Posts Tagged ‘suflet’

Ne zbatem, ne chinuim căutând soluții economice, sociale, dar mai puțin căutăm soluții spirituale, sufletești. Când , se prea poate, ca toate eșecurile pe care le trăim ca și indivizi, ca și nație, să provină din interior, din inimă. din suflet. Dar pentru astea nu prea avem timp, nu prea suntem preocupați! Și continuăm alergarea , zi de zi, iluzie după iluzie. Și ajungem să ne obosim inima și sufletul tot mai mult , tot mai tare. Poate e timpul pentru un ”HO”, lăsând inimii timp să respire în voie, să se ocupe cu ale ei, nu cu ale noastre, să ne aducă pe drumul cel bun.
” Orice defecțiune sufletească
poate fi reparată- strigă duhovnicul;
orice anvelopă
poate fi făcută să nu mai răsufle
– spuse vulcanizatorul;
orice ogor bătut de grindină poate fi reînsămânțat
– spuse fermierul;
pot face din orice cel putin un ce-
-spuse decis recondiționerul;
vacile sunt un bun teren de investiție- spuse
bancherul veterinar
și toti, în afară de primul,
aveau perfectă dreptate ”

Orice – Lucian Avramescu

Mă uit şi văd că parcă doar ieri eram copil, alergând după minge toată ziua prin curte sau pe stradă, sau bucurându-mă de fiecare piatră, pe care reuşeam să o duc de acasă până la şcoală,  şutând cu papucii în ea ( mai mare era bucuria părinţilor la vederea papucilor).  O puneam bine, ascunzând-o, când ajungeam la poarta şcolii, astfel încât la întoarcere să o pot conduce spre casă înapoi.  Fiecare avem asemenea poveşti, în fiecare etapă a vieţii, unele pline de amuzament, altele triste poate.  Dar dincolo de ele, e fermecător şi înfricoşător în acelaşi timp, să vezi cum trece vremea peste tine, cum vine întâlnirea de cinci ani, de zece ani, de 20 de ani, de… de la terminarea liceului ori a facultăţii. Să vezi cum părul se împuţinează ori se albeşte ( avantajul celor fără păr e că nu o sa îl aibă niciodată albit); să realizezi că ochii, care altadată vedeau „acul în carul cu fân”, acum au nevoie de ajutor, pentru a vedea unde sunt puşi…ochelarii; memoria, care te ajuta să ţii minte toate capitalele ţărilor lumii, când jucai  „fazan pe ţări”, acum are nevoie de agendă pentru a ţine minte unde e parcată maşina.

Toate rămân amintiri, toate se pun în album, trecutul şi anii trecuţi peste noi, luându-şi plata şi simbria. Şi vine o zi, când ajungem să fim mai aproape de capătul dinspre sfârşit al vieţii decât de capătul de început al vieţii; acea zi când sfărşitul se vede mai bine la orizont decăt începutul, când plânsetul  nostru de la naştere se aude din ce în ce mai vag, lâăsând loc plânsului  altora de la terminarea drumului şi despărţirea de viaţă. Apropierea de „acea zi” e un proces ireversebil, oricât am sta la o anumită etapă din viaţă, tot nu  putem să evităm „ziua Z”.

Nu şitu dacă acum, aş mai merge cu vreo piatră la picior până la serviciu, ce ar zice oamenii care m-ar vedea? ( tinând cont că pietre găsesc destule printre liniile căii ferate, mulţi ar zice că iau piatră să duc acasă). Viaţa are farmecul ei la fiecare punct, aşa că imposibil să nu potă avea farmec şi la apropierea de destinaţia finală, la trecerea liniei de sosire. Nu contează cât  şi cum ai alergat în viaţă, ci  contează cum te găseşte ” acea zi”. Se prea poate ca „ziua” să ne găsească bolnavi în trup, dar sănătoşi la suflet, cu vederea slăbită, dar cu viziunea clară, cu picioarele obosite, dar cu mersul drept, cu mâinile tremurânde, dar  întinse spre alţii. Doar noi decidem cum va fi când „vine o zi”, când apusul vieţii îţi zâmbeşte, cu un soare palid, iar răsăritul e lăsat departe!

Mi-am adus aminte zilele acestea de filmul în care protagonistă era Whitney Houston. Nu o să fac o recenzie a filmului sau să trec în revistă viața artistei, ci mai degrabă gândul m-a dus la ce s-ar fi întâmplat dacă artista ar fi avut un bodyguard lângă ea: ar mai fi  murit în felul în care a murit, s-ar fi putut face mai mult pentru salvarea ei, etc? Mulți de dacă, multe întrebări tardive și puține răspunsuri; dar până la urmă, mi-am dat seama că unele lucruri nu pot fi făcute nici chiar de bodyguarzi,oricât de mulți și de puternici ar fi! Astfel, un bodyguard:

1 poate să mă apere de răul de afară, de dușmanii și inamicii exteriori,  dar nu poate să mă apere de răul din mine

2. poate interveni în cel mai scurt timp posibil, atunci când îl chem, dar nu poate inteveni atunci când nu vreau să îl chem

3. poate să îmi păzească trupul, dar nu îmi poate păzi inima, mintea și sufletul

4. pot să fac cu el contract pe viață, dar nu pot face cu viața contract

Poate că era posibil ca acel bodyguard, dacă era să aibă vreunul, să o scoată din vană înainte de a muri sau să observe când și-a cumpărat medicamentul sau…Dar oricât de mulți bodyguarzi ar fi avut, în viață rareori e ca în film, nu se termină totul cu happy-end.