Posts Tagged ‘tara’

Astăzi nu o să mai îmi dau cu părerea, depsre una, despre alta, ci o să vă cer părerea vouă, celor care pășiți prin acest colț de lume. Pentru că e vremea vacanțelor, a concediilor, și pentru că, chiar dacă, unii dintre noi nu vom putea să ne petrecem concediile în mod real, poate reușim măcar pe plan virtual, să aflăm ceva destinații deosebite pentru a ne petrece câteva zile odihnitoare. Dar aici apare și pare poate puțin atipică rugămintea și cererea mea, fiindcă constă în a vă da cu părerea despre locuri de vis românești, care v-au cucerit , fie prin farmecul naturii, fie prin oamenii locului, fie prin condițiile de cazare, fie prin absolut tot! Sunt sigur că există și astfel de locuri în România, și nu trebuie să ne deplasăm până în Austria sau Slovenia ori Italia ca să putem avea un concediu sau o vacanță minunată.

Se prea poate să fim așa de sătui de viața din România și de infrastructura rutieră sau de locurile de cazare din diferite hoteluri și din acest motiv să alegem ca măcar în concedii să evadăm de pe aici. Totuși, consider că încă sunt locuri în țara noastră    nevalorificate indeajuns, care nu sunt prezentate destul, și care ar trebui să fie expuse mai mult celor interesați.

Concedii plăcute să avem și locuri frumoase românești să vizităm!!

Reclame

Campania electorală scoate la iveală ”românismul” din participanți, adică din candidaţi, ducându-l spre cotele cele mai înalte, uneori la limita dintre penibil și vulgar. Și când în această luptă dură și vulgară, cu limbaj jenant și murdar, mai sunt implicate și doamne, atunci avem în mărime naturală dimensiunea ciolanului pentru care se luptă. Totuși există și o parte distractivă în toată această alergătură după funcții și acest aspect vreau să  îl subliniez. Prin una din comunele județului, își face campanie electorală, o doamnă sau domnișoară, ce o fi, care candidează la funcţia de primar, din partea unui partid mov ( dar nu vă spun numele partidului) și al cărei slogan electoral este ceva de genul ” alegeţi pe unul dintre ai voștri”. Și până aici, totul pare a fi în regulă, doar că… Se întâmplă că trecând prin această comună, să întâlnești o mașină înaintaşă, care are la purtător sloganul cu pricina, prins pe geamurile laterale şi lunetă,  iar ulterior să vezi apărând și candidata. Si bineînțeles, că fiind ”una dintre ai noștri”, cu ce credeți că îşi face apariţia? Cu un Q 7, așa cum au toți cei ” ai nostri” sau ” ai ei” din comuna cu pricina. Și atunci se ridică o întrebare pertinentă, poate chiar obraznică: dacă tot o duc așa bine, toți cei din comuna respectivă, la fel ca și candidata cu pricina,  dacă toţi „ai lor” au Q7 sau chiar  ” Q 8 , „cred că avem de a face cu una din cele mai prospere localități din România; și atunci chiar nu cred că ar trebui să schimbe primarul actual, care le-a adus atât de multă prosperitate.

Treaba e cât se poate de serioasă: dacă cei care conduc treburile țării, ajung să aibă venituri de ”n” ori mai mari , unde „n” este de ordinul zecilor, decât cei pe care îi conduc, atunci ceva e clar în neregulă. E normal ca cei cu responsabilitatea mai mare, cu treburi importante pentru urbe sau ţară,  să aibă și venituri mai mari, dar până unde poate merge această diferenţă? „Toţi suntem egali, doar că unii sunt mai egali ca ceilalţi”, îşi are din plin înţelesul în politică, aşa încât nu ne miră că dreptatea umblă în căruţă, iar minciuna în „Q n”!.

Nu vă gândiţi că iar aduc în dezbatere un subiect religios, pe tema întrebării retorice a ucenicilor din noaptea trădării: „Nu cumva sunt eu, Doamne, cel ce te vinde?”. Nu e  vorba despre religie, nici măcar despre creştinism, ci despre noi, cei care putem face ceva şi poate nu facem, despre noi cei care ştim să facem binele şi ne e mai comod să nu îl facem.

De felul meu sunt un tip paşnic, la locul lui, fără gură mare sau coate ascuţite. Şi totuşi, de ceva timp, îmi dau seama că neobrăzarea celor care ne conduc, e mai mare decât bunul simţ al nostru, că tupeul celor care, cică, ne slujesc, e mai mare ca răbdarea noastră, că interesele lor proprii, sunt peste măsură mai mari decât bunătatea noastră. Şi atunci mi-am zis . că trebuie să fac ceva ca nu cumva bunul nostru simţ să fie luat ca şi o slăbiciune, bunătatea noastră să nu fie considerată o neimplicare , iar răbdarea noastră să nu fie privită ca şi  resemnare. Aşa că am pornit cu emailuri spre mai marii lideri politici, alde Antonescu, Ponta, Geaonă, Diaconescu, şi de vreo cinci luni încă mai aştept răspuns. Vroiam să văd dacă chiar îi pasă cuiva de un simplu om, unul care are nişte întrebări şi aşteaptă răspunsuri la ele, în legătură cu modul de a face politica, cu adevărul, cu dreptatea, cu direcţia în care merge această naţiune!. Am crezut că or fi ocupaţi oamenii şi de asta nu primesc răspuns, că doar au atâtea grijuri pe cap, cu privire la binele poporului,;aşa că am lăsat ştacheta mai jos, pe plan local vrând  astfel să discut cu un lider local, PNL, să văd care e opinia lui, ideea lui despre a face politica alegătorilor, nu a celor aleşi. Şi mi-a fost recomandat un X nume, şi după multe căutări, stabiliri de întâlniri şi lăsări de numere de telefon, mai aştept şi astăzi să fiu sunat, după două luni sau chiar mai  mult! Şi am vrut să văd care e spiritul şi în PPDD, participând la o întâlnire judeţeană, unde ciolanul însă pare a fi fost aşa de mic, şi doritorii aşa de flămânzi, încăt au scos „cuţitele ascuţite ale vorbelor”, la vedere, pentru a îşi arăta bărbăţia. Şi nu numai atât, dar cei care altădată, erau prin PSD ori PNG, ori te mai miri pe unde, acum sunt aici, s-au transformat în sfinţii reformatori ai clasei politice. Şi acest lucru sunt convins că se întâmplă în majoritatea cazurilor, unde lupii se pregătesc din nou, îmbrăcaţi în alte haine şi cu alte glasuri, să mai fure pentru încă patru ani, idealurile românilor de rând.

Şi atunci mă întreb şi vă întreb, nu  cumva sunt eu, tu şi noi toţi, vinovaţi pentru că acceptăm să fim fraieriţi la fiecare patru ani de către aşa zişii, „slujitori ai democraţiei şi ai cetăţenilor”? Nu cumva din cauza noastră, a bunului nostru simţ, a bunătăţii şi răbdării noastre, cei de la conducere îşi duc la îndeplinire planurile şi interesele proprii? Bunul nostru simţ trebuie dovedit prin a alege şi a pune în frunte oameni cu bun simţ, oameni ai adevărului, ai frumosului, ai demnităţii. Bunătatea noastră trebuie să o arătăm prin a fi buni şi a nu mai alege, pe cei răi, mincinoşi şi oportunişti. Poate pentru alegerile locale e târziu demersul, pentru că deja se intră în linie dreaptă. Dar pentru alegerile parlamentare, nu ar fi de lepădat o temă de gândire pentru a încerca să alegem persoane credibile, poate chiar împinse de la spate, cu un statut moral, civic si profesional,  cu care să nu ne fie ruşine  că ne reprezintă, oameni care să fie alături de aleşi şi nu de partid şi interesele proprii, oameni care să vrea a face ceva pentru ţară, nu pentru tagma jefuitorilor.

Uneori mă întreb aşa cum se întreba o colegă pensionară cu privire la mine, ” oare chiar el să fie, el cel liniştit”, dacă are rost să dăm bunul simţ al nostru la luptă cu neruşinarea lor, bunătatea  noastră să o punem faţă în faţă cu mojiciile lor? Dar dacă şi noi stăm pe margine, atunci cine să mai lupte pentru noi, dacă şi binele pe care putem să îl facem nu îl facem, să nu ne mai mirăm că răul se face de la sine! Aşa că sincer, vă invit pe toţi cei care nu mai vreţi să fiţi consideraţi o masă de manipulare, să facem din bunul nostru simţ, un scut împotriva mizeriilor, şi astfel să încercăm să promovăm persoane demne de poporul român, demne de naţiunea noastră.

Pentru că,  cu siguranţă, toţi cunoaştem că nu există ţară perfectă, dar în acelaşi timp pentru a nu crede că am ceva cu americanii, menţionez doar că ceea ce urmează a fi scris în acest articol, despre americani şi America, provine tocmai de la sursă, adică ale americanilor sunt spusele.

Doar în America:

– comanda de pizza poate ajunge acasă la tine mai repede ca şi ambulanţa

– magazinele cu medicamente au raionul pentru eliberarea reţetelor în spate de tot, pentru ca oamenii bolnavi să traverseze întreg magazinul, în timp ce oamenii sănatoşi , care vor să cumpere ţigări, le pot lua chiar de la casele de marcat

– oamenii comandă burger dublu, platou mare de cartofi prajiţi şi o Cola dietetică

– sunt lăsate maşinile de mii de dolari în faţa casei, iar în garaj sunt ţinute toate adunăturile inutile din casă

– băncile au ambele uşi de intrare larg deschise, dar  pixurile  sunt legate de birouri

– există locuri de parcare pentru handicapaţi, în faţa patinoarelor

– bancomatele sunt echipate cu litere si pentru orbi

La unele lucruri putem să ne lăudăm ca i-am ajuns , iar la altele că i-am şi depăşit.

Sursa- Internet

” Știu că ai impresia că totul e de vânzare pe lumea asta, chiar crezi că totul are un preț și nimic nu rezistă în fața voastră. Dar iacă nu e așa cum crezi tu; de data asta o să fie cum vreau eu. În lumea mea, lupta e dură, nu putem să avem jumătăți de măsură, nu putem să ne încredem în cei pe care nu îi cunoaștem, sau care doar ne întind mâna vrând să se împrietenească cu noi. Nouă ne trebuie timp pentru a lega o relație, ne trebuie afecțiune, nu ne e de ajuns doar un osuţ, sau OS, așa ca altora, pentru a ne cumpăra. Noi vrem mai mult de atât, vrem dragoste și sinceritate, o privire caldă și fără ascunzișuri. Vă ştiu pe toţi, nu sunteţi unul cu intenţii mai bune ca altul: ne întindeţi o momeală, în speranţa că o vom muşca.  Dacă cu alții ți-a mers , cu mine nu îți merge, o să te aranjez, așa cum  i-am aranjat pe toți cei care au încercat sa ia ceva pe nedrept, ceva doar pe șmecherii. Aici e locul meu, țara mea, curtea mea; când pășești aici, trebuie să știi că eu sunt șeful și eu fac regulile, oricine te-ar fi invitat, ai de a face și cu mine. Dacă alții nu pot să îți vină de hac, lasă că te rezolv eu, să vezi cum e să fii la cheremul meu și să știi frică de mine. Iar, când o să fii și tu căzut, și în praf, cum sunt cei cărora le e frică de tine, o să realizezi, că nu tu ești stăpînul absolut; că nu poți să ai chiar tot ce vrei și pe cine vrei, că mai suntem și noi pe lumea asta, NOI cărora nu ne e frică de VOI. Pentru că VOI sunteți doar o sală, și aia plină, când și când; pe când NOI suntem peste tot, putem să ne unim si să vă stăm împotrivă. Și mai ales, putem să îi învățăm și pe stăpânii noștri să facă același lucru, să nu se mai lase călcați în picioare de voi. Dar până un alta, e o luptă între mine şi tine, aşa că…păzea că vin”

Semnează,

al vostru  câine de Vâlcea. incoruptibilul

P.S

Sper ca domnul senator Dorel Jurcan, să nu aibă resentimente față de mine;  eu îmi fac doar meseria, cea pe care o știu de la facerea lumii; iar dumnealui își face tot meseria, una care intră în aceeași categorie cu cea mai veche meserie din lume. Vă aștept cu drag și de altădată!! Îmi plac toate culorile, şi mai ales le şi port ca  trofeu!

”Cel satul nu il crede pe flamand”

Durerea unei mame al carui fecior e plecat la munca in tarile straine e greu de inteles de o alta al carui baiat e zi de zi langa ea. Disparitia celui drag din familie, nu poate fi inteleasa de cel care nu a pierdut pe nimeni drag. Luptatorul de zi cu zi cu boala si necazurile vietii, poate fi inteles doar de cel care a trecut deja prin situatii similare cu ale lui. Cel care vrea sa scape de povara bauturii si a tigarilor, gaseste intelegere  adevarata doar la acela trecut si scapat de aceste lucruri. Si cu toate acestea, in cele mai multe din situatiile mentionate, noi, care suntem pusi fata in fata cu astfel de cazuri, ne exprimam suportul sau sprijinul sau condoleantele, mentionand si cuvintele miraculoase:” stiu prin ce treci, te inteleg”. Oare chiar pot sa inteleg un astfel de om cand eu nu am avut de a face cu problema prin care trece el? Sau chiar il ajuta cu ceva aceste cuvinte, cu toate ca el stie situatia mea?  Pana nu am umblat cu papucii si pe drumul pe care o persoana anume ii poarta acum , nu voi putea sa inteleg acea persoana. Pot intinde o mana de ajutor celui bolnav sau necajit, pot asculta durerea celui indurerat, dar cat despre a intelege cu adevarat a anumita persoana ce trece printr-o situatie delicata, nu voi putea decat daca am trecut prin ceva similar.

Nu stiu prin ce treci cand citesti aceste randuri, dar sper sa iti fie de folos!