Posts Tagged ‘realitate’

Aștern în fața voastră o realitate cruntă, una care e posibil să ne atingă într-o zi pe fiecare, cu toate că nimeni nu o dorește. E realitatea crudă și neașteptată a unei vești coborâte ca din furtună, care are un glas ca de tunet; ” cancer, boală fără leac”. Ne ferim să rostim asemenea cuvinte , pentru că nici măcar nu vrem să le auzim, darămite să mai avem de a face cu ele. Și totuși, în momente ca acelea, când dintr-o dată auzi vestea că cineva drag ție, sau chiar tu însuți , suferi de o asemenea boală, pentru care medicii încă nu au aflat remediul total, totul se schimbă, totul ia altă față. De abia atunci realizăm cu adevărat ce contează în viață, care sunt valorile autentice și ce e important în trăirea noastră. Dacă e să auzim astfel de persoane, spunându-ne experiențele din momentele respective, cu siguranță vom înțelege că nu tot ceea ce ni se pare acum că e important, e de fapt important și atunci. Toată alergarea, toată truda, toate agoniselile, nu își mai găsesc locul printre preocupări. Ceea ce altădată reprezenta ținta alergării noastre, se prea poate ca atunci să fie la coada priorităților,

Nu am trecut prin asemenea clipe și îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ocrotit până în ziua de azi. Ce însă putem învăța cât timp nu suntem în astfel de situații, e să prețuim lucrurile care contează cu adevărat: sănătatea, familia, prietenii, Dumnezeu, dragostea și bunătatea. Cel mai potrivit moment de a ne pregăti pentru momentele grele care pot apărea în viață, sunt momentele  bune prin care trecem în viață. Acum în vremuri, în care beneficiem de sănătate și dragoste și prieteni, e momentul cel mai bun să învățăm a prețui aceste cadouri. Iar pentru cei care poate trec prin astfel de momente, putem fi încurajare, putem fi sprijin, putem fi cei care să ne rugăm pentru ei!

Reclame

Orice cuvânt ar fi în plus, orice altă  încercare de asemănare ar păli, pentru că realitatea e cea care dă imaginea completă a vieții.  Barcelona 1992, Jocurile Olimpice, cursa de 400 m. Nimic neobişnuit…şi totuşi! Linia de sosire nu a fost nicicând mai departe şi greu de trecut, visul nu a fost niciodată mai brusc năruit iar aripile frânte dintr-odata,  aşa cum a fost pentru unul dintre participanţi, Derek Redmond. Durerea căderii sau durerea că nu mai poţi trece linia de sosire, dezamăgirea că eşti considerat favorit dar eşuezi, toate au căzut pe umerii celui deja căzut la pământ. Cân povara e prea mare, e cineva dispus şi aproape întotdeauna să te ajute..

Nimeni nu e mai aproape atunci când ai nevoie, decât cel drag; ceilalţi te pot privi cu uimire sau compasiune, dar doar cel drag îţi vine în ajutor; spectatorii te aplaudă sau te huiduie, dar cel drag te ia în braţe!