Posts Tagged ‘raspuns’

Oricât de mic  ori mare ai fi sau orice examen cât de neînsemnat ori important să fie, parcă te simţi mai confotabil şi eşti mai încrezător atunci când ai pe cineva lângă tine, când poţi să mai te consulţi cu cineva, când ai cu cine împărţi responsabilitatea deciziei şi alegerii. Ce faci însă când tu eşti cel pe umerii căruia apasă responsabilitatea pentru răspunsul pe trebuie să îl dea  semenul tău într-o anumită situaţie, când cel de lângă tine se bazează pe tine să îi oferi soluţia, când semenul tău contează pe tine? Constituie această responsabilitate o povară pentru noi, acest „contez pe tine” ne ridică „părul în cap”?  Chiar ne implicăm în mod serios în căutarea şi darea celui mai bun răspuns posibil? E greu şi provocator să ştii că cineva se bazează pe tine, că poate doar pe tine te are şi astfel apelează la ajutorul tău.E şi mai greu şi dureros să dezamăgeşti o asemenea persoană, să întorci spatele cuiva care se bizuie pe ajutorul tău.

Dacă simţi această greutate a sfatului pe care trebuie să îl oferi, atunci  înseamnă că îţi pasă de cel  pe care îl sfătuieşti; dacă simţi că inima îţi bate mai tare pe măsură ce se apropie scadenţa răspunsului, înseamnă că te pui în pielea celui căruia trebuie să dea răspunsul;  dacă te preocupă problema lui, cel puţin la fel de mult ca problemele tale, atunci eşti semenul lui; dacă „contez pe tine” îţi răsună în minte şi inimă, ca şi când ar fi în joc viaţa ta, atunci cu siguranţă eşti omul pe care se poate conta.

Reclame

Asa cum faceam referire la exemplul din  principiul actiunii si reactiunii de aici, exista momente de-a lungul zilei, cand toti devenim ”pereti” care retrimitem inapoi mingile sutate inspre noi. La unii se intampla mai des, la altii mai rar, dar din pacate nu cred ca exista cineva care sa poata spuna la sfarsitul unei saptamani: ” eu nu am fost deloc perete saptamana asta; oricine a sutat cu mingea in mine, eu am prins-o si i-am aruncat o portocala in schimb”. Orice actiune sau vorba  indreptata inspre mine, poata sa gaseasca in mine , un perete sau poate gasi o plasa, poate fi redirectionata inapoi expeditorului,in acelasi plic, avand aceeasi forma, sau poata fi culeasa frumos , in plasa, reambalata sub alta forma si trimisa inapoi, cu dragoste.  Ce ziceti? E greu totusi sa invingi chiar de asa natura, principiul acesta al fizicii! Ar fi o „bataie la zero”‘, ca si cand nu ti-ar pasa ca exista vreun principiu in fizica care te contrazice

Si totusi,la cei carora ni se intampla, sa mai fim si pereti uneori, ce e de facut? Exista remediu? ” Iarta-ma ca am fost perete (bolovan, piatra, zid) fata de tine. Poate tu ai avut motive sa arunci cu mingea in mine, dar eu nu am avut motive sa ma port ca un perete”. Sigur ar ramane socati cei care ar auzi din gura noastra aceste vorbe, mai ales daca nu au fost obisnuiti sa auda din partea noastra asa ceva.

Eul ne va striga : ” ai personalitatea ta, nu fii fraier si nu te lasa lovit de minge fara sa lovesti si tu inapoi”, iar inima ne va sopti; ” aruncatul mingii inapoi e pentru copii mici si imaturi, tu poti darui dragoste in schimb”’.Iar eu voi alege….

Una din primele  reguli pe care le invatam de mici, fie la scoala, fie acasa in mijlocul familiei, e aceea de a nu raspunde decat atunci cand esti intrebat si atunci sa raspundem , nu sa tacem sau altfel spus ” nu te baga unde nu iti fierbe oala, mai copile”. Aceasta regula de aur a conversatiei si a dialogului, se pare ca unii ori nu au invatat-o  cand au fost mic i, ori au uitat despre importanta ei din cauza profesiei pe care o au. Sloganurile, afisele si scandarile din pietele tarii, fac referire la un personaj sau cel mult la un grup de oameni. mai mult sau mai putin implicati ( nu intram in detaliile vinovatiei sau nevinovatiei unora sau altora).  Ati vazut cumva  pe canalele de informare, vreun raspuns din partea celor implicati? Ati auzit sa intre cineva in dialog cu ei, chiar si prin intermediul mass-media ( pentru ca in mod direct sigur nu ar putea)? Eu unul nu ! Ba dimpotriva, membrii si personaje din acest grup incep sa intre in discutii aiurea cu altii din alt grup. Dar asta nu e tot: cei care despre care nu se aduce vorba in manifestatii ( sau se aduce prea putin), incep ei sa raspunda, sa se ”bage in seama”.

Aceste doua atitudini, una de indiferenta,  de ” a nu raspunde atunci cand esti intrebat’, alta de ” raspuns fara a fi intrebat’, nu fac decat sa irite spiritele, sa incinga atmosfera.  E greu sa stai in banca ta atunci cand stii ca poti sa ataci pe cel cazut deja la pamant, cand de fapt tu ai alta menire.  Gentlemanii din politica exista, cred ca, doar in filme,: cei care stiu sa raspunda,  la subiect, CAND sunt intrebati si cei care stiu sa raspunda DOAR CAND sunt intrebati!

Sa ne aducem aminte si sa amintim si altora regulile bunului simt, ale celor sapte ani de acasa!

Adevar peste ani

Posted: 19/01/2012 in Poezie
Etichete:, , , , ,

Cautand printre poezii, am gasit o scurta capodopera a lui Adrian Paunescu. Va las sa o cititi si sa va minunati de asemanarile dintre epoca de aur si epoca de dupa aur. Ce a fost va mai fi, nimic nou sub soare, doar noi oamenii trecem!! E important insa cum trecem: curatand de pe noi zapada care vrea sa ne acopere si facandu-ne loc sa inaintam sau lasandu-ne ingropati de  ea!
Ies în strada

Eu nu mai pot. vrea cineva sa creada
Ca nu rnai pot, ca-mi este prea deajuns ?
Astept tacut o vorba de raspuns
si~n iarna asta voi iesi în strada.
Sînt om, nu sînt o parte de cireada,
„voi nu vedeti, si voi, unde-am ajuns”
Cu ultimul ulei de soia uns
în iarna asta voi iesi în strada
Eu sînt un las. de remuscari patruns
Sînt hahalera care vrea sa vada
Cu toate vorbele fara raspuns
In care de cenzura voi fi tuns,
în iarna asta voi iesi în strada
De ce ? S-ajut la strînsul de zapada