Mi-am adus aminte de o secventa petrecuta in filmul „Kate si Leopold”, in care gentlemanul Leopold, fiind pus sa faca reclama la ceva savuros, dar in acelasi timp gustand produsul, nu putea intelege cum se poate vinde o minciuna catre oameni, chiar zambind! Aducerea aminte a acestei secvente mi-a fost produsa de degustarea unui ” lapte din Alpi” ( nu dau nume), despre care am spus in gandul meu, si acum o fac si public, ca daca asa e laptele in Alpi, atunci e vai de vacile care traiesc pe acolo!
De ce oare alegem sa imbracam persoanele, lucrurile ori produsele despre care vorbim, in cuvinte asa frumoase si mestesugit alese, cand de fapt acele lucruri, in sinea noastra, stim ca sunt mai mult dezbracate de continut decat imbracate? Sau poate nu avem informatiile complete si totusi ne exprimam laudativ despre ceva sau cineva? Ajuta la aceva acest lucru sau dimpotriva ne discrediteaza si mai mult atunci cand se afla adevaratul continut? Se practica oare si e valabil proverbul: ” hotul neprins, negustor cinstit”, si in acest domeniu al publicitatii, reclamei, de orice fel?
Care vi se par cele mai nepotrivite asocieri intre vorbe si adevar, dintre reclamele ori la produse, ori la firme, ori la persoane, existente pe piata? Avem cum sa fim corecti si echidistanti atunci cand vorbim despre ceva sau cineva anume?
Marius Bota 