Posts Tagged ‘renuntare’

Chiar credeți că alegerea de astăzi e una importantă și decisivă, una de viață sau moarte? Chiar vă puneți așa mari speranțe că se va schimba ceva, oricare ar fi verdictul?  Chiar credeți că e important să sfătuim pe alții cum să aleagă și unde să pună ștampila? Dacă asta credeți , atunci cred că e timpul să privim la alegerile cu adevărat grele din viață și apoi să le comparăm cu cea de astăzi!

O mamă care își poartă bebelușul în pântece , dar nu știe ce să aleagă: naștere sau avort? Aici e nevoie de sfat, de ajutor, de sprijin, de suținere

O familie care vrea să își țină copilul în școală, pentru a îl vedea om învățat așa cum ei nu au putut fi; doar că resursele insuficiente îi determină la alegere.

Un copil bolnav grav, fără șanse prea mari de salvare, pentru care părinții aleg să facă tot ce le stă în putință și chiar peste, pentru a nu renunța la micile șanse pe care le are.

Un tânăr dispus să lase totul pentru a se dedica în a îi ajuta pe alții, fie prin acțiuni caritabile, fie prin acțiuni spirituale, dar care are de ales între aceasta și iubită, prieteni sau părinți.

Părinți, care din cauza sărăciei, aleg, cu inima strânsă să își părăsească copiii și să meargă în țări străine la muncă.

Fiecare alegere e o renunțare, e un ”da” spus cuiva sau la ceva și un ”nu” spus altcuiva sau la altceva. Nu putem alege și ”da” și ”nu”, nu putem fi și cu pumnii plini și cu ei deschiși.

Care considerați că sunt adevăratele și grelele alegeri în viață, cele care într-adevăr sunt de viață sau de moarte, de bine sau de rău, de eșec sau de victorie? Care alegeri fac diferența în viață între a trăi sau a supraviețui, între viață normală, decentă sau viață anormală? Pentru că sincer, tind să cred , că  prin alegerea de astăzi, oricare va fi deznodământul, noi vom fi tot pierzătorii care însă vom da câștig de cauză acelorași care mereu căștigă de 20 de ani. Și poate e timpul să învățăm că viața noastră e prea importantă, pentru a mai lăsa ca alții să decidă pentru noi, că trebuie să ne unim și să luptăm pentru noi înșine și drepturile noastre.

”În cât timp mă suni să îmi dai răspunsul?”, ”în jumătate de oră maxim”, ”mâine vin să îți termin lucrarea”, ”dă-mi până joi niște bani împrumut”, ”nu are nici un defect calculatorul”, etc. Exemplele pot continua și sunt de o așa varietate că uneori te și miri cum poate să îl ducă pe un om mintea așa departe și  să încerce sa ne ”ducă cu zăhărelul” prin vorbele  pe care le spune. Majoritatea dintre noi am fost prinși în asemenea capcane vorbite sau noi am prins pe alții cu dulcea vorbă a minciunii. De ce oare am ajuns într-un așa mare număr, ”vânzători de gogoși”, specialiști în minciuni, spuse ca un adevăr de netăgăduit? Minciuna e minciună oricât de mică sau mare ar fi, dar din punct de vedere uman și al urmărilor relaționale, una e să spui că ai mâncat de prânz , când de fapt nu ai mîncat si alta e să spui că nu ai luat telefonul uitat al altuia când de fapt tu ai și consumat din creditul lui deja. Ne provoacă repulsie astfel de oameni, din păcate începem să ne pierdem încrederea în vorbele lor, devenim suspicioși la orice ar spune. Și cu toate astea, minciuna vorbita sau vorba mințită, continuă să rănească, să separe oamenii. Cum ne putem corecta, noi, care poate am făcut așa ceva altora și cum putem îndrepta pe cei care fac așa ceva?

1. să ne cerem iertare celor care le-am spus vorbe mincinoase – ”sunt o grămadă cărora le-am spus neadevăruri, cum să fac asta?”; trebuie , e primul pas spre recăpătarea încrederii unul în altul

2. să renunțăm a mai face promisiuni semenului nostru când știm că ele vor fi călcate – mai bine nu spun nimic decât să spun un neadevăr

3. confruntare personala cu cel care  ”vinde gogoși” în mod permanent – mai acordă-i o șansă, mai vorbește cu el și atenționează-l, poate se va îndrepta

4.dacă nu renunță, demască-l, fă ca să nu mai cumpere și alții ”gogoși” de la el; dar nu îl bârfi, spune doar adevărul despre situația dată

Îndreptarea începe cu noi, iar o persoană deja schimbată ia atitudine și față de alții.