Posts Tagged ‘partid’

Democrație e atunci când ți se permite să votezi pentru persoana pe care o displaci cel mai puțin- Robert Bryne

Oamenii politici răi sunt aleși de către cetățenii buni care nu votează.  ~George Jean Nathan

În timpul unei campanii electorale, discursurile plutesc peste tot în aer- și viceversa.

Ar trebui să fie o zi- doar o singură zi- când să fie ”sezon deschis” la parlamentari.  ~Will Rogers

Dacă votul ar schimba ceva, sigur l-ar face ilegal.  ~Emma Goldman

Politicianul e persoana care va sacrifica viața ta pentru binele țării.  ~Texas Guinan

Dacă Dumnezeu ar fi fost liberal, nu am fi avut ” cele 10 porunci”, ci mai degrabă ” cele 10 sugestii”  ~Malcolm Bradbury

Unii oameni schimbă partidul de dragul principiilor pe care le au; altii schimbă principiile de dragul partidului.  ~Winston Churchill

Dacă Dumnezeu ar fi vrut să votăm, ne-ar fi dat candidați – Jay Leno

De ce să plătești bani grei pentru a îți afla arborele genealogic? Intră în politică și oponenții tăi vor face asta gratis.

În loc de a îi înmâna unui politician cheile orașului, mai bine ar fi schimbată încuietoarea  ~Doug Larson

Politica este arta de a căuta probleme, fie că există ori nu, a le diagnostica greșit și a aplica remedii incorecte  ~Ernest Benn

Anunțuri

Mi s-ar părea normal,  aşa ca în orice instituţie sau companie care se respectă, şi pentru cei care doresc să se „angajeze” în Parlament sau în administraţia locală,  prin alegeri, să fie incluse nişte cerinţe clare, să fie recrutaţi doar aceia care corespund criteriilor de selecţie. Dar spre deosebire de o anume companie, unde cerinţele sunt impuse de către conducere, adică, director sau consiliul  de administraţie, pentru cei care vor să fie pentru un mandat, ori mai multe, în funcţii de conducere ale statului, cerinţele să fie expuse de către cei cărora o să le „slujească”, adică  de către cetăţenii cu drept de vot. Şi atunci v-aş invita, pe voi, „consiliul de administraţie” al României, pe voi cei cu drept de a alege, să puneţi pe lista de criterii, acele calităţi, trăsături de caracter sau abilităţi, care doriţi să le aibă cel care să vă reprezinte. Să fie o listă deschisă, una care să ajungă şi la ochii pretendenţiilor, care să vadă că juriul de selecţie, e unul pretenţios, unul care nu mai acceptă orice şi pe oricine.

Îmi cer permisiunea să înşir eu pe foaie, căteva indicii, câteva trăsături şi calităţi,  pe care le-aş considera de nelipsit la o persoană, care reprezintă statul, care ne reprezintă pe noi. Nu o să folosesc cuvinte mari, nici pretenţii absurde nu o să formulez, pentru că trebuie să fim realişti, şi să conştientizăm că avem de a face cu oameni.

1.  să ştie a stăpâni arta dialogului deschis, sincer, cu orice persoană, indiferent de gradul de civilizaţie  sau cultură al acesteia, şi mai ales fără a face din volumul vocii, arma preferată în impunerea punctului de vedere

2. să accepte că nu el, sau partidul din care face parte, deţine adevărul absolut, şi că idei bune şi demne de a fi puse în practică pot veni chiar şi de la adversarii politici

3.  să nu promită doar cu scopul de a fi ales, ci să promită  doar ceea ce va încerca să şi ducă la îndeplinire. dar mai ales să fie responsabil în faţa alegătorilor pentru promisiunile sale

4.  să nu uite că a fost ales pentru a sluji pe cei ce l-au ales, şi că a ajuns acolo nu prin numire, ci prin alegerea oamenilor, la care trebuie să le acorde respectul întotdeauna

5. reusrsele materiale şi umane pe care le gestionează datorită funcţiei pe care o are, să le privească ca şi un bun al statului şi să le folosească în principal pentru binele românilor şi a României, şi nu pentru satisfacerea propriilor interese

6. banii pe care îi câstigă datorită funcţiei pe care o ocupă, probabil sunt suficienţi şi mult mai mulţi ca ai acelora care l-au ales, aşa că nu are rost să se lăcomească la a mai lua încă din ceea ce nu i se cuvine de drept

7. timpul  pe care îl petrece la noul loc de muncă, nu e timpul împlinirilor şi căpătuielilor  materiale personale, ci e timpul în care poate arăta cetăţenilor că e cel mai bun, că a fost ales pe merit şi că cei care l-au ales pot fi mândri de el

8. prezenţa la locul de muncă şi îndeplinirea sarcinilor, nu e ceva opţional, astfel încât lipsa nemotivată, neimplicarea, sau dormitul în papucii statului, nu pot fi justificate şi acceptate de către cei care l-au „angajat”, adică alegătorii

9. lupta politică nu exclude respectarea principiilor şi valorilor adevărate, a adevărului, a onestităţii, a bunătăţii şi respectului de sine şi al semenilor, pentru că în cele din urmă e OM , şi abia apoi politician

10. scuzele nu sunt făcute pentru a fi aruncate cu orice ocazie a nerealizării sarcinilor, pentru a constitui evadarea de la orice eşec, ci sunt pentru a demonstra că s-a încercat a se face un anumit lucru, a se duce la îndeplinire un anumit proiect, dar din motive, independente de voinţa persoanei implicate, nu s-a putut realiza acest fapt

11. pentru că nu ştie cu adevărat cine l-a votat şi cine nu, trebuie  să respecte toate persoanele la fel, trebuie a da ascultare la nevoile şi problemele tuturor, astfel încât cei care l-au votat să se bucure că nu s-au înşelat, iar cei care nu l-au votat să regrete acest lucru

12. dacă partidul l-a propulsat pentru a fi ales, sau independenţa politică i-a adus succesul, atunci ar trebui să rămâna fidel acelui partid sau independenţei lui, pentru că dacă e dispus să îşi trădeze  propriile principii, cu atât mai mult va fi dispus să îşi trădeze alegătorii

Sigur mai sunt şi altele, la fel de pertinente, la fel de necesare, pe care vă las pe voi să le scrieţi. Şi poate dincolo de dorinţele, cerinţele şi năzuinţele noastre, cu privire la cei care vor fi aleşi, vom putea chiar să ne  bucurăm de astfel de oameni, al căror caracter să arate că doresc să ocupe acea funcţie cu scopul de a face bine altora, de a îşi aduce contribuţia pentru binele tuturor românilor.

Încep să nu mai pricep nimic din termenii credibilitate şi integritate, atunci când se vorbeşte despre politicieni.  Şi nedumerirea de la care porneşte totul, are de a face cu politicieni implicaţi în procese de tot felul. Oare chiar nu există în ţara asta,  pentru a fi puşi în funcţii publice, politicieni care să nu aibă procese în instanţă? Oameni buni, noi ăştia normalii, oamenii de jos, chiar la acelaşi nivel de implicare în procese, ne aflăm?( sau,  probabil ne aflăm pentru că suntem păgubiţi de stat şi încercăm să ne recuperăm drepturile cuvenite dar neacordate). Sau , cum ai ajuns într-o funcţie publică, puterea judecătorească imediat începe să te urmărească, pe tine om cinstit, fără nici cea mai mică pată, doar aşa ca să îţi treacă în CV, un proces cât de mic? Nu înţeleg cum pot spune, indiferent de ce partid vorbim,  că  beneficiază de oameni deosebit de competenţi, şi că au rezerve nenumărate, dar când e vorba de a numi o echipă de guvernare, nu găsesc 15 sau 20 de miniştrii care să nu aibă procese pe rol? Nu pot pricepe acest lucru şi nu cred că am să îl înţeleg vreodată!

Dacă nu poţi să faci o echipă ministerială, şi măcar acei oameni să fie fără procese, atunci am mari semne de întrebare cu privire la credibilitatea şi integritatea partidului cu pricina! Dacă nici măcar cei expuşi în primul rând, nu pot fi fără vină, curaţi penal, atunci ce să ne mai aşteptăm la o ideologie corect aplicată?

Sincer, când aud că X su Y, e ministru, dar e urmărit penal, parcă văd lupul paznic la oi. Se prea poate să îmi fie mie groază de tribunale şi procese, şi de fapt normalitatea să fie viaţa dusă dintr-un proces în altul; ori  să nu pricep că separarea puterilor în stat înseamnă şi o luptă între ele, şi astfel apar procese  intentante de puterea judecătorească, puterii executive ori legislative, care de fapt procese să nici nu fie reale, ci doar din răutate. Sau chiar, se prea poate ca să avem doar mişei, sau mai bine zis, mişei devin când dau de putere. Alegeţi voi varianta adevărată!!

Până una alta, e trist că nu mai există ruşine şi demnitate, adică dacă tot ştie omul că se află cu musca pe căciulă,  de ce nu spune asta, astfel încât să nu afle o întreagă ţară, ce fel de miniştrii integri si credibili avem!

In 1859, un anume fermier englez pe nume  Thomas Austin, vanator patimas, la plecarea in Australia, a luat cu el si cativa iepuri ( 12, 24, sau cati or fi fost), pentru a ii pune in ograda si ferma lui, ca sa  se inmulteasca acolo, local, sa mai ocheasca din cand in cand dupa ei! Ce ziceti, au ramas ingraditi de gardurile fermei si si-au vazut bucurosi de treaba lor pe teriotoriul fermei? Nici vorba? In decurs de 10 ani, s-au inmultit asa mult incat au devenit o pacoste si o calamitate naturala pe capul Australiei. S-a recurs la tot felul de metode: vanatoare, insecticide, virusi, dar fara rezultatele scontate, astfel incat acum, iepurii australieni, reprezinta pericolul cel mai mare in distrugerea recoltelor din Australia!! Se impusca milioane de ei anual, dar inmultirea lor continua in permanenta.

Trecand la lucruri serioase pentru noi, romanii, si facand analogie cu iepurii australienilor, oare care sunt iepurii nostrii? Cine s-au inmultit asa de mult in ultimii 20 de ani, incat acum pe unde mergi, in orice functie mai de dai Doamne, ii gasesti stand la loc caldut? Oare va ganditi la ceea ce ma gandesc eu? Pe vremea lui Ceausescu, exista un nucleu de partid, o mana buna de ei, privilegiatii partidului, dar in rest exista marea masa de oameni, care erau cam egali in drepturi, venituri si obligatii? Acum avem zeci de partide, unele mai colorate ca si altele, unele mai populiste ca altele, dar fiecare la fel de ……( puneti voi ceea ce vreti). ” Iepurii”‘ nostrii sunt politicienii, cei care se fac pe banda rulanta, doar din si pentru  interes personal. Poti sa numeri pe degete, pe cei care fac din politica o profesie, o meserie , care sa o puna in slujba oamenilor.

Dupa 23 de ani, de la starpIrea Iepurelui comunist, au aparut zeci de mii de iepuri pedelenistosocialistliberali, care ne mananca toate resusrsele, tot ceea ce ar putea fi bun in tara noastra. Am crezut ca iepurele democratiei, va aduce doar lucruri bune, o imagine frumoasa, dar din pacate, pe langa lucrurile bune, a adus si cele rele. Ce e de facut ? Mai putem scapa de iepurii acestia, astfel incat sa nu mai strice ceea ce inca a ramas nestricat? Putem sa ne unim toti, pentru a crea un gard de care sa nu mai poata trece? Putem sa ne dam mainile, pentru a ii prinde, unul cate unul si a le demasca stricaciunile? La noi, cei multi si marunti, sunt solutiile. De noi depinde daca ii vom mai lasa sa creada ca a lor sunt holdele pentru care noi muncim ! Mai este speranta inca , atat timp cat nu ne-a murit de tot spiritul romanesc de lupta si nu am pierdut identitatea.