Posts Tagged ‘profesori’

Toţi ne dorim o ţară cu cetăţeni având mentalitatea cetăţenilor din ţările civilizate, ori din ţările nordice, ori de prin Japonia. Toţi am vrea să vedem civilizaţie şi disciplină, ordine şi limbaj frumos, zâmbete şi omenie. Ce uităm însă adesea, este că toate acestea se clădesc în timp, se formează în mintea şi inima copiilor, a tinerilor, şi mai ales e nevoie de modele şi exemple pentru a putea fi întipărite şi practicate. Mi-am pus întrebarea următoare: oare dacă educaţia copiilor şi tinerilor, adică a generaţiei care va să vină, ar fi dată de cei care apar în mod constant la TV, radio, orice mijloc mass-media, sau de ceea ce văd ori aud într-o zi de viaţă normală, care ar fi imaginea care li s-ar întipări în minte, sau ce ar putea învăţa ? Sau chiar mai în extremă dusă problema: dar dacă, chiar şi învaţă, iar azi şi apoi mâine, vor pune  în practică?

Aşadar copiii şi tinerii,  noi toţi, vom avea de pregătit următoarele teme pentru viaţa care ne stă în faţă, lecţii predate de către „profesori” pricepuţi, ce apar permanent pe „sticlă”:

–  cei în vărstă, care au muncit o viaţă întreagă, nu trebuie respectaţi, ci oferite serviciile cele mai slabe, astfel încât dacă nu mor de foame, sau lipsă de medicamente, sau imposibilitatea de a plăti utilităţiile, să moară de nervi

– prezenţa la şcoală nu e obligatorie, ci opţională; dacă ai treburi mai importante decât şcoala, rezolvă-le, că şcoala nu e necesară, ţara are nevoie de tine aşa cum eşti

– dacă ai de ales între adevăr şi minciună, nu mai sta pe gânduri, spune minciuna ca să îţi fie bine: adevărul creează doar probleme, şi nu ajută la progresul tău personal

– dacă cineva stă în calea succesului tău şi trebuie să îl calci în picioare pentru a reuşi, nu te mai gândi că e semen de al tău; el e doar o piedică în calea binelui tău suprem

– trădarea principiilor şi a oamenilor trebuie să îţi fie filosofia de viaţă, pentru că valorile , principiile şi oamenii, te împiedică, de cele mai multe ori, a îţi împlini visul

– – Dumnezeu trebuie „vizitat” doar la nevoie, la sărbători sau dacă e să dea bine în faţa celor credincioşi; altfel, El cu ale Lui, eu cu ale mele

Nu vreau să aglomerez prea mult lecţia pe care vor trebui să o pregătească şi de aceea, mă opresc aici. Sunt convins însă că „profesorii contemporani”, vor continua să îşi etaleze toate cunoştinţele şi astfel să le ofere modele şi învăţătură demnă de urmat copiilor şi tinerilor!

P.S.

Sper să nu învăţaţi nimic din ceea ce am scris şi să nu puneţi în practică nimic din ceea ce vi se oferă de aşa zisele persoane publice, certate cu bunul simţ şi principiile corecte !!

Reclame

În perioada  liceului aveam un profesor , care avea o vorbă, atunci când vroia să sublinieze „cât de mult”  ne place, nouă elevilor, să învăţăm:  ” voi, când vă trimit părinţii la joacă, ca să mai faceţi o pauză de la învăţat, ar trebui să strecuraţi cartea de matematică pe sub haină şi să ieşiţi cu ea afară şi acolo să învăţaţi din nou”. Cu toate că nu eram chiar o clasă slabă la învăţătură, ce spunea acel profesor  ni se părea de  „râsul curcilor” şi  foarte distractiv, mai ales că auzeam acest lucru din gura unui profesor. Acum peste ani însă, când privesc la  majoritatea elevilor din ziua de azi şi când fac o comparaţie cu cei de pe vremea mea…imi dau seama că mulţi, prea mulţi elevi din zilele noastre, nu iau nici măcar la şcoală cărţile, darămite la joacă; nu au nici măcar caiete de clasă, ce să mai facă şi temele pe acasă, ! Ce îl mai poate motiva pe elevul anului 2012 să înveţe, mai e vreo şansă de redresare în ce priveşte „cheful” lui de a învăţa? Se pun camere de filmat în şcoli ca să nu mai chiulească, se angajează agenţi de pază ca să nu plece elevii prin baruri, se fac razii prin cafenele ca să îi readucă la ore, părinţii merg cu maşina să îşi ducă odraslele la şcoală ca să fie siguri că merg acolo. Şi cu toate astea, din întreg liceul nu ia nimeni bacalaureatul! Mai e ceva ce se poate face şi nu s-a făcut? E ceva ce scapă părinţilor, şcolii şi societăţii? E cineva anume de vină sau chiar sunt copiii mai puţin capabili ca în alte vremuri? Care sunt metodele care ar da rezultate pentru a dirija elevii spre învăţătură din nou? Se schimbă programe, se modifică modul de a da examene, teste şi bacalaureat, dar prea puţin se priveşte spre elev, pentru a îl motiva din nou, spre a-l atrage spre educaţie. E ca şi cum aş pune cauciucuri noi, aş vopsi maşina şi i-aş pune şi radio cd, când de fapt ea nu mai poate sa functioneze dn cauza motorului.

Geniile vor rămâne în continuare genii, olimpicii vor fi mereu premiaţi, dar  toţi aceştia se numără pe degete într-o şcoală; cât despre marea majoritate, ei vor rămâne tot în aceeaşi situaţie:  fără motivaţie, fără modele demne de urmat, fără principii şi priorităţi sănătoase, dezorientaţi şi fără perspective clare. Dar totuşi, cine e vinovat, dacă e cineva?

Am ajuns la încă un episod din viaţa lui Hachiko şi Kita, co-locatarii noştrii de fiecare zi. Au făcut paşi mari în comunicare, în înţelegere şi acceptare, în „jocuri de societate” şi de împrietenire. Se comportă grozav unul cu celălalt, chiar şi atunci când se muşcă. Îmi spunea un doctor, într-o anume situaţie, că doar doctorii se muşcă mai rău decăt câinii. Nu am vazut fizic, pe viu, doctori muşcaţi de alţi doctori, dar câini muşcaţi de alţi câini am văzut, şi arătau destul de rău; aşa că sincer nu aş vrea să vad cum arată doctorii după „muşcături”!!. Cei doi, ai mei, se muşcă doar în joacă, doar de amorul şi deliciul „fotografilor” şi spectatorilor. Au un stil foarte delicat , cu atenţie  se muşcă unul pe celălalt, doar de bot, de gât  şi de picioare. Nu atentează asupra altor părţi ale corpului celuilalt, şi totul se face cu mare grijă , fără a provoca răni sau „accidente” grave. E un adevărat spectacol să îi priveşti, te  bucuri şi destinzi în acelaşi timp văzându-i.

Aşa cum vă spuneam, mi-am adus aminte de zicala domnului doctor, şi am făcut analogie la „muşcătura” de om. Hai, nu spuneţi că  nu ştiaţi că omul  muşcă, că nu vă cred; sau chiar trăiţi pe un tărâm fermecat, plin de dragoste şi bunătate, şi atunci chiar nu înţeleg ce mai căutaţi pe aici să citiţi blogurile! Din păcate, muşcătura de om, e foarte periculoasă, pentru că provine de la o specie care e gata să sfâşie pentru a se apăra sau pentru a cuceri, Lasă răni foarte adânci, chiar cicatrici care pot rămâne pentru toată viaţa. O dată muşcat, dobândeşti, în cele mai multe  dintre cazuri, aceleaşi apucături cu ale celui ce te-a muşcat, adică înveţi şi tu să muşti, pentru a te răzbuna, pentru a „bate” şi tu pe altul la rându-ţi. Muşcătura poate fi chiar mortală, cauzatoare de moarte, nu neaparat fizică, dar psihică, intelectuală, emoţională. Pentru a fi „dresat” să nu mai muşte, omul face şcoli, cursuri, studii, pregătiri, seminarii; dar pentru unii, toate sunt în zadar, nimic nu le poate stăpâni dorinţa de  a mai muşca o dată, de   a mai simţi o dată dinţii înfipţi în gâtul adversarului. Şi astfel ajungem, ca ăntr-o viaţă de om, să adunăm multe muşcături, atît „oferite” cât şi „primite”.Şi luăm , dar şi dăm, nu ne lăsăm.

Zilnic mă uit la „muşcăturile” în joacă ale dulăilor, se hârjonesc dar nu se rânesc, se aleargă  unul pe celălalt, dar nu se accidentează. Poate va veni şi ziua când , fiecare va vrea să arate celuilalt că e „şeful” şi atunci vor trece şi la „muşcături” serioase. Până atunci însă, am de învăţat de la ei, să fiu drăguţ cu semenii mei, să le „închid” gura nu lovindu-i ci sfătuindu-i, să îi prind de picioare nu pentru a îi împiedica şi accidenta, ci pentru a îi atenţiona cu privire la drumul pe care merg, să îi prind de după găt nu pentru a-i lovi ci pentru a merge împreună cu ei. Încă mai am de învăţat de la câinii profesori şi alte lecţii, pe care le descopăr încetul cu încetul. Şi cu permisiunea voastră, o să le împărtăşesc cu voi! Pentru că şi necuvântătoarele, cuvântă!

Va puteți  imagina cum  ar fi o zi în care să nu avem parte de răutăți și mișto-uri, în care să nu fim luați și să nu luăm peste picior, o zi în care să trăim altfel decât în mod normal, în ceea ce privește ironia și atacul sub centură ? Dacă ar fi să facem un exercițiu de imaginație și sa ne gândim la următoarele:

1.  toți politicienii ar avea un singur scop, acela de a sluji interesele poporului, și ar uita de toate adversitățile dintre ei

2. realizatorii de emisiuni mondene, ar căuta subiecte in care să arate partea plină din paharul ”vedetei”și nu eventualele bârfe și lucruri murdare

3. noi, votanții, alegătorii, am fi mai îngăduitori cu aleșii, și i-am încuraja și susține , în loc de a-i huidui și apostrofa

4. în familie ne-am sprijini unii pe ceilalți și în loc de a face haz de necazul celui drag, i-am spune o vorba bună

5. elevii și-ar da seama că, totuși, profesorii le vor binele, chiar dacă ii pun să învete

6. șoferii ar realiza că polițiștii pot face și lucruri pozitive  și i-ar aprecia ca atare

Scopul nu e doar să ne imaginăm ci să testăm cum ar fi o asemenea  zi, dacă eu , tu, fiecare ne-am face partea în dreptul nostru. Ar fi o zi specială pentru cei care în mod normal sunt ținta răutăților și a mișto-urilor? Ar fi surprinși să nu mai mă comport ca și ieri, când i-am luat peste picior?

S-ar putea să ai impresia că o astfel de viața e   doar în alb și negru, dar uneori e nevoie și de asemenea zile ca să ne arătăm nouă înșine că putem rupe monotonia zilelor, că putem trăi diferit zi de zi, că nu suntem robii unui anumit tip de viață, un șablon zilnic, uzat, dar cu care ne-am obișnuit.

Incerc, prin crearea acestui blog, sa ma alatur acelei categorii de oameni din societatea romaneasca , care doreste normalitatea ca mod de viata si care , prin toate actiunile practice intreprinse, in spiritul legii si al fricii de D zeu, sa aducem romanii la un nivel de viata normal.

Bucuria de zi cu zi a romanului, linistea si pacea lui sufleteasca, sunt  furate permanent de grijurile pe care le are si pe care, din pacate, nimeni nu i le impartaseste decat la nivel de demagogie! Ce e  de facut in acest context? Cum putem sa ne refacem principiile de viata sanatoase si sa restabilim prioritatile din viata noastra? Care ar trebui sa fie aceste prioritati? Ce principii avem in viata, de care sa nu ne fie rusine si cu care sa putem pasi inainte in Europa?

NOI ca si romani, am fost recunoscuti de-a lungul istoriei ca un popor intotdeauna unit atunci cand a fost cazul sa ne aparam impotriva cotropitorilor straini, si cu toate durerile, nevoile si pasurile noastre, nu ne-am prea lasat calcati in picioare ( decat in cazul tradarii din interior). Cred ca a sosit momentul sa incercam sa fim recunoscuti din nou in Europa, printr-o identitate clara, de popor care doreste sa fie propriul lui conducator. Din pacate, in ultimi ani, aceasta identitate a noastra de popor unit, s-a pierdut, tocmai pentru ca am intrat in democratie, si fiecare are dreptul sa isi faca glasul cunoscut. Pe vremea lui Ceausescu, eram toti, uniti, pentru ca aveam un dusman comun impotriva caruia luptam, comunismul. Acum, cei care ne-au condus in toti acesti ani, au stiut foarte bine sa ne dezbine unii impotriva altora si astfel sa ne conduca cum vor ei: intelectuali vs muncitori, sindicatele, bisericile. elevii vs profesori, pacienti vs medici Tocmai pentru ca au facut acest lucru, acum nu mai exista nici o forta comuna activa care sa aiba un glas puternic, ci exista doar  voci  imprastiate, de care nimeni nu tine cont!

Trebuie sa ne recastigam unitatea poporului, nu o unitate neaparat in gandire ( pentru ca suntem diferiti), ci o unitate in scopuri, principii, teluri!

Sper  sa redescoperim cu adevarat ce inseamna sa fim romani si crestini in acelasi timp, si mai ales ce putem face pentru a da mainile unii altora si a incerca sa iesim impreuna din starea in care suntem!