Lasă că o să creştem noi mari

Fiecare pitic, chiar şi cei de grădină, visează să crească oameni mari; pechinezii  visează să se facă dulăi , iar orice broască se visează a fi prinţesă într-o bună zi; aşa că noi, de ce să nu visăm, zi de zi!

” Când o să ajungem noi doi mari, să ştii că o să te iau cu mine la plimbare prin pădure. Tu, ca şi  prietenul cel mai bun al omului, o să asculţi cum cântă păsărelele şi o să alergi după veveriţe, prinzându-le de coada şi blana lor pufoasă, aşa ca a a ta,  dar, păzindu-mă în acelaşi timp de animalele pădurii ; iar eu, cu toporaşul meu, care şi el se va deveni un topor pe cinste,  o să tai  şi cioplesc lemne pentru a face … pitici; pitici ce o să se facă mari la rândul lor. Să nu îţi fie frică cum că ne-am rătăci, pentru că eu, deşi acum mă vezi aşa de mic, o să pot privi de la înălţimea mea , peste toţi copacii din pădure. Ai doar răbdare şi aşteaptă… să creştem mari.”

Keep dreaming!