Posts Tagged ‘alb’

” Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!” – Isaia 5:20

E groaznic de trist să trăiești pe dos, să fii cu susul în jos,de exemplu să nu poți dormi noaptea ci doar ziua sau să nu poți închide ochii din cauza vreunei oarecare boli. Îi compătimim și chiar ne este milă de cei care, din diferite motive, nu pot să trăiască normal din punct de vedere fiziologic, cei care suferă din cauza vreunei astfel de anomalii. Și cu toate acestea, cineva spunea că suntem mult mai aplecați, mai preocupați înspre nevoile, handicapul  fizic al unei persoane, decât suntem îngrijorați de handicapul moral al unei anumite persoane.

Nu știu cât de important e pentru voi să aveți de a face cu o persoană care are principii corecte, valori așezate în ordinea priorităților reale sau chiar nu contează caracterul celui cu care aveți de a face. Pentru unii, chiar nu contează că fac alianță cu unul care nu are deloc morală sau principii, atât timp cât lor o să le meargă bine în contextul asocierii. Alții în schimb, suflă și în iaurt înainte de a se apropia de cineva, înainte de a face pact cu cineva anume. Chiar ajută la ceva să ai valori corect așezate, principii de viață adevărate? Chiar e important în lumea asta în care totul pare cu susul în jos, să fim noi oameni normali, care să spună lucurilor pe nume indiferent de prețul  pe care ar trebui să îl plătim sau indiferent cât de mulți ar spune același lucru ca și noi? Are vreo importanță pentru binele unui om, al unei națiuni, să  își bazeze viața și acțiunile pe niște principii clare și corecte sau nu prea contează în economia vieții acest lucru?

Se prea poate ca pentru cei care citiți aceste rânduri, întrebările să vă pară aiurea de tot, pentru că sunteți persoane cu principii, cu picioarele pe pământ și nu cu capul în jos! Și cu toate astea, nu înțeleg, cum de totuși la nivel declarativ, majoritatea condamnăm negrul care e pus în locul albului și întunerecul ce ia locul luminii; dar când e vorba de acțiune, de faptă, vedem că realitatea arată altceva. Și atunci mă întreb, oare chiar e suficient să am doar eu, în interiorul meu, valorile puse în ordine dar să nu iau nici o atitudine, în exterior, atunci când văd că lucrurile sunt pe dos în societate? Se prea poate să fie asta problema României, a românilor, adică faptul că principiile noastre sănătoase de viață, prea puțin le scoatem în confruntare directă cu principiile nesănătoase care sunt promovate în societate, în școli, în viața publică.

Partea bună e aceea că încă avem ziua de azi la dispoziție, mai putem să corectăm ceea ce e greșit, mai putem încă să scoatem pe ” tejgheaua” vieții, lumina, binele și dulcele, și să le aducem în confruntare directă cu răul, întunerecul, amarul. Și cu siguranță, atunci mai este speranță pentru noi, ca și oameni, pentru noi ca și națiune.

Anunțuri

NOI, cei mulţi ş nebăgaţi în seamă,  şi totuşi de care depinde alegerea voastră, ca deputaţi, senatori, primari, consilieri, şi ce-o-ţi mai fi:

nu mai vrem să vă vedem doar la televizor,  la talk-show-uri, dar nu şi printre noi

nu mai vrem să veniţi în vizită la noi, doar din patru în patru ani

vrem să ne cunoaşteţi problemele zilnice, nevoile dar şi bucuriile

ne-am săturat de promisiunile pe care le faceţi, vrem să vedem fapte

vrem altfel de politică şi politicieni,  pentru oameni făcută şi pe oameni slujind

nu mai vrem să cheltuiţi bani pe flori, copaci şi altele avantajoase pentru buzunarele voastre

vrem drumuri asfaltate, apă potabilă, şcoli încălzite şi curate

chiar dacă nu strigăm în gura mare, ştim toate „ingineriile” pe care le faceţi

chiar dacă tăcem prea mult, nu înseamnă că vă acceptăm mizeriile

nu mai vrem să dăm bani pentru absenţele voastre de la şedinţele de Parlament, consilii sau comisii

ne-am săturat să stăm pe la uşile tribunalelor pentru a ne căştiga drepturile din legile pe care nu le respectaţi

nu mai vrem să asistăm la certurile voastre de ochii noştri, când de fapt toţi aveţi aceleaşi interese

vrem să alegem oameni care să ne respecte tot timpul, aşa cum şi noi îi respectăm

nu mai vrem să fim reprezentaţi de mincinoşi, şmecheri, băieţi deştepţi şi hoţi

nu mai vrem ca albul să fie numit negru, minciuna să fie adevăr, iar răul, bine

vrem să avem parte de oameni care să îndemne la unitate , nu la dezbinare, care să lupte pentru dreptate

nu mai dorim pe liste, traseişti politici, care azi îşi vând partidul, iar mâine ne vând pe noi şi întreaga ţară

vrem oameni ai principiilor, nu ai intereselor proprii, ai valorilor, nu fără ruşine şi frică de Dumnezeu

nu mai vrem să aruncaţi banii poporului pe delegaţii, maşini luxoase şi alte avantaje personale

vrem să vedem în voi exemple, nu uscături ale pădurii, modele, nu oameni pe care să îi arătăm cu degetul

vrem să vedem că faceţi ceva pentru noi, că ne apăraţi, ca ne vreţi binele, că luptaţi pentru noi

nu mai vrem să fim părtaşi la legile pe care le daţi, mai mulţi fiind absenţi decât prezenţi, la votarea lor

ne-am săturat să vedem zece-n sala de şedinţe, iar la vot s-apară sute, toţi mâini moarte, voturi false

Mă uit şi văd că parcă doar ieri eram copil, alergând după minge toată ziua prin curte sau pe stradă, sau bucurându-mă de fiecare piatră, pe care reuşeam să o duc de acasă până la şcoală,  şutând cu papucii în ea ( mai mare era bucuria părinţilor la vederea papucilor).  O puneam bine, ascunzând-o, când ajungeam la poarta şcolii, astfel încât la întoarcere să o pot conduce spre casă înapoi.  Fiecare avem asemenea poveşti, în fiecare etapă a vieţii, unele pline de amuzament, altele triste poate.  Dar dincolo de ele, e fermecător şi înfricoşător în acelaşi timp, să vezi cum trece vremea peste tine, cum vine întâlnirea de cinci ani, de zece ani, de 20 de ani, de… de la terminarea liceului ori a facultăţii. Să vezi cum părul se împuţinează ori se albeşte ( avantajul celor fără păr e că nu o sa îl aibă niciodată albit); să realizezi că ochii, care altadată vedeau „acul în carul cu fân”, acum au nevoie de ajutor, pentru a vedea unde sunt puşi…ochelarii; memoria, care te ajuta să ţii minte toate capitalele ţărilor lumii, când jucai  „fazan pe ţări”, acum are nevoie de agendă pentru a ţine minte unde e parcată maşina.

Toate rămân amintiri, toate se pun în album, trecutul şi anii trecuţi peste noi, luându-şi plata şi simbria. Şi vine o zi, când ajungem să fim mai aproape de capătul dinspre sfârşit al vieţii decât de capătul de început al vieţii; acea zi când sfărşitul se vede mai bine la orizont decăt începutul, când plânsetul  nostru de la naştere se aude din ce în ce mai vag, lâăsând loc plânsului  altora de la terminarea drumului şi despărţirea de viaţă. Apropierea de „acea zi” e un proces ireversebil, oricât am sta la o anumită etapă din viaţă, tot nu  putem să evităm „ziua Z”.

Nu şitu dacă acum, aş mai merge cu vreo piatră la picior până la serviciu, ce ar zice oamenii care m-ar vedea? ( tinând cont că pietre găsesc destule printre liniile căii ferate, mulţi ar zice că iau piatră să duc acasă). Viaţa are farmecul ei la fiecare punct, aşa că imposibil să nu potă avea farmec şi la apropierea de destinaţia finală, la trecerea liniei de sosire. Nu contează cât  şi cum ai alergat în viaţă, ci  contează cum te găseşte ” acea zi”. Se prea poate ca „ziua” să ne găsească bolnavi în trup, dar sănătoşi la suflet, cu vederea slăbită, dar cu viziunea clară, cu picioarele obosite, dar cu mersul drept, cu mâinile tremurânde, dar  întinse spre alţii. Doar noi decidem cum va fi când „vine o zi”, când apusul vieţii îţi zâmbeşte, cu un soare palid, iar răsăritul e lăsat departe!