Posts Tagged ‘dulai’

Dacă vremea de afară tot nu permite să călătorim şi să pornim la drumuri de munte ori de mare, să ieşim la iarbă verde şi să ne bucurăm de natură, vă provoc la …joacă. Sau mai bine zis voi încerca a vă face părtaşi la joaca dulăilor mei. Dacă tot v-am povestit , posibil până la saturaţie uneori, despre câinii mei, acum vi-i prezint mai de aproape, în plan virtual. Nu îndraznesc să vă aduc mai aproape de ei, pentru că fiind câini de pază, chiar păzesc, aşa că prefer să îi arat doar pe sticlă.

Joaca lor e una care, aşa cum vă spuneam şi altădată, e un mijloc de destindere pentru noi, şi vorba vecinilor noştri, „ne uităm la ei ca la teatru”. Au şi momentele lor tandre, de gingăşie, dar acelea încă nu le pot arăta până nu le cer „aprobarea”, fiind nişte chestii mai intime!!

Vizionare plăcută vă doresc!

Reclame

Zi ploioasă de Florii,  o vreme de nici câinii să nu îi scoţi afară din cuşcă, motiv pentru care era un somn puternic pe capul a lor mei dulăi. Zi de duminică, zi de întâlnire la Biserică, cu Dumnezeu, cu semenii. Ne-am urcat în maşină şi am pornit la locul de închinare. Intrând pe hol, ce să vezi, sau pe cine să vezi: echipa PDL împreună cu preşedintele Băsescu,  aduşi probabil de cineva. Stăteau pe hol, nemişcaţi, pe un fundal portocaliu. Ne-am mirat puţin, am făcut ochii mari, nu ştiam ce să credem. Am trecut pe lângă ei, intrând în sala principală a  Bisericii, ei rămânând pe loc, în acelaşi hol.  Mi-ar fi plăcut să intre şi ei, nu neaparat cu mine, dar să fie prezenţi la vestirea cuvântului lui Dumnezeu. Poate , aşa cum eu încerc să îmi dau seama, şi-ar fi dat şi dumnealor seama, de unele lucruri, care se pare, că le uităm uneori:

1. chiar dacă suntem jucători, altul e Antrenorul, altcineva are decizia finală

2. nu deţinem adevărul absolut,  Adevarul e Unul singur; noi spunem cuvinte şi vorbe, Cuvântul e Dumnezeu

3. nu suntem şefi peste alţi semeni de ai noştri, ci toţi suntem egali în faţa lui Dumnezeu

4. pentru a deveni mari, trebuie să ne facem mici, penttru a conduce, trebuie să învăţăm să slujim

5. nu putem învinge prin ură, ci doar prin dragoste, nu putem aduce pacea prin dezbinare, ci doar prin unitate

6. oricât de tari am fi, suntem trecători, orice funcţii am avea, e un Altul mai mare ca noi, înaintea căruia suntem răspunzători

7. astăzi putem fi regi, mâine se poate să fim daţi la răstignire, azi suntem aclamaţi, mâine  huduiţi

8. chiar dacă pe oameni îi putem păcăli, în faţa lui Dumnezeu, nimic nu e ascuns

Şi ar mai fi fost de învăţat multe, şi mai sunt de învăţat multe când ne apropiem de Dumnezeu şi de cuvântul Său. Dar au ratat această ocazie. La plecare, nu mai erau acolo, plecaseră înaintea mea; cine îi adusese îi luase înapoi cu el. Se pare că se folosea de ei, de întreaga echipă: erau plimbaţi pe unde avea nevoie şi mai ales când avea nevoie, persoana respectivă. Toţi, echipă plus preşedinte, erau doar o unealtă, erau… lipiţi pe o umbrelă, umbrelă de ploaie, de campanie electorală. Ajunseră să fie folosiţi, să stea în ploaie pentru ca altcineva să nu fie udat, să sufere ei, pentru ca altul să fie liniştit. Era umbrela însă cea care slujea de ajutor, nu erau ei cei deveniţi slujitori.

Dar fuseseră la Biserică, cum din păcate,  cred că doar aşa ajung. Pentru că, dacă ar ajunge în persoană în faţa lui Dumnezeu, alta ar fi atitudinea lor, a tuturor politicienilor, a celor care conduc ţara. Pentru că din faţa lui Dumnezeu nu poţi pleca decât cu atitudinea Lui, cu dragostea şi bunătatea Lui,  cu iertarea,  principiile şi valorile Sale.

Dacă ar fi să ne luăm după ceea ce se întâmplă la nivel social, economic şi social, pe tărâmuri româneşti şi poate chiar internaţionale, ar trebui să fim mai mult cu capul plecat de supărare şi spatele cocoşat de tristeţe. Când însă, reducem unghiul de vedere şi încercăm să privim doar în contextul nostru particular şi în ograda noastră, avem fiecare dintre noi, micile bucurii care uneori, poate de cele mai multe ori, înving marile tristeţi. Acea bucurie cotidiană, care face să îţi apară zâmbetul în colţul gurii oricât de neagră ţi-ar fi fost sau îţi este ziua; bucuria pentru care ai da tot ce e mai scump, doar să mai ai parte şi mâine de ea. Care vă sunt acele bucurii care vă deconectează total  sau parţial, de la necaz , de la greutăţile zilnice, şi vă fac să vă simţiţi, măcar pentru câteva momente, cel mai bucuros om, persoană? Pentru oricine altcineva, ar putea părea aiureli, dar pentru mine, acele bucurii fac să fie ziua însorită , oricît de tare ar ploua, aduc zâmbetul pe faţă oricât de multe lacrimi aş fi avut.

1. bucuria de a asculta un cântec înălţător, pe care să îl pot cânta cu glas tare, fără să îmi pese că mă aude cineva

2. bucuria de mă juca cu ei şi a privi cum se joacă „dulăii” pe care îi am

3. bucuria de a privi pe geam cum soţia iubită , vine spre casă

4. bucuria de a săpa în grădină pe o vreme însorită de primăvară ( vă chem şi pe voi dacă vreţi)))

5. bucuria de a porni cu maşina, fără o destinaţie clară, doar să ma pot bucura de priveliştea frumoasă din natură

6. bucuria de a viziona ori citi o poveste adevărată, motivatoare

7. bucuria de a fi de folos, chiar şi cu un pahar de apă dat, unei persoane care are nevoie

8. bucuria de a ştii că sunt iubit  şi păzit de Dumnezeu chiar şi în cele mai mici lucruri zilnice

9. bucuria de a mă tăvăli pe o iarbă verde, obositor de verde şi de moale

10. bucuria de a fi întâmpinat , cu chiote şi sărituri, de către câini, atunci când sosesc acasă

11. bucuria de  a relua toate celelalte bucurii anterioare, din nou şi din nou, si multe altele mărunte dar fără de care ar fi mai tristă viaţa.

Viaţa nu e făcută din marile tristeţi şi necazuri ci din micile bucurii zilnice. Aşa că… cheer up!