Posts Tagged ‘rau’

Ce-ar fi fãptura-mi fãrã Tine, Mântuitorul meu slãvit
Ce-aș fi, de n-ai fi Tu în mine cu harul Tãu nemãrginit
Aș fi un bulgãre de gheațã, un chip de humã fãrã viatã,
O stâncã-nvãluitã-n ceațã și-o noapte fãrã dimineatã.

Aș fi un far fãrã luminã, pustie de nisipuri plinã,
Cu vânturi fãrã de odihnã, cu șerpi și scorpii ce-nveninã;
Aș fi o albie uscatã pe unde-a fost un râu odatã,
O frunzã smulsã și purtatã fãrã de scop, prin lumea toatã.

Așa aș fi, dar, slavã Ție, Tu-mi ești a vieții bogãție,
Comoara harurilor vie ce mã inundã pe vecie;
Eu n-aș ști azi ce-i strãlucirea vieții-n mii și mii de fețe,
Și n-aș fi cunoscut iubirea cu-nfiorãri și frumusețe.

De n-ai fi fost, Tu, Bunãtate, Începãtorule-a-toate,
Cu taine-adânci și minunate, ce totul vrea și totul poate;
Tu m-ai suit în slãvi divine din locu-ntunecatei tine,
Isuse, sunt ce sunt prin Tine, și-acum, și-n veacul care vine!

Într-o lume a realizărilor proprii, a meritelor personale asumate din belșug, din când in când e bine să ne întoarcem privirea spre Cel care ne dăruiește totul spre Dumnezeu de la care primim ceea ce avem. Dacă suntem e pentru ca El este, dacă existăm e pentru că El dorește!

Reclame

” Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!” – Isaia 5:20

E groaznic de trist să trăiești pe dos, să fii cu susul în jos,de exemplu să nu poți dormi noaptea ci doar ziua sau să nu poți închide ochii din cauza vreunei oarecare boli. Îi compătimim și chiar ne este milă de cei care, din diferite motive, nu pot să trăiască normal din punct de vedere fiziologic, cei care suferă din cauza vreunei astfel de anomalii. Și cu toate acestea, cineva spunea că suntem mult mai aplecați, mai preocupați înspre nevoile, handicapul  fizic al unei persoane, decât suntem îngrijorați de handicapul moral al unei anumite persoane.

Nu știu cât de important e pentru voi să aveți de a face cu o persoană care are principii corecte, valori așezate în ordinea priorităților reale sau chiar nu contează caracterul celui cu care aveți de a face. Pentru unii, chiar nu contează că fac alianță cu unul care nu are deloc morală sau principii, atât timp cât lor o să le meargă bine în contextul asocierii. Alții în schimb, suflă și în iaurt înainte de a se apropia de cineva, înainte de a face pact cu cineva anume. Chiar ajută la ceva să ai valori corect așezate, principii de viață adevărate? Chiar e important în lumea asta în care totul pare cu susul în jos, să fim noi oameni normali, care să spună lucurilor pe nume indiferent de prețul  pe care ar trebui să îl plătim sau indiferent cât de mulți ar spune același lucru ca și noi? Are vreo importanță pentru binele unui om, al unei națiuni, să  își bazeze viața și acțiunile pe niște principii clare și corecte sau nu prea contează în economia vieții acest lucru?

Se prea poate ca pentru cei care citiți aceste rânduri, întrebările să vă pară aiurea de tot, pentru că sunteți persoane cu principii, cu picioarele pe pământ și nu cu capul în jos! Și cu toate astea, nu înțeleg, cum de totuși la nivel declarativ, majoritatea condamnăm negrul care e pus în locul albului și întunerecul ce ia locul luminii; dar când e vorba de acțiune, de faptă, vedem că realitatea arată altceva. Și atunci mă întreb, oare chiar e suficient să am doar eu, în interiorul meu, valorile puse în ordine dar să nu iau nici o atitudine, în exterior, atunci când văd că lucrurile sunt pe dos în societate? Se prea poate să fie asta problema României, a românilor, adică faptul că principiile noastre sănătoase de viață, prea puțin le scoatem în confruntare directă cu principiile nesănătoase care sunt promovate în societate, în școli, în viața publică.

Partea bună e aceea că încă avem ziua de azi la dispoziție, mai putem să corectăm ceea ce e greșit, mai putem încă să scoatem pe ” tejgheaua” vieții, lumina, binele și dulcele, și să le aducem în confruntare directă cu răul, întunerecul, amarul. Și cu siguranță, atunci mai este speranță pentru noi, ca și oameni, pentru noi ca și națiune.

NOI, cei mulţi ş nebăgaţi în seamă,  şi totuşi de care depinde alegerea voastră, ca deputaţi, senatori, primari, consilieri, şi ce-o-ţi mai fi:

nu mai vrem să vă vedem doar la televizor,  la talk-show-uri, dar nu şi printre noi

nu mai vrem să veniţi în vizită la noi, doar din patru în patru ani

vrem să ne cunoaşteţi problemele zilnice, nevoile dar şi bucuriile

ne-am săturat de promisiunile pe care le faceţi, vrem să vedem fapte

vrem altfel de politică şi politicieni,  pentru oameni făcută şi pe oameni slujind

nu mai vrem să cheltuiţi bani pe flori, copaci şi altele avantajoase pentru buzunarele voastre

vrem drumuri asfaltate, apă potabilă, şcoli încălzite şi curate

chiar dacă nu strigăm în gura mare, ştim toate „ingineriile” pe care le faceţi

chiar dacă tăcem prea mult, nu înseamnă că vă acceptăm mizeriile

nu mai vrem să dăm bani pentru absenţele voastre de la şedinţele de Parlament, consilii sau comisii

ne-am săturat să stăm pe la uşile tribunalelor pentru a ne căştiga drepturile din legile pe care nu le respectaţi

nu mai vrem să asistăm la certurile voastre de ochii noştri, când de fapt toţi aveţi aceleaşi interese

vrem să alegem oameni care să ne respecte tot timpul, aşa cum şi noi îi respectăm

nu mai vrem să fim reprezentaţi de mincinoşi, şmecheri, băieţi deştepţi şi hoţi

nu mai vrem ca albul să fie numit negru, minciuna să fie adevăr, iar răul, bine

vrem să avem parte de oameni care să îndemne la unitate , nu la dezbinare, care să lupte pentru dreptate

nu mai dorim pe liste, traseişti politici, care azi îşi vând partidul, iar mâine ne vând pe noi şi întreaga ţară

vrem oameni ai principiilor, nu ai intereselor proprii, ai valorilor, nu fără ruşine şi frică de Dumnezeu

nu mai vrem să aruncaţi banii poporului pe delegaţii, maşini luxoase şi alte avantaje personale

vrem să vedem în voi exemple, nu uscături ale pădurii, modele, nu oameni pe care să îi arătăm cu degetul

vrem să vedem că faceţi ceva pentru noi, că ne apăraţi, ca ne vreţi binele, că luptaţi pentru noi

nu mai vrem să fim părtaşi la legile pe care le daţi, mai mulţi fiind absenţi decât prezenţi, la votarea lor

ne-am săturat să vedem zece-n sala de şedinţe, iar la vot s-apară sute, toţi mâini moarte, voturi false

 Nu prea cred că o să apuce a citi, cățelușa mea această postare, dar cred că o pricepe ea, că a fost făcută pentru ”dumneaei”!. Ieri, așa ca un copil neastămpărat, m-a supărat rău de tot, și a luat-o puțin pe coajă. A  plecat capul, și-a dat seama că a greșit, dar după un minut a fost inapoi la mine, dornica de alintare și de joc, ca și cînd nu i-aș fi făcut nici o corecție. M-a apucat mila că am ”oblogit-o” și mi-am adus aminte poezia de mai jos, și mai ales am conștientizat, cum ar trebui să mă comport și eu când cineva mă corectează, pentru că îmi vrea binele. E încă loc de a învăța de la câinii profesori, și sper să o facem!

Din bucata mea de pâine
Am hrănit un om și-un câine.
Omul, azi, m-a părăsit
Și s-a dus, n-a mai venit.
Câinele mă recunoaște,
Omul nu mă mai cunoaște.

Căinele mi-e ca un frate,
Mă păzește cu dreptate.
Eu îl bat, îl scot afară;
Sare gardul, vine iară.
Latră zi și latră noapte,
Mă păzește pân’ la moarte.

Omul rău si dușmănos,
Care-ți vorbește frumos,
Îți vorbește-n față bune,
Dar în spate dă în tine.
Ce ai, omule, cu mine,
Că nu-ți fac nici rău, nici bine ?

Când am bani și o duc bine,
Toată lumea-i neam cu mine.
Când n-am bani și o duc rău,
Nu mi-e neam nici neamul meu.
Și acum, te-ntreb pe tine:
Care-i om și care-i căine ?

  Vasile Militaru