Naivii zilelor noastre

Nu mă refer la acei naivi care duc mai mult înspre prostie, ci la acei oameni care chiar sunt naivi sinceri, oameni poate așa de normali încât chiar cred în continuare, în ciuda aparențelor, că mai pot exista și momente de vis, de frumos, de plăcut. Iar în acest context, aș lansa provocarea de a  ne gândi fiecare dintre cei de pe aici, care ar fi ” naivul lucru” din viața noastră, care încă sperăm, credem că vom apuca să îl vedem cu ochii, să îl pipăim cu mâinile, pe aceste meleaguri românești și mioritice.

Eu vă spuneam la un moment dat, că naivul din mine, ar vrea să circule, înainte de a nu mai putea conduce mașina, pe autostrada Deva- Nădlac- Budapesta- Viena. Sau că mi-ar place să asist la discuții civilizate între anumiți politicieni care provin din partide diferite, respectându-se și fiind politicoși unul cu celălalt. Ori, altă naivitate de a mea, ca cei din Biserica ortodoxă și cu cei de la protestanți, să trimită misionari împreună pentru a cuceri oameni pentru Hristos în țări unde creștinismul nu e răspândit!

Și probabil ar mai fi multe alte lucruri, naive poate la prima vedere, dar cât se poate de normale, care aș vrea să le văd desfășurându-se în România. ȘI gândiți=vă că fiecare dintre noi, avem asemenea naivitâți, iar dacă ar fi să se împlinească, chiar am trăi în cea mai frumoasă țară, ori lume posibilă.