Posts Tagged ‘moral’

„Fiecare om are preţul său cu care poate fi cumpărat”, „fiecare  om are un mic Iuda în el”, sunt doar două din citatele care te fac să tremuri puţin şi să stai bine să te gândeşti înainte de a  spune: „oricât mi s-ar oferi, eu nu pot fi cumpărat”.Pe vremuri de criză financiară, ne dăm seama tot mai puternic că există o criză morală mai acută decât cea financiară. Multi, pentru un ban în plus, pentru o „pâine mai albă”, acceptă să se vândă, să se compromită, invocând ajutorul care îl oferă altora în schimbul „arginţilor” primiţi. Vedem cum funcţionari, pentru  doar câţiva zeci de lei, intermediază eliberarea actelor pentru cetăţenii străini; alţii, se murdăresc pe mâini pentru sume mult mai mari, oferind contracte avantajoase, unor firme cunoscute dinainte de a fi licitaţia organizată. De obicei, când arătăm spre alţii cu un deget, cu celelate patru degete ale mâinii, arătăm înspre noi, aşa că problema nu se pune doar la ei,  la alţii care fac aşa ceva, ci se pune şi la mine: care e preţul cu care pot fi cumpărat eu, ce valoare de piaţă am? Şi aici nu mă refer doar la bani, euro ori lei, ci mă refer la încălcarea principilor mele în momentul când mi se oferă ceva avantajos, ori la coborârea ştachetei pentru a putea să am ceva beneficii de pe urma acestui fapt.

E un subiect care ar trebui să ne pună pe gânduri, dacă ne respectăm statutul de „oameni cu coloană vertebrală dreaptă”. Dacă nu avem nici un fel de scrupule sau principii ori valori, atunci acest subiect nu e de interes. E greu, foarte greu, a fi diferit de alţii , atunci când vezi că toţi procedează la fel. E uşor a  nu avea principii pentru că nu trebuie să lupt pentru a respecta ceva, orice fac e bun făcut, nimic nu e greşit fiindcă nu am etaloane; dacă e bine pentu mine, atunci nu mai contează dacă încalc sau calc ceva ori pe cineva.

Problema lui Iuda, vânzătorul lui Isus, tinde să devină una din ce în ce mai răspândită. Şi asta nu fiindca au apărut o mulţime de „Isus”, care să fie vânduţi, ci din cauză că s-au înmulţit „arginţii” şi „ofertanţii” şi „Iuda”. Omenia şi onoarea ni le vindem doar o singură dată, apoi sunt bun vândute; iar ca să le recuperăm, ne trebuie ani mulţi d muncă.

P.S

Într-o ţară majoritar creştină, ce aţi zice de o campanie publică  ” Eu nu sunt IUDA, nu mă vând nici moral, nici financiar. Nu are rost să încerci”. Credeţi că ar avea adepţi? Credeţi că ar avea  un procent peste „pragul electoral de a intrare în parlament” ? Oare să am curajul şi onoarea de a intra şi eu, şi tu, şi…?

Reclame

E greu de crezut ca, intr-o clasa politica in care trendul il dau cei care fac cele mai multe afaceri necurate fara a fi prinsi, care lipsesc de la munca  nemotivati mai mult de trei zile consecutiv fara a li se desface contractul de munca, care cheltuie banii nostrii ca si cand ar fi ai lor, poate  sa apara un nou tip de politician, fara a avea tendinte de  ” centurista” si care sa fie model in breasla lui. Dar totusi sa zicem ca acest lucru ar fi posibil si s-ar realiza,  sa credem ca se poate naste un brand de politician nou, diferit de tot ce stim noi  si vedem ca inseamna acest cuvant. In aceasta ipoteza data, va provoc la meditatie, imaginatie si reflectie: care ar trebui sa fie profilul moral, spiritual, social, etc, al politicianului de care sa fiti mandru ca l-ati ales la urmatoarele alegeri, politicianul care sa fie pe primele pagini de ziare , in tara si strainatate, pentru actiunile pozitive pe care le intreprinde, politicianul cu care ai vrea sa fii prieten nu pentru ceea ce are ci pentru ceea ce este?

Facand acest exercitiu de gandire, putem sa ne ajutam pe noi insine : ” daca acesta e tipul de politician care mi-l doresc, de ce atunci votez pe cine votez?”  Si putem sa ii ajutam pe cei care sunt sau se considera politicieni : ” daca asta e ceea ce doreste poporul sa fiu, de ce sa nu ma schimb?”

In aceasta ecuatie, sa nu uitam, totusi, ca nimeni nu e perfect, adica, cu siguranta  fiecare avem domenii in viata care trebuie sa le ” nastem” din nou in 2012.