Posts Tagged ‘canin’

Să nu credeţi că am de a le băga ceva de vină în mod explicit , oamenilor cu ochii mici de la soare rasare. Poate doar că au întârzieir cam ” mari”  la trenuri, comparativ cu cele ale noastre. dar în rest, povestirea are de a face cu experienţa mea cu japonezii din alt punct de vedere , unul distractiv.

Dulăul cel mare de care vă spuneam cu alte ocazii, numit pe al său nume japonez Hachiko, ce mai încolo şi încoace, e câine şi are apucături de câine. Aşa că, din când în când, cu diferite ocazii, doar de el înţelese unele, îl apuca cheful de a evada de acasă. Ori iarba nu îi mai plăcea, ori simţea vreo „mioriţă canină” prin apropiere, ori „puşcăturile” de sorginte sărbătorească îl speriau. Cert e, că a evadat de vreo patru ori, tot de atâtea ori având parte de critica aferentă. Dar, pentru a evita pe viitor asemenea evadări spre zona tumultoasă a străzii, şi pentru a nu fi tentat de fiecare „miros” străin feminino-canin, de peste curţi şi garduri, am zis  să îi facem bucuria de a avea o parteneră la el în ogradă. Fiindcă numele lui în traducere din japoneză semnifică „opt”, am zis, având în vedere contextul luării acestei decizii, adică evadarea de patru ori de acasă, să îi punem partenerei lui, numele care tradus din japoneză, să însemne „patru”. Şi de aici, a pornit supărarea mea , faţă de japonezi. Ia ghiciţi, cum se zice la „patru” în japoneză: YON!! Aşa că, vă daţi seama cum ar fi fost să îi punem numele femelei „Yon”, şi să strigăm, toată ziua „Yoane, aici, Yoane, şezi, Yoane, la mâncare”. Ori când ne întreba cineva despre „micuţă”, să spunem că e femelă şi o cheamă …Yon. Deja se putea intra la interpretări, gen operaţie de schimbare de sex sau chiar şi Hachiko, putea să devină derutat, nemai ştiind cu ce are de a face, cu un „el” ori ou o „ea”. Era deja prea mult şi din punct de vedere al orgoliului de român, pentru ca numele atât de preţuit  la români, Ion, să fie transferat şi în lumea canină.

Aşa că în final, după ce mi-a trecut supărarea pe japonezi şi limba lor, am recurs la un alt nume, tot japonez , dar care nu ridică semne de întrebare cu privire la faptul dacă e mascul ori femelă; şi astfel s-a ales cu numele… MIR CHA GYO, varianta japoneză a lui Mircea Gheorghe))).  Şi aşa o şi strigăm mai uşor!))) ( încă îmi permit să fac glume pe seama ei că e mică, pentru că, atunci când va creşte nu ştiu dacă mai pot).

Până la următoarea povestire din lumea celor care nu cuvântă, asemenea unui partener în ale blogosferei, vă spun „banzai”.

P.S

Numele adevărat al căţeluşei e Kita.

Reclame