Posts Tagged ‘oua’

Într-o zi de Paşte, sărbătoare în care , din punct de vedere creştin, ar trebui să ne aducem mai mult aminte de Învierea lui Hristos, decât de iepuraş, ouă roşii, mâncare bună şi miel, se ridică o întrebare justificată: la ce mă mai ajută pe mine, persoană din secolul 21, învierea lui Isus Hristos, la ce bun să mă intereseze de înviere, când pot să mă ocup de miel, ouă şi salată verde? Chiar mai are vreo importanţă să cred că Hristos a înviat şi asta să îmi influenţeze viaţa în vreun anume fel, pozitiv ori negativ?

Când vorbesc de importanţă, nu mă refer la cei care nu cred în învierea lui Hristos, ci la cei care credem. Cei care nu cred, e normal să nu aibă nici o treabă cu Paştele, pentru că de fapt la asta se rezumă Paştele, la înviere; şi atunci ar fi normal să nici nu sărbătorească, pentru că învierea lui Hristos a fost înaintea ouălelor roşii!  Aşadar, mă ajută cumva învierea lui Hristos la problemele mele cotidiene, la faptul că am greutăţi, că sunt bolnav, că nu îmi ajung banii, că nu mai am servici, că am de toate lipsă şi nimic în buzunar?

Nu ştiu dacă problemele celor de pe vremea lui Isus, erau mai mici sau mai mari ca ale noastre, dacă era mai multă prosperitate sau mai puţină decăt acum; dar ce ştiu, e că învierea lui Hristoa i-a transformat total pe ucenicii Lui. Săracii de ei, erau nişte oportunişti, unii cărora le plăcea să fie în centrul atenţiei alături de Isus, erau nişte fricoşi şi chiar uneori le sărea rapid „ţandăra”, nu erau cine ştie ce oameni valoroşi sau mari învăţaţi. Asta însă era înainte de  înviere, înainte de a vedea că spusele lui Hristos se adeveresc, una câte una. După aceea, au devenit nişte curajoşi, neînfricaţi în faţa problemelor, ba chiar a morţii. au devenit primii oameni cărora li s-a dat numele de „creştini” , adică urmaşi ai lui Hristos, din cauza modului lor de viaţă , asemănător cu al lui Hristos. Rând pe rând, au murit de dragul Lui, pentru că aveau ochii îndreptaţi spre ceva ce era dincolo, dincolo de moarte, adică Viaţa ce urmează învierii. Şi-au dat seama că Cel în carecrezuseră nu era unul oarecare, ci din moment ce înviase din morţi, chiar merita să se încreadă în El.

Poate prea puţin mai contează în ziua de azi, mărturia şi viaţa unor ucenici , apostoli, ca Ioan, Petru, Iacov ori Toma

( da chiar Toma necredinciosul a ajuns să moară epntru Isus şi credinţa în El). Dacă poate nu se mai crede în învierea lui Hristos şi că ea ar avea importanţă pentru ziua de azi, e din cauză, că cei care spunem „Hristos a înviat” în fiecare an la Paşte, nu arătăm că ceea ce spunem e adevărat în viaţa noastră de zi cu zi. Ne plângem că „murim” în fiecare zi, fără a vedea si crede că „mâine” putem învia datorită Lui, că ne dor toate „alea”, fără  a crede că Soarele poate apărea şi pe strada noastră; ne e groază că avem bani puţini pentru cheltuieli mari, pentru că avem un Hristos încă în mormânt, care nu mai poate face minuni şi astăzi. Pentru noi, cei numiţi cu numele ” creştini”, acest titlu e dat de tradiţie, de obişnuinţă şi de formalism, şi  nu de viaţa asemănătoare cu a lui Hristos pe care o trăim. Se prea poate ca , pentru noi, Hristosul despre care spunem că a înviat, să fie tot mort, să nu aibă nici un rol  sau importanţă în viaţa noastră.

Aşa că dacă vrem să aibă însemnătate şi pentru noi învierea lui Hristos, acum după mai mult de 2000 de ani de la eveniment, trebuie să începem de la ascultare, de la supunere, de la sacrificiu, de la răbdare şi bunătate, şi abia apoi  putem să avem parte de înviere; noi am vrea să avem parte de toate beneficiile învierii, fără a gusta sacrificiul, sau sărutul trădării, sau lepădarea prietenilor, sau  durerea din grădina Ghetsimane,  ori crucea suferinţei. Însă doar cînd trecem prin toate astea, nu la nivel identic cu a lui Hristos, cu capul sus, victorioşi, chiar dacă cu lacrimi în ochi, de abia atunci putem spune, fără a păcătui cu vorba şi cu viaţa: „Hristos a înviat”-  „Adevărat a înviat”.

Reclame