Posts Tagged ‘valori’

E din ce in ce mai la moda , sa porti tricouri sau alte accesorii de imbracaminte, care sa aiba inscriptionate pe ele, diferite sloganuri, reclame ori chpuri sau nume de persoane. In toata efervescenta asta, mediatica, sociala, politica, publicitara, v-ati pus vreodata serios intrebarea, daca exista vreo persoana, care sa va reprezinte atat de mult, incat sa aveti curajul, onoarea si placerea sa purtati cu demnitate vreun tricou cu chipul ori numele ei? Dar nu asa sa il schimbam ca ” tricoul”, ci sa fie o valoare permanenta, si azi si maine valabila?

Ducem lipsa de modele sau de modele care sa fie expuse publicului. Am ajuns sa folosim surogate ca si modele, vedete care apar peste noapte si dispar peste zi, oameni pe care ii sustinem din interese, si nu pentru ca ar avea principii. Suntem uneori furati de trend si uitam de valori, suntem luati cu valul de context si uitam de valorile care ar trebui sa fie permanente!

Oare ce tricou sa iau pe mine? Daca aveti sugestii, le astept cu interes!!

Anunțuri

” Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!” – Isaia 5:20

E groaznic de trist să trăiești pe dos, să fii cu susul în jos,de exemplu să nu poți dormi noaptea ci doar ziua sau să nu poți închide ochii din cauza vreunei oarecare boli. Îi compătimim și chiar ne este milă de cei care, din diferite motive, nu pot să trăiască normal din punct de vedere fiziologic, cei care suferă din cauza vreunei astfel de anomalii. Și cu toate acestea, cineva spunea că suntem mult mai aplecați, mai preocupați înspre nevoile, handicapul  fizic al unei persoane, decât suntem îngrijorați de handicapul moral al unei anumite persoane.

Nu știu cât de important e pentru voi să aveți de a face cu o persoană care are principii corecte, valori așezate în ordinea priorităților reale sau chiar nu contează caracterul celui cu care aveți de a face. Pentru unii, chiar nu contează că fac alianță cu unul care nu are deloc morală sau principii, atât timp cât lor o să le meargă bine în contextul asocierii. Alții în schimb, suflă și în iaurt înainte de a se apropia de cineva, înainte de a face pact cu cineva anume. Chiar ajută la ceva să ai valori corect așezate, principii de viață adevărate? Chiar e important în lumea asta în care totul pare cu susul în jos, să fim noi oameni normali, care să spună lucurilor pe nume indiferent de prețul  pe care ar trebui să îl plătim sau indiferent cât de mulți ar spune același lucru ca și noi? Are vreo importanță pentru binele unui om, al unei națiuni, să  își bazeze viața și acțiunile pe niște principii clare și corecte sau nu prea contează în economia vieții acest lucru?

Se prea poate ca pentru cei care citiți aceste rânduri, întrebările să vă pară aiurea de tot, pentru că sunteți persoane cu principii, cu picioarele pe pământ și nu cu capul în jos! Și cu toate astea, nu înțeleg, cum de totuși la nivel declarativ, majoritatea condamnăm negrul care e pus în locul albului și întunerecul ce ia locul luminii; dar când e vorba de acțiune, de faptă, vedem că realitatea arată altceva. Și atunci mă întreb, oare chiar e suficient să am doar eu, în interiorul meu, valorile puse în ordine dar să nu iau nici o atitudine, în exterior, atunci când văd că lucrurile sunt pe dos în societate? Se prea poate să fie asta problema României, a românilor, adică faptul că principiile noastre sănătoase de viață, prea puțin le scoatem în confruntare directă cu principiile nesănătoase care sunt promovate în societate, în școli, în viața publică.

Partea bună e aceea că încă avem ziua de azi la dispoziție, mai putem să corectăm ceea ce e greșit, mai putem încă să scoatem pe ” tejgheaua” vieții, lumina, binele și dulcele, și să le aducem în confruntare directă cu răul, întunerecul, amarul. Și cu siguranță, atunci mai este speranță pentru noi, ca și oameni, pentru noi ca și națiune.

Într-o lume cu preocupări din ce în ce mai diverse, în care fiecare dintre noi alergăm după aşa de multe, pentru a obţine aşa de puţine, în toiul discuţiilor ori emisunilor electorale din această perioadă, în grabnica noastră trecere prin lume,  nu ştiu ce mi-a venit să mă gândesc la ce anume mai credem noi că ar însemna păcatul, greşeala, în ziua de azi. Ce anume considerăm că e păcat şi ce nu, care e noţiunea noastră cu privire la greşeală?

Discuţia ar trebui să pornească probabil, de la un etalon, de la ceva la care să ne raportăm atunci când considerăm ceva ca fiind păcat ori nefiind!. Aşa că, definiţia lui originară, ne duce cu gândul la concursurile de tras la ţintă cu arcul, iar fiecare ratare a ţintei era catalogată drept „păcat, greşeală”. Nu ştiu care mai sunt „ţintele” noastre contemporane, dacă mai avem asemenea ţinte clare şi dacă ne raportăm la ele în termeni de „atins” sau „ratat”. Se prea poate ca , pur şi simplu, să alergăm prin viaţă  fără a ne mai gândi ce e bine şi rău, ce e păcat şi ce nu e, pentru că nu mai avem etalon corect, adică ţinta noastră nu mai e Dumnezeu şi valorile Lui, ci nişte valori oarecare, relative.

Dacă ar fi  ca la finele unei zile, să ne facem bilanţul , sinceri, doar noi în faţa lui Dumnezeu,  în faţa Ţintei, ce am considera că am făcut păcat sau greşeală, unde am ratat ziua? O mai fi minciuna considerată păcat, sau răstitul la colegi, părinţi sau prieteni? Să fie bârfa sau înjurăturile sau…?  Variantele le ştim doar noi, şi deşi la cei din jurul nostru, păcatul îl numim ca atare, iar pentru noi îl numim experientă nereuşită, se prea poate să conştientizăm, că tragem foarte mult în afara ţintei, că arcul e destul de slăbit când vine vorba de a nimeri unde trebuie. Şi mai ales trebuie să realizăm , că o dată greşită ţinta, e nevoie să ne cerem iertare de la Dumnezeu, de la oameni dacă e cazul, şi să încercăm a ne corecta atitudinea şi viaţa!

NOI, cei mulţi ş nebăgaţi în seamă,  şi totuşi de care depinde alegerea voastră, ca deputaţi, senatori, primari, consilieri, şi ce-o-ţi mai fi:

nu mai vrem să vă vedem doar la televizor,  la talk-show-uri, dar nu şi printre noi

nu mai vrem să veniţi în vizită la noi, doar din patru în patru ani

vrem să ne cunoaşteţi problemele zilnice, nevoile dar şi bucuriile

ne-am săturat de promisiunile pe care le faceţi, vrem să vedem fapte

vrem altfel de politică şi politicieni,  pentru oameni făcută şi pe oameni slujind

nu mai vrem să cheltuiţi bani pe flori, copaci şi altele avantajoase pentru buzunarele voastre

vrem drumuri asfaltate, apă potabilă, şcoli încălzite şi curate

chiar dacă nu strigăm în gura mare, ştim toate „ingineriile” pe care le faceţi

chiar dacă tăcem prea mult, nu înseamnă că vă acceptăm mizeriile

nu mai vrem să dăm bani pentru absenţele voastre de la şedinţele de Parlament, consilii sau comisii

ne-am săturat să stăm pe la uşile tribunalelor pentru a ne căştiga drepturile din legile pe care nu le respectaţi

nu mai vrem să asistăm la certurile voastre de ochii noştri, când de fapt toţi aveţi aceleaşi interese

vrem să alegem oameni care să ne respecte tot timpul, aşa cum şi noi îi respectăm

nu mai vrem să fim reprezentaţi de mincinoşi, şmecheri, băieţi deştepţi şi hoţi

nu mai vrem ca albul să fie numit negru, minciuna să fie adevăr, iar răul, bine

vrem să avem parte de oameni care să îndemne la unitate , nu la dezbinare, care să lupte pentru dreptate

nu mai dorim pe liste, traseişti politici, care azi îşi vând partidul, iar mâine ne vând pe noi şi întreaga ţară

vrem oameni ai principiilor, nu ai intereselor proprii, ai valorilor, nu fără ruşine şi frică de Dumnezeu

nu mai vrem să aruncaţi banii poporului pe delegaţii, maşini luxoase şi alte avantaje personale

vrem să vedem în voi exemple, nu uscături ale pădurii, modele, nu oameni pe care să îi arătăm cu degetul

vrem să vedem că faceţi ceva pentru noi, că ne apăraţi, ca ne vreţi binele, că luptaţi pentru noi

nu mai vrem să fim părtaşi la legile pe care le daţi, mai mulţi fiind absenţi decât prezenţi, la votarea lor

ne-am săturat să vedem zece-n sala de şedinţe, iar la vot s-apară sute, toţi mâini moarte, voturi false

Toţi ne dorim o ţară cu cetăţeni având mentalitatea cetăţenilor din ţările civilizate, ori din ţările nordice, ori de prin Japonia. Toţi am vrea să vedem civilizaţie şi disciplină, ordine şi limbaj frumos, zâmbete şi omenie. Ce uităm însă adesea, este că toate acestea se clădesc în timp, se formează în mintea şi inima copiilor, a tinerilor, şi mai ales e nevoie de modele şi exemple pentru a putea fi întipărite şi practicate. Mi-am pus întrebarea următoare: oare dacă educaţia copiilor şi tinerilor, adică a generaţiei care va să vină, ar fi dată de cei care apar în mod constant la TV, radio, orice mijloc mass-media, sau de ceea ce văd ori aud într-o zi de viaţă normală, care ar fi imaginea care li s-ar întipări în minte, sau ce ar putea învăţa ? Sau chiar mai în extremă dusă problema: dar dacă, chiar şi învaţă, iar azi şi apoi mâine, vor pune  în practică?

Aşadar copiii şi tinerii,  noi toţi, vom avea de pregătit următoarele teme pentru viaţa care ne stă în faţă, lecţii predate de către „profesori” pricepuţi, ce apar permanent pe „sticlă”:

–  cei în vărstă, care au muncit o viaţă întreagă, nu trebuie respectaţi, ci oferite serviciile cele mai slabe, astfel încât dacă nu mor de foame, sau lipsă de medicamente, sau imposibilitatea de a plăti utilităţiile, să moară de nervi

– prezenţa la şcoală nu e obligatorie, ci opţională; dacă ai treburi mai importante decât şcoala, rezolvă-le, că şcoala nu e necesară, ţara are nevoie de tine aşa cum eşti

– dacă ai de ales între adevăr şi minciună, nu mai sta pe gânduri, spune minciuna ca să îţi fie bine: adevărul creează doar probleme, şi nu ajută la progresul tău personal

– dacă cineva stă în calea succesului tău şi trebuie să îl calci în picioare pentru a reuşi, nu te mai gândi că e semen de al tău; el e doar o piedică în calea binelui tău suprem

– trădarea principiilor şi a oamenilor trebuie să îţi fie filosofia de viaţă, pentru că valorile , principiile şi oamenii, te împiedică, de cele mai multe ori, a îţi împlini visul

– – Dumnezeu trebuie „vizitat” doar la nevoie, la sărbători sau dacă e să dea bine în faţa celor credincioşi; altfel, El cu ale Lui, eu cu ale mele

Nu vreau să aglomerez prea mult lecţia pe care vor trebui să o pregătească şi de aceea, mă opresc aici. Sunt convins însă că „profesorii contemporani”, vor continua să îşi etaleze toate cunoştinţele şi astfel să le ofere modele şi învăţătură demnă de urmat copiilor şi tinerilor!

P.S.

Sper să nu învăţaţi nimic din ceea ce am scris şi să nu puneţi în practică nimic din ceea ce vi se oferă de aşa zisele persoane publice, certate cu bunul simţ şi principiile corecte !!

Nu e vorba de nici un pamflet, nici măcar vreo „miştocăreală” cu privire la te miri ce subiect; e poate unul din cele mai serioase lucruri care pot fi spuse. Când e vorba de principii, şi mai ales când e să le privim serios, atunci trebuie să conştientizăm importanţa lor.

Privind în urmă, la anii de comunism, descoperim adevăraţi eroi, adevărate repere de moralitate, credinţă, luptă şi înverşunare; au luptat pentru principii, pentru valori, pentru  adevăr. Poate pe nemerit, se spune că poporul român e unul compus din laşi, din trădători şi din oportunişti. Această caracterizare nu e însă pentru cei care au răbdat totul pentru a nu îşi călca principiile şi a nu da înapoi de la crezul lor. Şi cu toate astea, cu toate bătăile şi chinurile cumplite, au continuat să lupte, să creadă, să spere. Şi credinţa lor, după mulţi ani, a ajuns a se dovedi că nu a fost zadarnică.

Acum, noi, urmaşii acestor eroi neînfrânţi, nu mai prea avem ce apăra. Comunismul a dispărut, dar din păcate au dispărut şi principiile pentru care să luptăm. Bătăile nu mai sunt la ordinea zilei, dar suntem imobilizaţi de indiferenţă. Strigăm că nu mai putem, dar nu ne unim, spunem că ne e greu, dar nici măcar nu ne mai luptăm.

Viaţa e o luptă; a fost pentru cei care au luptat împotriva comunismului, e  şi pentru noi, cei care luptăm împotriva metehnelor comuniste. Dar lupta nu e cu cei care sunt acum,  şi nu a fost cu comuniştii; lupta e cu principiile pe care vrem sau nu a le călca, cu valorile pe care vrem ori ba a le trăi. Lupta e cu noi, pentru că dacă pe noi ne convingem că avem pentru ce lupta, atunci bătălia e câştigată, dacă avem principii şi valori pe care să le apărăm, atunci există speranţă la victorie.

M-a inspirat sloganul celor de la Noua Republică, o acţiune care se vrea a deveni partid, un altfel de partid, cu altfel de statut, cu altfel de politicieni, cu altfel de… O sa vă ţin ” la curent” cum şi dacă  va fi altfel. Aşa că nu o să fac propagandă politică, în acest articol, ci doar o să încerc a dezvolta ideea lor de răspândire a formaţiunii.

Aşadar, mai e cineva în România, care:

să creadă că poate fi mai bine, chiar dacă realitatea arată altceva

să aibă curajul de a acţiona împotriva minciunii, nedreptăţii, hoţiei

să creadă că pot exista şi altfel de politicieni, nu doar aceiaşi pe care îi vedem de 20 de ani

să se gândească la lucrurile care ne unesc, nu la cele care ne dezbină

să  mai creadă în oameni şi în şansa lor de a se schimba

să lupte pentru  ca viitorul copiilor şi al tinerilor, să nu fie unul sumbru

să mai creadă că se  poate munci şi câştiga pâinea necesară traiului în ţara noastră, nu în alte ţări

să preţuiască adevăratele valori  umane româneşti şi să nu le lase a pleca în slujba altor naţii

să se gândească la zecile de mii de copii care mor  în pântecele mamelor şi să ia iniţiativa în rezolvarea situaţiei

să iubească omenia, prietenia, armonia

să se bucure când a putut fi de ajutor societăţii

să aibă principii şi valori corecte, şi să acţioneze în baza lor

să creadă că doar renaşterea morală ne poate scoate din criza în care suntem

să vrea a fi exemple şi modele demne de urmat pentru cei tineri şi pentru copii

să aprecieze educaţia, medicina la fel ca şi siderurgia şi mineritul, şi să le trateze ca atare

să nu îşi urmărească scopurile cu orice preţ,  călcând pe oricine în picioare, ci mai degrabă să ajute pe alţii căzuţi

să creadă în Dumnezeu nu doar de pe buze ci din inimă, şi să îi ceară ajutorul pentru ţară

să sufere şi să acţioneze atunci când sunt distruse bunurile ţării

să nu mai stea cu mâinile încrucişte atunci când asistă la o nedreptate

să ştie a spune „NU” compromisului şi trădării

să vrea a trăi într-o ţară mai curată, acţionând în acest sens şi învătând şi pe alţii

Dacă mai sunt astfel de oameni, atunci cred ca ar trebui să ne căutăm, să ne găsim, să ne susţinem, să ne dăm mâinile, să luptăm şi să învingem! Dacă nu ne vom regăsi identitatea de popor, dacă nu vom şti ceea ce ne dorim  şi nu vom merge în acea direcţie,  uniţi şi puternici, atunci alţii ne vor duce încotro vor ei.

Dar oare chiar… mai e cineva care să vrea a fi astfel?

Totuşi, pentru a nu fi pus de către cei de la Noua Republica, la plata unor drepturi de autor pentru folosirea ideii lor, îndrăznesc a opina cu privire la cursa în care au pornit. Misiunea la care au purces e una care nu poate fi luată nici cum cu uşurătate, e una de totul sau nimic, de acum, ori niciodată. Adică, dacă se face apel la cei care mai sunt pe aici, dacă se cheamă la implicare cei care încă mai cred în idealuri politice şi într-o Românie mai bună, atunci nu au nici cea mai mică posibilitate de  a călca greşit, totul trebuie făcut cu responsabilitate maximă. Pentru că dacă nu va fi reuşită totală, va fi eşec total,  deoarece de jumătăţi de măsură, cetăţenii sunt sătui, aşteaptă TOTUL, aşteaptă împlinirea viselor, nu încă o năruire a lor. Aşa că: „Hello, is anybody there”!