Posts Tagged ‘comunitate’

În scurta mea experiență din lumea scrisului în virtual, am observat că sunt unele probleme atît de delicate și personale încât atunci când aduci vorba despre ele îți dai seama că ai fi preferat să nu o faci. Iar aceste lucruri din virtual sunt cam aceleași  pe care le regăsim și în planul real, în aceeași postură de lucruri personale, despre care oamenii preferă mai degrabă să nu fie întrebați: sau dacă totuși sunt întrebați preferă să evite elegant subiectul sau să nu răspundă. Dacă despre politică, fotbal, mondene, știri de genul celor de la ora 5, ai putea să povestești cu anii și ai avea comentarii cu lunile, când vine vorba despre alte subiecte, discuțiile devin sterile și anoste.

Probleme și subiecte care necesită o delimitare clară, albă sau neagră, nu o cale de mijloc, gen avort, homosexualitate, păcatul de orice natură, sunt evitate de cele mai multe ori, pentru că am vrea să fim echidistanți, să nu supărăm pe unii și să nu nedreptățim pe alții sau pentru că, există riscul ca, la un moment dat sa cădem în aceeași greșeala pe care altădată am condamnat-o la alții. Credința, Biserica, Dumnezeu, intră și ele în aceeasi categorie a lucrurilor greu discutabile, pentru că sunt considerate foarte personale, tinând de fiecare individ în parte și de relația pe care acesta o are cu domeniile respective. Preferăm să nu discutăm despre astfel de lucruri, pentru a ne situa în zona neutră, pentru a nu deveni partizanii uneia dintre soluțiile prezentate. Și asta, pe de o parte e bine, pentru că nu suntem, ca și indivizi, deținătorii adevărului absolut, și atunci nu putem emite pretenții de opinii absolute. Pe de altă parte, atunci când negrul trebuie numit negru, pentru că știm că așa e, iar nedreptatea trebuie numită ca atare,  e important să luăm poziție publică, tocmai pentru a ne poziționa de partea binelui.

Din al vostru punct de vedere, ce subiecte, teme, vi se par, atît de personale, încât ar fi bine să fie lăsate pentru colțul intim de prieteni, să fie discutate într-un cadru de cunoscuți, și nu împrăștiate în virtual sau real, către oricine?

P.S

Nu știu dacă trebuia să deschid acest subiect și daca nu cumva e prea personal pentru a fi discutat într-o comunitate așa de mare!!!!

Reclame

Intr-o comunitate de munte, cu satele raspandite pe numeroase culmi si vai, isi duceau menirea la indeplinire doi preoti          ( episcopi, pastori, clerici, numiti-i cum vreti). Cel mai instarit dintre ei avea un cal frumos , impunator si bine ingrijit, cu care duminica de duminica mergea la slujba;  celalalt slujitor al lui D-zeu, mai modest, se multumea sa mearga la intalnirea cu enoriasii, cu un magar. Duminica de duminica, cei doi se intalneau, isi dadeau binete si se incurajau pentru slujba pe care fiecare dintre ei urma sa o tina. Intr-o dimineata de duminica, slujitorul ” calaret”, in loc sa mearga la biserica, pe cal , fu nevoit sa plece pe jos. Intalnindu-se cu celalalt preot, ii marturisi acestuia, ca este pus intr-o situatie jenanta pentru ca i s-a furat calul si nu vrea sa acuze sau sa puna intr-o lumina proasta pe nimeni din parohia lui si de aceea nu vrea sa anunte autoritatile. Slujitorul nostru cu magarul ii spuse atunci : ” te sfatuiesc sa predici duminica viitoare la slujba, despre cele zece porunci; vei incepe cu cea dintai , vei urma firul Bibliei si cand vei ajunge la cea de a opta- sa nu furi-sa te uiti in sala, printre enoriasi; cel care va lasa capul jos, cu siguranta e cel care ti-a furat calul; dupa slujba  sa il iei deoparte , sa vorbesti cu el, si astfel nu o sa afle altcineva iar tu iti vei recupera calul”. Incantat de idee, cel pagubit de cal,  ii multumi si il imbratisa pe colegul lui, plecand amandoi spre sjujba de duminica. La intalnirea de peste doua saptamani, preotul instarit reaparu bucuros pe cal, spre umirea si satisfactia celuilalt, mandru ca ideea lui a dat rezultate. ”Ei, cum a fost? Ai aplicat metoda mea si a dat rezultate?”, il intreba cel care daduse ideea. ” E o poveste mai lunga; am aplicat metoda ta, am inceput sa predic din cele zece porunci, si pe masura ce ma apropiam de porunca a opta, emotile cresteau.Incepusem sa privesc prin sala, sa depistez mai repede posibilul vinovat. Dar sa vezi…nu a mai fost cazul , sa ajung la porunca cu furatul, pentru ca la porunca a saptea  ( sa nu fii desfranat), mi am adus aminte unde mi-am lasat calul”

Morala

Poruncile lui D-zeu sunt pentru oameni. Nu implica si caii in ele!