Posts Tagged ‘interese’

E din ce in ce mai la moda , sa porti tricouri sau alte accesorii de imbracaminte, care sa aiba inscriptionate pe ele, diferite sloganuri, reclame ori chpuri sau nume de persoane. In toata efervescenta asta, mediatica, sociala, politica, publicitara, v-ati pus vreodata serios intrebarea, daca exista vreo persoana, care sa va reprezinte atat de mult, incat sa aveti curajul, onoarea si placerea sa purtati cu demnitate vreun tricou cu chipul ori numele ei? Dar nu asa sa il schimbam ca ” tricoul”, ci sa fie o valoare permanenta, si azi si maine valabila?

Ducem lipsa de modele sau de modele care sa fie expuse publicului. Am ajuns sa folosim surogate ca si modele, vedete care apar peste noapte si dispar peste zi, oameni pe care ii sustinem din interese, si nu pentru ca ar avea principii. Suntem uneori furati de trend si uitam de valori, suntem luati cu valul de context si uitam de valorile care ar trebui sa fie permanente!

Oare ce tricou sa iau pe mine? Daca aveti sugestii, le astept cu interes!!

Anunțuri

” Pentru aceea, „îndreptaţi mâinile cele ostenite şi genunchii cei slăbănogiţi. Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre”, aşa încât cine este şchiop să nu se abată, ci mai vârtos să se vindece.”  – Epistola către Evrei , cap.12:12,13

Nu știu dacă vreo altă imagine exprimă mai bine spiritul de echipă, atitudinea de dependență între oameni, între cetățeni, decât cea pe care o sublinează apostolul Pavel ( posibil scriitor al epistolei către Evrei). Trăim într-o perioadă a individualismului, a jocului bazat  pe persoană mai mult decât pe echipă. Fiecare alergăm pe culoarul nostru, avem privirea doar înainte, mereu în cursă cu noi înșine și cu cei de lângă noi. De cele mai multe ori nu observăm că în aceeași cursă, spre o destinație înspre care și noi mergem, mai merg și alții, dar care au nevoie de mâna noastră întinsă, de susținerea noastră, de vorba noastră bună. Pentru mulți trebuie să fim picioare, pentru că nu mai pot păși din cauza greutăților și umerilor lăsați. Alții au nevoie de gura noastră pentru că buzele le sunt încleștate de atâtea strigăte neauzite de nimeni. Mâinile noastre trebuie dăruite uneori celor care au rămas fără mâini din cauză că alții li le-au legat la spate. Dar cum să facem toate astea cînd noi avem nevoie de picioarele noastre să alerge pe drumurile intereselor noastre meschine uneori? De ce să vorbim pentru alții și să le susținem cauzele aproape neauzite de nimeni, când a noastre glasuri trebuie să vorbească pentru noi, pentru binele nostru egoist?

E vremea întoarcerii spre echipă, spre coechipierii echipei, spre cei care au nevoie de ajutor. Binele meu trebuie să devină binele celui de lângă mine, inima trebuie să bată alături de inima aproapelui meu. Viața mea trebuie să devină încurajare pentru aproapele meu, ca și el să lupte și să nu renunțe la alergare, la luptă Doar astfel vom putea redescoperi frumusețea jocului în echipă, satisfacțiile victoriei în comun!