Posts Tagged ‘tineri’

Mi-aduc aminte de zilele copilăriei, când, trimis fiind de părinţi la „prăvălie” pentru a cumpăra  „pită”, îi rugam să se uite de la poartă, după mine, astfel încât să nu mi se întâmple ceva rău. Mi-era teamă că pot apărea „agenturili străine”, şi să atenteze asupra mea!. Şi astfel stăteau la poartă, unul din ei, ori fraţii mai mari, până ajungeam eu la prăvălie, bineînţeles eu întorcând capul din când în când, pentru a vedea că totul e sub control!

Anii trec peste noi, şi de la temerile de copii, ajungem la cele de adolescenţi, tineri, adulţi ori pensionari: Nu exista etapă a viaţii fără temeri, fără a manifesta o anumită reţinere cu privire la diverse acţiuni sau lucruri. Sunt totuşi unele persoane care înfruntă teama ca şi când ar fi făcut un pact cu ea, o privesc în ochi şi în loc ca teama să îi copleşeasca, aceştia „hipnotizează” ei frica! Aceste persoane ştiu că limitele pot fi depăşite, temerile pot fi învinse, iar frica privită ca slugă, nu ca stăpân.

Uneori ne e teama de înălţimi dar nici nu ştim de fapt, cât de teamă le e înălţimilor de noi, să nu fie cucerite şi învinse. Poate a sosit momentul să ne învingem temerile false, şi să le cucerim una câte una!

Reclame

M-a inspirat sloganul celor de la Noua Republică, o acţiune care se vrea a deveni partid, un altfel de partid, cu altfel de statut, cu altfel de politicieni, cu altfel de… O sa vă ţin ” la curent” cum şi dacă  va fi altfel. Aşa că nu o să fac propagandă politică, în acest articol, ci doar o să încerc a dezvolta ideea lor de răspândire a formaţiunii.

Aşadar, mai e cineva în România, care:

să creadă că poate fi mai bine, chiar dacă realitatea arată altceva

să aibă curajul de a acţiona împotriva minciunii, nedreptăţii, hoţiei

să creadă că pot exista şi altfel de politicieni, nu doar aceiaşi pe care îi vedem de 20 de ani

să se gândească la lucrurile care ne unesc, nu la cele care ne dezbină

să  mai creadă în oameni şi în şansa lor de a se schimba

să lupte pentru  ca viitorul copiilor şi al tinerilor, să nu fie unul sumbru

să mai creadă că se  poate munci şi câştiga pâinea necesară traiului în ţara noastră, nu în alte ţări

să preţuiască adevăratele valori  umane româneşti şi să nu le lase a pleca în slujba altor naţii

să se gândească la zecile de mii de copii care mor  în pântecele mamelor şi să ia iniţiativa în rezolvarea situaţiei

să iubească omenia, prietenia, armonia

să se bucure când a putut fi de ajutor societăţii

să aibă principii şi valori corecte, şi să acţioneze în baza lor

să creadă că doar renaşterea morală ne poate scoate din criza în care suntem

să vrea a fi exemple şi modele demne de urmat pentru cei tineri şi pentru copii

să aprecieze educaţia, medicina la fel ca şi siderurgia şi mineritul, şi să le trateze ca atare

să nu îşi urmărească scopurile cu orice preţ,  călcând pe oricine în picioare, ci mai degrabă să ajute pe alţii căzuţi

să creadă în Dumnezeu nu doar de pe buze ci din inimă, şi să îi ceară ajutorul pentru ţară

să sufere şi să acţioneze atunci când sunt distruse bunurile ţării

să nu mai stea cu mâinile încrucişte atunci când asistă la o nedreptate

să ştie a spune „NU” compromisului şi trădării

să vrea a trăi într-o ţară mai curată, acţionând în acest sens şi învătând şi pe alţii

Dacă mai sunt astfel de oameni, atunci cred ca ar trebui să ne căutăm, să ne găsim, să ne susţinem, să ne dăm mâinile, să luptăm şi să învingem! Dacă nu ne vom regăsi identitatea de popor, dacă nu vom şti ceea ce ne dorim  şi nu vom merge în acea direcţie,  uniţi şi puternici, atunci alţii ne vor duce încotro vor ei.

Dar oare chiar… mai e cineva care să vrea a fi astfel?

Totuşi, pentru a nu fi pus de către cei de la Noua Republica, la plata unor drepturi de autor pentru folosirea ideii lor, îndrăznesc a opina cu privire la cursa în care au pornit. Misiunea la care au purces e una care nu poate fi luată nici cum cu uşurătate, e una de totul sau nimic, de acum, ori niciodată. Adică, dacă se face apel la cei care mai sunt pe aici, dacă se cheamă la implicare cei care încă mai cred în idealuri politice şi într-o Românie mai bună, atunci nu au nici cea mai mică posibilitate de  a călca greşit, totul trebuie făcut cu responsabilitate maximă. Pentru că dacă nu va fi reuşită totală, va fi eşec total,  deoarece de jumătăţi de măsură, cetăţenii sunt sătui, aşteaptă TOTUL, aşteaptă împlinirea viselor, nu încă o năruire a lor. Aşa că: „Hello, is anybody there”!