Posts Tagged ‘parlament’

Anomalia ultimelor zile nu consta asa de mult in faptul ca se bate X cu Y,  bataie din punct de vedere politic privita, ci faptul ca noi , ca si oameni am intervenit in lupta lor. Unii sunt cu Basescu, altii sa nu auda de el, unii agreaza masurile luate de PArlament, altii sunt impotriva lor foarte vehement; mi se pare in regula sa ai opinii personale, pe care sa le impartasesti si sa le faci publice daca ti se cere sau daca voiesti. Dar de la a avea opinii personale, pana  la a ataca pe cei care au opinii diferite de ale tale, si a arunca asupra lor tot felul de cuvinte jignitoare si injurii, e mare distanta. Imi da impresia ca am intrat prea serios intr-un razboi care nu e al nostru , ci e al lor, sau cel mult ar trebui sa fie razboiul nostru al tuturor cetatenilor, impotriva nedreptatilor provocate de ei, de toti, sau de marea majoritate a politicienilor. Noi trebuie sa facem front comun impotriva coruptiei, hotiei si mizeriei, nu sa aruncam sageti otravite unii asupra altora!

E trist cand intri in a lupta pentru altii si mai ales cand ajungi sa lupti contra semenului tau care, pe de alta parte, sufera de aceeasi nemultumire ca si tine! Poate ar fi bine sa vedem exact care ne sunt adevaratii adversari, sa ii identificam corect si sa pornim la lupta ca atare!

Reclame

Nu ştiu cum e la alţii, dar eu când mă gândesc la modul de lucru din parlament, îmi pun câteva întrebări:

1. de ce parlamentarii  au voie să lipsească cât vor, nemotivat, sau cu motive care mai de care mai „puerile”, iar salariaților, în baza contractelor colective de muncă, li se poate desface contractul individual de muncă, la trei  zile ( sau numărul stabilit de contract) de absențe nemotivate?

2. de ce au voie să vină la orice oră la servici și să plece la orice oră, fără nici o sancțiune?

3. de ce își votează ei singuri drepturile și beneficiile materiale,  drepturi care fac referire la persoana lor proprie?

4. cum pot fi retrași din funcție dacă nu își îndeplinesc misiunea pentru care cetățenii i-au ales?

Sau oare mi le pun degeaba aceste ]ntrebări? Noi, ca şi popor, mai avem puterea şi voinţa de a încerca să schimbăm lucrurile care nu sunt la locul lor? Dacă de la cei care ne conduc, majoritatea oamenilor şi-au luat gândul că ar putea să se mai schimbe,  oare şi de la noi înşine ne-am luat gândul că am mai putea să schimbăm ceva? Mai trist decât să îţi pierzi încrederea în alţii, e să ţi-o pierzi în tine însuţi. Atât timp cât ne mai avem pe noi înşine, cât încă mai credem în noi şi în resursele şi capacităţile noastre, încă mai e speranţă, mai e şansă în a lua atitudine. Mă doare, ne doare, dar cred că nu într-atât de mult încât să vrem a face ceva, să pornim la drum, întâlnindu-ne cât mai mulţi şi dorind să schimbăm în bine aceasta ţară..

NOI, cei mulţi ş nebăgaţi în seamă,  şi totuşi de care depinde alegerea voastră, ca deputaţi, senatori, primari, consilieri, şi ce-o-ţi mai fi:

nu mai vrem să vă vedem doar la televizor,  la talk-show-uri, dar nu şi printre noi

nu mai vrem să veniţi în vizită la noi, doar din patru în patru ani

vrem să ne cunoaşteţi problemele zilnice, nevoile dar şi bucuriile

ne-am săturat de promisiunile pe care le faceţi, vrem să vedem fapte

vrem altfel de politică şi politicieni,  pentru oameni făcută şi pe oameni slujind

nu mai vrem să cheltuiţi bani pe flori, copaci şi altele avantajoase pentru buzunarele voastre

vrem drumuri asfaltate, apă potabilă, şcoli încălzite şi curate

chiar dacă nu strigăm în gura mare, ştim toate „ingineriile” pe care le faceţi

chiar dacă tăcem prea mult, nu înseamnă că vă acceptăm mizeriile

nu mai vrem să dăm bani pentru absenţele voastre de la şedinţele de Parlament, consilii sau comisii

ne-am săturat să stăm pe la uşile tribunalelor pentru a ne căştiga drepturile din legile pe care nu le respectaţi

nu mai vrem să asistăm la certurile voastre de ochii noştri, când de fapt toţi aveţi aceleaşi interese

vrem să alegem oameni care să ne respecte tot timpul, aşa cum şi noi îi respectăm

nu mai vrem să fim reprezentaţi de mincinoşi, şmecheri, băieţi deştepţi şi hoţi

nu mai vrem ca albul să fie numit negru, minciuna să fie adevăr, iar răul, bine

vrem să avem parte de oameni care să îndemne la unitate , nu la dezbinare, care să lupte pentru dreptate

nu mai dorim pe liste, traseişti politici, care azi îşi vând partidul, iar mâine ne vând pe noi şi întreaga ţară

vrem oameni ai principiilor, nu ai intereselor proprii, ai valorilor, nu fără ruşine şi frică de Dumnezeu

nu mai vrem să aruncaţi banii poporului pe delegaţii, maşini luxoase şi alte avantaje personale

vrem să vedem în voi exemple, nu uscături ale pădurii, modele, nu oameni pe care să îi arătăm cu degetul

vrem să vedem că faceţi ceva pentru noi, că ne apăraţi, ca ne vreţi binele, că luptaţi pentru noi

nu mai vrem să fim părtaşi la legile pe care le daţi, mai mulţi fiind absenţi decât prezenţi, la votarea lor

ne-am săturat să vedem zece-n sala de şedinţe, iar la vot s-apară sute, toţi mâini moarte, voturi false

Nu vă gândiţi că iar aduc în dezbatere un subiect religios, pe tema întrebării retorice a ucenicilor din noaptea trădării: „Nu cumva sunt eu, Doamne, cel ce te vinde?”. Nu e  vorba despre religie, nici măcar despre creştinism, ci despre noi, cei care putem face ceva şi poate nu facem, despre noi cei care ştim să facem binele şi ne e mai comod să nu îl facem.

De felul meu sunt un tip paşnic, la locul lui, fără gură mare sau coate ascuţite. Şi totuşi, de ceva timp, îmi dau seama că neobrăzarea celor care ne conduc, e mai mare decât bunul simţ al nostru, că tupeul celor care, cică, ne slujesc, e mai mare ca răbdarea noastră, că interesele lor proprii, sunt peste măsură mai mari decât bunătatea noastră. Şi atunci mi-am zis . că trebuie să fac ceva ca nu cumva bunul nostru simţ să fie luat ca şi o slăbiciune, bunătatea noastră să nu fie considerată o neimplicare , iar răbdarea noastră să nu fie privită ca şi  resemnare. Aşa că am pornit cu emailuri spre mai marii lideri politici, alde Antonescu, Ponta, Geaonă, Diaconescu, şi de vreo cinci luni încă mai aştept răspuns. Vroiam să văd dacă chiar îi pasă cuiva de un simplu om, unul care are nişte întrebări şi aşteaptă răspunsuri la ele, în legătură cu modul de a face politica, cu adevărul, cu dreptatea, cu direcţia în care merge această naţiune!. Am crezut că or fi ocupaţi oamenii şi de asta nu primesc răspuns, că doar au atâtea grijuri pe cap, cu privire la binele poporului,;aşa că am lăsat ştacheta mai jos, pe plan local vrând  astfel să discut cu un lider local, PNL, să văd care e opinia lui, ideea lui despre a face politica alegătorilor, nu a celor aleşi. Şi mi-a fost recomandat un X nume, şi după multe căutări, stabiliri de întâlniri şi lăsări de numere de telefon, mai aştept şi astăzi să fiu sunat, după două luni sau chiar mai  mult! Şi am vrut să văd care e spiritul şi în PPDD, participând la o întâlnire judeţeană, unde ciolanul însă pare a fi fost aşa de mic, şi doritorii aşa de flămânzi, încăt au scos „cuţitele ascuţite ale vorbelor”, la vedere, pentru a îşi arăta bărbăţia. Şi nu numai atât, dar cei care altădată, erau prin PSD ori PNG, ori te mai miri pe unde, acum sunt aici, s-au transformat în sfinţii reformatori ai clasei politice. Şi acest lucru sunt convins că se întâmplă în majoritatea cazurilor, unde lupii se pregătesc din nou, îmbrăcaţi în alte haine şi cu alte glasuri, să mai fure pentru încă patru ani, idealurile românilor de rând.

Şi atunci mă întreb şi vă întreb, nu  cumva sunt eu, tu şi noi toţi, vinovaţi pentru că acceptăm să fim fraieriţi la fiecare patru ani de către aşa zişii, „slujitori ai democraţiei şi ai cetăţenilor”? Nu cumva din cauza noastră, a bunului nostru simţ, a bunătăţii şi răbdării noastre, cei de la conducere îşi duc la îndeplinire planurile şi interesele proprii? Bunul nostru simţ trebuie dovedit prin a alege şi a pune în frunte oameni cu bun simţ, oameni ai adevărului, ai frumosului, ai demnităţii. Bunătatea noastră trebuie să o arătăm prin a fi buni şi a nu mai alege, pe cei răi, mincinoşi şi oportunişti. Poate pentru alegerile locale e târziu demersul, pentru că deja se intră în linie dreaptă. Dar pentru alegerile parlamentare, nu ar fi de lepădat o temă de gândire pentru a încerca să alegem persoane credibile, poate chiar împinse de la spate, cu un statut moral, civic si profesional,  cu care să nu ne fie ruşine  că ne reprezintă, oameni care să fie alături de aleşi şi nu de partid şi interesele proprii, oameni care să vrea a face ceva pentru ţară, nu pentru tagma jefuitorilor.

Uneori mă întreb aşa cum se întreba o colegă pensionară cu privire la mine, ” oare chiar el să fie, el cel liniştit”, dacă are rost să dăm bunul simţ al nostru la luptă cu neruşinarea lor, bunătatea  noastră să o punem faţă în faţă cu mojiciile lor? Dar dacă şi noi stăm pe margine, atunci cine să mai lupte pentru noi, dacă şi binele pe care putem să îl facem nu îl facem, să nu ne mai mirăm că răul se face de la sine! Aşa că sincer, vă invit pe toţi cei care nu mai vreţi să fiţi consideraţi o masă de manipulare, să facem din bunul nostru simţ, un scut împotriva mizeriilor, şi astfel să încercăm să promovăm persoane demne de poporul român, demne de naţiunea noastră.

Mi s-ar părea normal,  aşa ca în orice instituţie sau companie care se respectă, şi pentru cei care doresc să se „angajeze” în Parlament sau în administraţia locală,  prin alegeri, să fie incluse nişte cerinţe clare, să fie recrutaţi doar aceia care corespund criteriilor de selecţie. Dar spre deosebire de o anume companie, unde cerinţele sunt impuse de către conducere, adică, director sau consiliul  de administraţie, pentru cei care vor să fie pentru un mandat, ori mai multe, în funcţii de conducere ale statului, cerinţele să fie expuse de către cei cărora o să le „slujească”, adică  de către cetăţenii cu drept de vot. Şi atunci v-aş invita, pe voi, „consiliul de administraţie” al României, pe voi cei cu drept de a alege, să puneţi pe lista de criterii, acele calităţi, trăsături de caracter sau abilităţi, care doriţi să le aibă cel care să vă reprezinte. Să fie o listă deschisă, una care să ajungă şi la ochii pretendenţiilor, care să vadă că juriul de selecţie, e unul pretenţios, unul care nu mai acceptă orice şi pe oricine.

Îmi cer permisiunea să înşir eu pe foaie, căteva indicii, câteva trăsături şi calităţi,  pe care le-aş considera de nelipsit la o persoană, care reprezintă statul, care ne reprezintă pe noi. Nu o să folosesc cuvinte mari, nici pretenţii absurde nu o să formulez, pentru că trebuie să fim realişti, şi să conştientizăm că avem de a face cu oameni.

1.  să ştie a stăpâni arta dialogului deschis, sincer, cu orice persoană, indiferent de gradul de civilizaţie  sau cultură al acesteia, şi mai ales fără a face din volumul vocii, arma preferată în impunerea punctului de vedere

2. să accepte că nu el, sau partidul din care face parte, deţine adevărul absolut, şi că idei bune şi demne de a fi puse în practică pot veni chiar şi de la adversarii politici

3.  să nu promită doar cu scopul de a fi ales, ci să promită  doar ceea ce va încerca să şi ducă la îndeplinire. dar mai ales să fie responsabil în faţa alegătorilor pentru promisiunile sale

4.  să nu uite că a fost ales pentru a sluji pe cei ce l-au ales, şi că a ajuns acolo nu prin numire, ci prin alegerea oamenilor, la care trebuie să le acorde respectul întotdeauna

5. reusrsele materiale şi umane pe care le gestionează datorită funcţiei pe care o are, să le privească ca şi un bun al statului şi să le folosească în principal pentru binele românilor şi a României, şi nu pentru satisfacerea propriilor interese

6. banii pe care îi câstigă datorită funcţiei pe care o ocupă, probabil sunt suficienţi şi mult mai mulţi ca ai acelora care l-au ales, aşa că nu are rost să se lăcomească la a mai lua încă din ceea ce nu i se cuvine de drept

7. timpul  pe care îl petrece la noul loc de muncă, nu e timpul împlinirilor şi căpătuielilor  materiale personale, ci e timpul în care poate arăta cetăţenilor că e cel mai bun, că a fost ales pe merit şi că cei care l-au ales pot fi mândri de el

8. prezenţa la locul de muncă şi îndeplinirea sarcinilor, nu e ceva opţional, astfel încât lipsa nemotivată, neimplicarea, sau dormitul în papucii statului, nu pot fi justificate şi acceptate de către cei care l-au „angajat”, adică alegătorii

9. lupta politică nu exclude respectarea principiilor şi valorilor adevărate, a adevărului, a onestităţii, a bunătăţii şi respectului de sine şi al semenilor, pentru că în cele din urmă e OM , şi abia apoi politician

10. scuzele nu sunt făcute pentru a fi aruncate cu orice ocazie a nerealizării sarcinilor, pentru a constitui evadarea de la orice eşec, ci sunt pentru a demonstra că s-a încercat a se face un anumit lucru, a se duce la îndeplinire un anumit proiect, dar din motive, independente de voinţa persoanei implicate, nu s-a putut realiza acest fapt

11. pentru că nu ştie cu adevărat cine l-a votat şi cine nu, trebuie  să respecte toate persoanele la fel, trebuie a da ascultare la nevoile şi problemele tuturor, astfel încât cei care l-au votat să se bucure că nu s-au înşelat, iar cei care nu l-au votat să regrete acest lucru

12. dacă partidul l-a propulsat pentru a fi ales, sau independenţa politică i-a adus succesul, atunci ar trebui să rămâna fidel acelui partid sau independenţei lui, pentru că dacă e dispus să îşi trădeze  propriile principii, cu atât mai mult va fi dispus să îşi trădeze alegătorii

Sigur mai sunt şi altele, la fel de pertinente, la fel de necesare, pe care vă las pe voi să le scrieţi. Şi poate dincolo de dorinţele, cerinţele şi năzuinţele noastre, cu privire la cei care vor fi aleşi, vom putea chiar să ne  bucurăm de astfel de oameni, al căror caracter să arate că doresc să ocupe acea funcţie cu scopul de a face bine altora, de a îşi aduce contribuţia pentru binele tuturor românilor.

România e un stat, în proporţie covârşitoare, cu cetăţeni care se declară creştini şi deci care are la bază, sau ar trebui să aibă principii creştine de conducere ori guvernare. Am citit o declaraţie, făcută de IPS Bartolemeu Anania, care spunea următoarele:

Biblia  din Parlament ar trebui să existe nu doar ca obiect în faţa căruia demnitarii îşi depun jurământul, ci şi ca îndreptar pentru legile pe care aceştia le plănuiesc, le votează ori le promulgă. Dacă ei ar deschide Biblia numai câteva pagini, atunci în ţara noastrâ nu ar mai exista acte normative menite să legifereze sau să permită pornografia, prostituţia, homosexualitatea, concubinajul, practici care nu sunt altceva decat tot atâtea căi deschise spre dezintegrarea familiei, disoluţia societăţii. E inadmisibil să juri cu mâna pe Biblie şi să faci legi impotriva Bibliei!

De aceea ne vom ruga neîncetat pentru ei, aleşii noştri, pentru ca Dumnezeu să le lumineze mintea şi să le încline inima doar spre ceea ce este drept, bun şi de folos acestui popor.”

Vedeţi că s-ar întâmpla aşa ceva în Parlamentul României? Că într-adevăr Biblia ar avea şi alt rol decât acela de de a fi „un obiect de condamnare”, stând acolo în Parlament?  Ori crucea, aşezată pe peretele Senatului, credeţi că ajută la ceva sau pe cineva, atunci când dau şi fac legi? Ori să fie, cei din Parlament, majoritari atei, ori liber cugetători ori musulmani?

Durerea e mare, nu din cauză că Biblia şi  simbolul crucii, suferinţei lui Hristos, sunt aşezate în Parlament, ci pentru că , majoritatea celor de acolo, iau aceste lucruri sfinte, ca şi când nu ar fi, ca şi când nu ar apăsa nici o responsabilitate pe umerii lor, din punctul acesta de vedere.

Pentru a nu cădea poate sub pedeapsa poruncii a treia – să nu luăm în deşert Numele Domnului- ar fi de văzut care dintre variante e mai uşor de aplicat, dar mai ales, de folos: parlamentarii să fie conştienţi de ceea ce fac, în prezenţa Bibliei şi a Crucii sau cineva să fie conştient că, lăsând în continuare aceste lucruri sfinte în prezenţa unor oameni care nu sunt responsabili, atrag o pedeapsa mai mare asupra celor implicaţi.

Un documentar pe acesta temă, este prezentat în continuare. Merită vizionat, până la capăt!

Dacă v-aţi gândit vreo clipă că în România se pot termina lucrurile care să îţi mai producă mirare, atunci să ştiţi că aveţi o părere prea bună despre ţara în care trăim.Nu e zi în care să nu apară ceva nou sub soarele patriei, ceva de care să te apuce râsul sau să te ia lehamitea. Pe când ne gândeam că domnul Băsescu şi-a terminat gloanţele de pe ţeavă sau cel puţin le păstrează pentru perioada alegerilor, iacă apărură noi focuri de armă îndreptate spre „unitatea de nezguduit” a PNL. Fascinaţia acestei împuşcături stă în fapul că, de capătul glonţului, era legat un os, numit SIE, aruncat tocmai înspre vârful piramidei de partid, adică pentru a fi înhăţat de Teodor Meleşcanu. Osul nu a stat mult timp aruncat , pentru că, aşa ca un adevărat politician de carieră, domnul Meleşcanu l-a înfăşcat, lăsând încă o dată să se înţeleagă, că osul aruncat nu e de refuzat, indiferent cine ţi-l azvârle. Nu de alta, dar la foamea asta, cine ştie cine îl ia înaintea ta.

Acum nu ştiu de ce ar arunca cineva, din PNL, cu pietre in domnul Teodor, când de fapt totul se rezumă la „oase şi osioare” în viaţa politică românească. Sau o fi însemnând altceva uniunea dintre socialişti şi liberali decât o încercare de  fi cât se poate de siguri pe „os” la alegerile viitoare? Sau alianţele care se fac acum în preajma alegerilor, sunt altceva decât lupta pentru înhăţarea directă sau prin intermediar a unui os cât mai bun?  Chiar îmi pun întrebrea dacă există, în politica din România, vreun personaj, care să poată spune că oasele îi stau în gât şi nu le acceptă? Vreau să cred că totuşi există, poate stând pe vreo bancă de la urmă, marginalizat de ceilalţi care încearcă să îşi facă loc cu osul în gură şi dând din coate!. Sper că mai sunt şi astfel de oameni, că încetul cu încetul ar trebui să existe doar astfel de oameni care să ne reprezinte.

Până una alta, ce nu ştie domnul Meleşcanu probabil, e că ar fi bine „să te fereşti de greci când îţi fac daruri”  şi că nimic nu se plăteşte mai scump ca ceea ce ai impresia că ai primit gratis. Iar căt despre domnul Crin Antonescu, poate ar trebui să facă, cu ai lui membrii de partid, cursuri de instruire „anti-os”, astfel încât să  nu se trezească că rămână singur şi să fie nevoit să participe  la voturile finale din parlament. (dar despre asta…mâine)