Posts Tagged ‘oras’

Democrație e atunci când ți se permite să votezi pentru persoana pe care o displaci cel mai puțin- Robert Bryne

Oamenii politici răi sunt aleși de către cetățenii buni care nu votează.  ~George Jean Nathan

În timpul unei campanii electorale, discursurile plutesc peste tot în aer- și viceversa.

Ar trebui să fie o zi- doar o singură zi- când să fie ”sezon deschis” la parlamentari.  ~Will Rogers

Dacă votul ar schimba ceva, sigur l-ar face ilegal.  ~Emma Goldman

Politicianul e persoana care va sacrifica viața ta pentru binele țării.  ~Texas Guinan

Dacă Dumnezeu ar fi fost liberal, nu am fi avut ” cele 10 porunci”, ci mai degrabă ” cele 10 sugestii”  ~Malcolm Bradbury

Unii oameni schimbă partidul de dragul principiilor pe care le au; altii schimbă principiile de dragul partidului.  ~Winston Churchill

Dacă Dumnezeu ar fi vrut să votăm, ne-ar fi dat candidați – Jay Leno

De ce să plătești bani grei pentru a îți afla arborele genealogic? Intră în politică și oponenții tăi vor face asta gratis.

În loc de a îi înmâna unui politician cheile orașului, mai bine ar fi schimbată încuietoarea  ~Doug Larson

Politica este arta de a căuta probleme, fie că există ori nu, a le diagnostica greșit și a aplica remedii incorecte  ~Ernest Benn

M-a distrat din plin să aud și să văd zilele trecute, o reclamă ( să îmi fie cu iertare, dar chiar nu mai știu  sigur la ce era, cred că Vodafone ”reclama” ceva), în care premiile oferite erau semnate personal de câte o vedetă a echipei de fotbal a României. Și am încercat, în acel moment, să îmi aduc aminte dacă chiar mai avem echipă de fotbal, una care nici numai știe dacă se mai desfășoară campionate mondiale sau europene, decăt dacă află din presă și apoi care ar mai fi vedetele acestei echipe. Și cu toate că mă consider microbist și pasionat de fotbal și sport în general, am ajuns la concluzia că vedetele au ajuns să fie doar pe hârtie și în titluri, și nicidecum în realitate. Și asta nu e valabil doar la fotbalul românesc, ci în general, în toate domeniile vieții artistice, sportive sau de orice alt fel. Fiecare personaj, dacă apare de doua ori la TV sau cântă trei melodii la bairamul lui Cămătaru ori devine iubita sau iubitul, nu știu cui, ori dă gol cu Burkina Faso, la vinclu, cu poarta goală, automat a devenit vedetă. Așa se face, că auzim de vedete autohtone la tot pasul, iar când e să facem asocierea între statutul de vedetă și performanțele persoanei respective, performanțe pe termen lung și constante, ajungem să ne punem mari semne de întrebare cu privire la termenul ” vedetă”.

Ce semnifică pentru voi  ”vedeta”, ce statut trebuie să aibă, cum percepeți o vedetă, în sensul real și adevărat al cuvântului? Pe cine considerați vedetă dintre români, indiferent de activitatea pe care o desfășoară? Ce anume credeți că le face, așa la ”foc automat”, vedete pe unele persoane. pentru ca apoi, peste câtva timp, vedetismul să dispară, la fel de rapid precum a apărut? Poate cineva să fie vedetă ”doar la ea în sat”, iar la oraș, să nu se fii auzit de ea?

Sunt întrebări la care poate ar trebui să găsim răspuns , dacă vrem să redescoperim adevăratele valori și din acest punct de vedere al catalogării vedetelor. Se prea poate să nu mai știm noi ce înseamnă vedetă și poate chiar toate care sunt numite vedete,  să  și fie vedete. Sau se prea poate, ca cei care le numesc vedete, să nu știe ce înseamnă vedetă și prin urmare să le catalogheze și eticheteze eronat, când ar putea pur și simplu să le numească pe numele lor: fotbalist, artist, cântăreț, și poate mai câștigați ar fi. Și așa zisele vedete și cei care le numesc.

Pe un tărâm aproape fermecat, cu munţi, câmpii, bogăţie şi păduri pline de animale şi păsări, unde oamenii erau harnici şi dornici de a se ajuta şi sprijini unii pe alţii; deci pe un asemenea tărâm, ca din senin, apăru un personaj nou, unul care la început fusese dintre ei, dintre cei mulţi. Când îl auzeai, ziceai că vorbeşte spiritul oamenilor prin el, credeai că e chiar omul locului. Vroia să aducă belşug şi mai mult, unitatea oamenilor era ţinta lui principală, astfel încât nici unul să nu fie nedreptăţit. Şi oamenii l-au crezut, s-au bucurat, că dintre ei, a apărut unul cu idei aşa bune, ba erau chiar mândri de el.  Dar asta nu a durat mult, pentru că de fapt , tot ceea ce  spunea în vorbe, era doar în interesul propriu, tot ceea ce făcea era făcut pentru a o duce el bine. Dar, când oamenii au realizat acest lucru, deja era prea târziu,  aproape totul devenise a lui. Omul care pornise dintre ei, tocmai devenise bogat, stăpânea averi , dar mai ales stăpânea mintea şi gândirea multor oameni, pentru că devenise ...BARON. Baron nu în titlul nobil oferit de acest nume, ci baron în domenii, în stăpânire, în asuprirea celorlalţi. Şi , dacă odată, se credea, că  ajuns baron, se va lupta pentru cei de lângă care a plecat, acum era clar că interesele lui erau altele decât ale oamenilor, erau pentru mărirea lui.

Dar oare ce vor face oamenii pentru a scăpa de un astfel de om, de un asemenea baron? Oare vor ştii să îşi dea mâna unul altuia, aşa cum erau o dată,  pentru a se lupta cu principiile murdare ale baronului? Vor reuşi prin adevăr , să scoată la iveala minciunile lui? Unitatea lor, va  fi mai puternică decît metodele lui de dezbinare? Interesele lor comune, vor putea să triumfe în faţa intereselor proprii ale baronului? Va fi greu, dar nu imposibil. Unii s-au resemnat şi nu mai făceau nimic, alţii pur şi simplu erau indiferenţi  cu privire la starea în care se află, alţii doar se adunau pe la uliţe, pe la munca câmpului, ori pe la fântâni, şi îşi povesteau durerea, dar mai mult nu făceau. Va fi greu, mai ales că printre ei, printre cei simpli, s-au înmulţit cei care beneficiau de pe urma baronului, cei care îi luau partea, cei care au devenit mici „baronaşi”. Şi când te gândeşti că la început părea de al lor!!

Tărâmul fermecat poate fi orice judeţ sau oraş din România, iar baronii pot fi de diferite culori si nume, dar cu aceleaşi metehne, năravuri şi obiceiuri: minciună, hoţie, nedreptate, inechitate, interese personale. Scopul lor e unul singur, binele personal. Scopul nostru, ţelul nostru trebuie să fie mai mare decât al lor, şi trebuie susţinut de toţi,  pentru că doar aşa vom reuşi să ne recâştigăm identitatea şi tărâmul ” fermecat” înapoi!

Am văzut în săptămâna care s-a scurs şi în cea în care suntem, iaraşi o mostră de civilizaţie politică românească, în persoana domnului Becali, iar apoi l-au urmat cu declaraţii, care mai de care mai obraznice, Solomon şi Ponta. Becali     a lovit o ziaristă şi a făcut circ cu reporterii, pe când ceilalţi doi , au fost, sau sunt gata, să omoare pe X sau Y; şi mi-a venit instantaneu în minte întrebarea din titlu: oare chiar asta merităm, oare chiar aşa de în ultimul hal am ajuns noi, ca şi cetăţeni, încăt trebuie să suportăm astfel de oameni, care să ne conducă, ba la Bucureşti, ba la Parlamentul Europei, ba la nivelul autorităţilor locale? Şi aici nu e vorba de jolly joker-ul televiziunilor din România, indiferent că aduce vorba despre politică, religie ori fotbal, adică, doar despre Gigi Becali, ci despre din ce în ce mai mulţi. Parcă pe zi ce trece, măsura de tupeu, de obrăznicie, de răutate, atinge praguri din ce în ce mai mari; nu contează pe ce funcţie politică e persoana, nu contează că azi e acolo şi mâine nu mai e, trebuie dovedită grosolănia până la capăt, cu orice ocazie. Fie că e un oarecare minuscul om politic de judeţ ori oraş, ori mare demnitar, nu se poate să nu îşi probeze limbajul, ori mimica, ori acţiunile, negative, pe niscai colegi , ori chiar pe cei cărora le-a promis că o să îi servească şi să le apere interesele. Nu e generală chestiunea, dar e de amploare, pe scară largă.

Se prea poate să nu mai pot privi eu circul ăsta, sau să fie prea mult; se prea poate ca unora chiar să le placă să vadă jigniri de tot felul la TV, făcute de către oamenii politici, şi apoi să spună cu mândrie: „eu pe ăsta l-am votat, mă reprezintă 100%”. Nu merg pe ideea  „sfântului” politic, pentru că nu e candidat sau absolvent de teologie, dar de la a vorbi politicos, şi până la  a arunca cu jigniri, în dreapta şi stânga, în alegători şi în adversari politici,  e cale lungă. Poate am eu o altă concepţie despre comportamentul si limbajul pe care trebuie să îl aibe o persoană publică, poate s-a schimbat sensul expresiei „noblesse oblige”, poate chiar aşa o fi limbajul oamenilor politici şi prin alte ţări civilizate, poate, poate!

Oricum ar fi , eu cred că nu merităm să fim părtaşi la aşa ceva, şi asta nu în sensul de a schimba canalul când auzim aşa ceva. Ci nu mai trebuie să avem de a face cu astfel de oameni în funcţii de conducere şi reprezentare politică, în posturi publice.. Sau poate, fiind urmaşi de-ai romanilor, chiar ne place circul şi pâinea, chiar vrem sânge, chiar şi  verbal, doar să fie! Şi atunci, chiar merităm! Din plin!

Pe vremuri, bunica mea avea o batista in care isi tinea banutii si de fiecare data cand avea nevoie de bani, isi deschidea batistuta si  ii  scotea  de acolo. Mai sunt altii, tot de moda veche, care isi tineau banii la ciorap sau ii puneau pe timpul verii in soba. Variante si variante de ”economisire si pazire” a banilor. Pe langa metodele noi aparute in perioada moderna, prin care oamenii isi pun banii la scuteala, am descoperit zilele astea o varianta foarte mioritica: ingroparea lor in WC sau toaleta ( depinde cum vreti sa ii spuneti). Primarul din orasul X ( nu dau numele ca sa nu primeasca prea multe telefoane pentru a acorda consultanta), a ingropat in toaleta orasului , nici mai mult nici mai putin, decat 60000 Euro! Omul i-a indesat bine de tot de au putut sa intre atatia si de aici provine teama mea: daca se infunda chiuvetele si WC-urile ? Va dati seama ce euro-mizerie s-ar face prin zona cu pricina? Oricum, probabil, gandindu-se la acest pericol, domnul primar nu a facut inca deschiderea oficiala a toaletei si mai ales cred ca nu va da voie decat la un numar limitat de persoane care sa viziteze acest obiectiv.

Pana una alta, daca treceti prin acel oras, eu zic ca merita sa ne oprim cu totii  putin, pentru a vizita obiectivul si a ajuta la recuperarea cat mai rapida a investitiei , nu de alta , dar in ritmul in care doar localnicii ar beneficia de maretul edificiu, investitia s-ar amortiza in peste 50 de ani!!!!