Posts Tagged ‘natiune’

Nu vă gândiţi că iar aduc în dezbatere un subiect religios, pe tema întrebării retorice a ucenicilor din noaptea trădării: „Nu cumva sunt eu, Doamne, cel ce te vinde?”. Nu e  vorba despre religie, nici măcar despre creştinism, ci despre noi, cei care putem face ceva şi poate nu facem, despre noi cei care ştim să facem binele şi ne e mai comod să nu îl facem.

De felul meu sunt un tip paşnic, la locul lui, fără gură mare sau coate ascuţite. Şi totuşi, de ceva timp, îmi dau seama că neobrăzarea celor care ne conduc, e mai mare decât bunul simţ al nostru, că tupeul celor care, cică, ne slujesc, e mai mare ca răbdarea noastră, că interesele lor proprii, sunt peste măsură mai mari decât bunătatea noastră. Şi atunci mi-am zis . că trebuie să fac ceva ca nu cumva bunul nostru simţ să fie luat ca şi o slăbiciune, bunătatea noastră să nu fie considerată o neimplicare , iar răbdarea noastră să nu fie privită ca şi  resemnare. Aşa că am pornit cu emailuri spre mai marii lideri politici, alde Antonescu, Ponta, Geaonă, Diaconescu, şi de vreo cinci luni încă mai aştept răspuns. Vroiam să văd dacă chiar îi pasă cuiva de un simplu om, unul care are nişte întrebări şi aşteaptă răspunsuri la ele, în legătură cu modul de a face politica, cu adevărul, cu dreptatea, cu direcţia în care merge această naţiune!. Am crezut că or fi ocupaţi oamenii şi de asta nu primesc răspuns, că doar au atâtea grijuri pe cap, cu privire la binele poporului,;aşa că am lăsat ştacheta mai jos, pe plan local vrând  astfel să discut cu un lider local, PNL, să văd care e opinia lui, ideea lui despre a face politica alegătorilor, nu a celor aleşi. Şi mi-a fost recomandat un X nume, şi după multe căutări, stabiliri de întâlniri şi lăsări de numere de telefon, mai aştept şi astăzi să fiu sunat, după două luni sau chiar mai  mult! Şi am vrut să văd care e spiritul şi în PPDD, participând la o întâlnire judeţeană, unde ciolanul însă pare a fi fost aşa de mic, şi doritorii aşa de flămânzi, încăt au scos „cuţitele ascuţite ale vorbelor”, la vedere, pentru a îşi arăta bărbăţia. Şi nu numai atât, dar cei care altădată, erau prin PSD ori PNG, ori te mai miri pe unde, acum sunt aici, s-au transformat în sfinţii reformatori ai clasei politice. Şi acest lucru sunt convins că se întâmplă în majoritatea cazurilor, unde lupii se pregătesc din nou, îmbrăcaţi în alte haine şi cu alte glasuri, să mai fure pentru încă patru ani, idealurile românilor de rând.

Şi atunci mă întreb şi vă întreb, nu  cumva sunt eu, tu şi noi toţi, vinovaţi pentru că acceptăm să fim fraieriţi la fiecare patru ani de către aşa zişii, „slujitori ai democraţiei şi ai cetăţenilor”? Nu cumva din cauza noastră, a bunului nostru simţ, a bunătăţii şi răbdării noastre, cei de la conducere îşi duc la îndeplinire planurile şi interesele proprii? Bunul nostru simţ trebuie dovedit prin a alege şi a pune în frunte oameni cu bun simţ, oameni ai adevărului, ai frumosului, ai demnităţii. Bunătatea noastră trebuie să o arătăm prin a fi buni şi a nu mai alege, pe cei răi, mincinoşi şi oportunişti. Poate pentru alegerile locale e târziu demersul, pentru că deja se intră în linie dreaptă. Dar pentru alegerile parlamentare, nu ar fi de lepădat o temă de gândire pentru a încerca să alegem persoane credibile, poate chiar împinse de la spate, cu un statut moral, civic si profesional,  cu care să nu ne fie ruşine  că ne reprezintă, oameni care să fie alături de aleşi şi nu de partid şi interesele proprii, oameni care să vrea a face ceva pentru ţară, nu pentru tagma jefuitorilor.

Uneori mă întreb aşa cum se întreba o colegă pensionară cu privire la mine, ” oare chiar el să fie, el cel liniştit”, dacă are rost să dăm bunul simţ al nostru la luptă cu neruşinarea lor, bunătatea  noastră să o punem faţă în faţă cu mojiciile lor? Dar dacă şi noi stăm pe margine, atunci cine să mai lupte pentru noi, dacă şi binele pe care putem să îl facem nu îl facem, să nu ne mai mirăm că răul se face de la sine! Aşa că sincer, vă invit pe toţi cei care nu mai vreţi să fiţi consideraţi o masă de manipulare, să facem din bunul nostru simţ, un scut împotriva mizeriilor, şi astfel să încercăm să promovăm persoane demne de poporul român, demne de naţiunea noastră.

Reclame

” Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”  – Evanghelia lui Ioan 8:32

Nu ştiu care dintre voi nu aţi avut de a face cu „meşteri de cuvânt”, adică din aceia care spun că lucrarea va fi gata în două zile şi de fapt e gata în două luni; ori că mâine vine să rezolve problema, şi  ” mâine” a fost ! Nu ştiu cum vă simţiţi voi în asemenea momente, dar eu pe lângă faptul că mă simt, păcălit, mai am şi acel sentiment de incertitudine, de teamă,  care mă ţine încorsetat. Şi asta pentru că, odată păcălit şi dus cu vorba, e greu să mai pot fi recâştigat.

De ce oare trăim în această stare permanentă de a încerca să spunem vorbe şi nu adevărul, celor de lângă noi, de ce nu spunem adevărul, şi astfel să creem un climat de încredere, de libertate? Un citat care îmi place mult , spune : ” nu îmi pare rău că m-ai minţit, ci îmi pare rău că de acum nu mai pot avea încredere în tine”.

Cu toate că adevărul ar trebui să fie piatra de căpătâi a oricărei relaţii, ori societăţi, vedem tot mai mult cum, această temelie a adevărului, se surpă, e distrusă prin acţiuni mincinoase. Problema lipsei de încredere, unul în celălalt, provine din faptul că nu avem principiul adevărului clădit în viaţa noastră, preferăm să ne minţim pe noi înşine , şi să îi minţim şi pe alţii. Am fost de atâtea ori, fiecare dintre noi, duşi de nas, încăt  suntem reticienţi  chiar şi la cea mai sinceră iniţiativă a celui de lângă noi, o privim cu suspiciune, cu reţinere.

Soluţia redescoperirii spiritului de echipă, de naţiune, de popor, e adevărul, e clădirea tuturor relaţiilor pe sinceritate. Doar aşa putem fi liberi cu adevărat, putem trăi fără teamă. Pe de altă parte, secretul pe care îl cunosc şi cei care nu doresc unitatea ci dezbinarea, e dezinformarea, e minciuna, e distrugerea încrederii .

Avem de ales, în fiecare zi, între a spune adevărul, ori a spune minciuna, a trăi bazaţi pe  principii , ori pe şmecherii. Eu sper să reînvăţăm „adevărul” ca fiind modul de viată care ne împlineşte şi  face bine semenilor noştri.