Fermecătoarea politichie

Democrație e atunci când ți se permite să votezi pentru persoana pe care o displaci cel mai puțin- Robert Bryne

Oamenii politici răi sunt aleși de către cetățenii buni care nu votează.  ~George Jean Nathan

În timpul unei campanii electorale, discursurile plutesc peste tot în aer- și viceversa.

Ar trebui să fie o zi- doar o singură zi- când să fie ”sezon deschis” la parlamentari.  ~Will Rogers

Dacă votul ar schimba ceva, sigur l-ar face ilegal.  ~Emma Goldman

Politicianul e persoana care va sacrifica viața ta pentru binele țării.  ~Texas Guinan

Dacă Dumnezeu ar fi fost liberal, nu am fi avut ” cele 10 porunci”, ci mai degrabă ” cele 10 sugestii”  ~Malcolm Bradbury

Unii oameni schimbă partidul de dragul principiilor pe care le au; altii schimbă principiile de dragul partidului.  ~Winston Churchill

Dacă Dumnezeu ar fi vrut să votăm, ne-ar fi dat candidați – Jay Leno

De ce să plătești bani grei pentru a îți afla arborele genealogic? Intră în politică și oponenții tăi vor face asta gratis.

În loc de a îi înmâna unui politician cheile orașului, mai bine ar fi schimbată încuietoarea  ~Doug Larson

Politica este arta de a căuta probleme, fie că există ori nu, a le diagnostica greșit și a aplica remedii incorecte  ~Ernest Benn

Necazuri, necazuri

 CIOARA

Necazul stă lipit de om

cum stă pe lângă cal huluba.

Şi omul ca să-şi uite buba,

aleargă…

Însă, paralel,

necazu-i veşnic lângă el.

Aşa

o cioară,

prinsă-n laţ

într-o ogradă,

scăpă numai cu-un ciomp de coadă.

Vai ce necaz!

Să fii schiloadă!

Să fii de râsul tuturor!

Să vezi cum stolu-ntreg, din zbor,

se lasă lin pe vreo livadă,

şi tu să vii în cioc

grămadă!

Şi-atunci

văzând ce foc o-ncearcă,

s-a dus printre străini şi ea,

să mai vorbească, să asculte,

să râdă cu vreo rândunea,

să mai uite de-o putea

de coada ei cu pene rupte.

S-a dus.

Dar dup-o scurtă vreme

s-a-ntors tot ruptă de juvăţ.

Iar gloata i-a şi pus probleme:

– Pe unde-ai fost?

– La ce ospăţ?

– Am fost şi eu peste coline…

– Dar cu ce gând?

– După ce pradă?

– Aşa… ca mă mai uit de coadă…

– Ei, şi-ai uitat?

– Şi-a fost mai bine?

– Aş! cum să uit?

Nu mă vedeţi?

A fost şi coada după mine…

MORALA

n-are mult de spus.

Nu mai purta necazu-n lume

că vii ´napoi tot cum te-ai dus.

Eu unul

când mă simt răpus,

nu caut oameni buni de glume,

ci vin degrabă la Isus!

Costache Ioanid

Pace

” Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos Isus”- Epistola lui Pavel catre Filipeni  4:7

As vrea sa cred că altceva e mai important decât pacea lăuntrică, dar chiar nu știu ce ar putea fi. Fie că ești bogat ori sărac, bolnav sau sănătos, tânăr sau în vârstă, indiferent de etapa vieții în care ne aflăm, există o nevoie de pace sufletească, pe care o simțim fiecare. Iar dincolo de pacea pe care o dă sănătatea sau un loc de muncă bun sau o familie binecuvântată, e nevoie de Dumnezeu care să cuprindă întreaga ființă cu pacea Sa. Acea pace care să ne ofere liniștea în momentele dificile ale viații, care să ne asigure călăuzirea în clipele deciziilor grele.

Nu știu dacă am fi în locul celui care a compus acest cântec, Horacio Spafford, trecut prin nenumărate încercări în viață sau în locul apostolului Pavel, care a scris filipenilor tocmai din închisoare, ce fel de cântece sau scrisori am scrie! Problemele lumii ne vor face să scriem scrisori de ură și de răzbunare, pacea lui Dumnezeu ne va îndemna să compunem cântece de încurajare, de victorie.

Aș vrea să cred că vom fi așa de înțelepți încât să îi dăruim lui Dumnezeu toate grijile și problemele noastre, iar El să ne dăruiască pacea Lui. Ar fi un târg cât se poate de echitabil pentru noi, iar pentru Dumnezeu ar însemna chiar plăcere să vadă în noi această abandonare în brațele Sale!

Să aveți pace!

„E” de la EU

„Problemele mele sunt cele mai grele, necazurile mele nu pot fi comparate cu ale nimănui, eu sunt singur împotriva tuturor greutăţilor”-   și exemplele ar putea continua; cred că ştiţi definiţiile astea şi faptul că ” eu” sunt cea mai importantă persoană de pe faţa pământului. Ceea ce însă nu am remarcat decât cu câtva timp în urmă, e că unii „eu” sunt mai ieşiţi ăn relief ca alţii „eu”. Nu am observat, că în limba engleză, singurul pronume personal, care se scrie cu literă mare este… ”I” adică eu. Toate celelalte pronume se scriu cu litere mici, adică, cu alte cuvinte, totul se înclină în faţa lui  ”eu”: şi „tu”, şi „el”, şi „voi”, şi „ei”, nimeni și nimic nu e așa important ca ” Eu”. Nimic nu e aşa la loc de cinste ca persoana mea, toate celelalte persoane pot să se descurce cum or putea, eu însă… trebuie să am primul loc.

Nu știu care e motivul acestei reguli în gramatica limbii engleze, dar cu siguranță toți știm care e motivația noastră atunci când vine vorba de a ne socoti pe noi înșine mai presus și mai importanți decât cei din jurul nostru. Și motivația e ”eul” nostru, egocentrismul de care dăm dovadă chiar și atunci când ar trebui să arătăm altruism. Până nu vom învăța regulile elementare de gramatică ale vieții, și anume că toți suntem egali, și mai ales până nu le vom practica, nu vom putea să izbutim a da mâna unul celuilalt!

Și in Miami sunt oameni !

Pe vremuri, la începuturile democrației noastre, când toate televiziunile străine veneau să filmeze, în România, reportaje despre tot felul de probleme, pe care ei , cică, nu le aveau, exista ideea că cetățenii țărilor pentru care se făceau reportajele, se simțeau în siguranță și mult mai confortabili când vedeau  în ce condiții trăiesc alții, mai amărâți decât ei. E o trăire ”ciudată” a celui bun să vadă că exisă alții mai răi ca el, a celui care stă bine cu sănătatea, să vadă că există oameni mai bolnavi decât el, a celui bogat, să vadă pe  unii mai săraci în jurul lui.  E ceva de genul bucuriei omului mic de statură atunci când vede un om mai mic decât el; nu are altă bucurie mai mare!! Nu e normal acest sentiment, dar el există, pentru că suntem oameni și trăim sub imperiul concurenței, a rivalităților.

Oriunde sunt oameni, există și durere și mizerie, pentru că noi oamenii suntem cei care generăm majoritatea lucrurilor rele prin acțiunile noastre rele. Așa că dacă v-ați gândit că America are doar fețe bune, ei, uite că nu e așa. Omul sfințește locul și în America și în Romania. Poți să ai cele mai frumoase plaje sau cei mai măreți munți, poți să beneficiezi de absolut toată minunăția creației lui Dumnezeu, însă în momentul în care  există și oameni prin acele locuri, se prea poate ca, încetul cu încetul, să apară ceva care nu e din acel peisaj, ceva din alt film.

Update

Se pare că la americani nu le convine să fie văzuți și în astfel de ipostaze, astfel încât filmul cu pricina a fost sters!!. Era vorba despre orasul Miami, care a fost declarat cel mai mizerabil dintre toate metropolele Americii!

Vara din noi

”În mijlocul iernii grele, am descoperit că în mine există o vara de neînvins”

E un citat de sezon, fie că ne referim la iarnă ca și anotimp, fie că ne referim la iarnă ca situații grele, de orice natura, prin care trecem. C-o fi una . c-o fi alta, că vorbim de individ,  că vorbim de popor, accentul nu trebuie pus pe iarnă, pe greutăți, pe probleme, ci pe vară, pe rezolvarea problemelor și resursele care sunt în noi. Oricât de iarnă ar fi împrejurul nostru, oricâtă împotrivire ar exista iar necazurile cât de mari,  puterea pe care ne-o dau visurile noastre, speranțele noastre, poate fi mai mare decât greutățile. Sună frumos în citat, dar cum e cînd e să treci la punerea în practică? Găsim în noi resurse, putere, să trecem peste orice iarnă?  Aceste resurse nu apar de ”nici unde” și de ”nicăieri”. Dacă ne hrănim cu ”iarnă” tot timpul, să nu ne mirăm că vom avea ”iarnă” mereu, sau altfel spus dacă suntem prăpăstioși, vedem doar negru la orizont, nu cultivăm speranța și credința în Dumnezeu, atunci nu vom putea înfrunta problemele vieții cu speranță, zâmbet și încredere.

Ceea ce sădim în noi în clipele bune, cu aceea trăim în clipele grele.

Să fiți văratici!

” Stiu prin ce treci”

”Cel satul nu il crede pe flamand”

Durerea unei mame al carui fecior e plecat la munca in tarile straine e greu de inteles de o alta al carui baiat e zi de zi langa ea. Disparitia celui drag din familie, nu poate fi inteleasa de cel care nu a pierdut pe nimeni drag. Luptatorul de zi cu zi cu boala si necazurile vietii, poate fi inteles doar de cel care a trecut deja prin situatii similare cu ale lui. Cel care vrea sa scape de povara bauturii si a tigarilor, gaseste intelegere  adevarata doar la acela trecut si scapat de aceste lucruri. Si cu toate acestea, in cele mai multe din situatiile mentionate, noi, care suntem pusi fata in fata cu astfel de cazuri, ne exprimam suportul sau sprijinul sau condoleantele, mentionand si cuvintele miraculoase:” stiu prin ce treci, te inteleg”. Oare chiar pot sa inteleg un astfel de om cand eu nu am avut de a face cu problema prin care trece el? Sau chiar il ajuta cu ceva aceste cuvinte, cu toate ca el stie situatia mea?  Pana nu am umblat cu papucii si pe drumul pe care o persoana anume ii poarta acum , nu voi putea sa inteleg acea persoana. Pot intinde o mana de ajutor celui bolnav sau necajit, pot asculta durerea celui indurerat, dar cat despre a intelege cu adevarat a anumita persoana ce trece printr-o situatie delicata, nu voi putea decat daca am trecut prin ceva similar.

Nu stiu prin ce treci cand citesti aceste randuri, dar sper sa iti fie de folos!