşi pe „ignore” ori „block” şi astfel totul e la nivel de „demo”
Tinând cont de toate aceste lucruri bine puse la punct, e greu de crezut că în Romănia, se va trece vreodată la confiscarea averii vreunuia din cei care fac parte din „top 50 download-eri”. Ar fi totuşi o metodă, enunţată şi-n titlu: să îi chemăm pe cei de la FBI, într-un schimb de experienţă în România; să stea aici până la reyolvarea definitivă a cazului, dar cu menţiunea ca, tot la 12 luni, sau chiar mai puţin, să fie schimbaţi membrii echipei FBI, pentru a nu se „româniza” în obiceiurile noastre.
În care domenii se fac cele mai multe „download-uri”? Care credeţi că ar fi topul „download-erilor” şi al celor care beneficiază de „share”? E vreo şansă să fie cumva „hăcuiţi” adică să li se vină de hac, mai pe româneşte?
Marius Bota 