Posts Tagged ‘adevar’

Adevărul cu dreptatea împreună locuiesc; la unul de te vei duce dai şi peste celălalt.

Iubeşte adevărul, deprinde-te cu el, ca să scapi de minciună.

Să iubim şi prietenia şi adevărul, totuşi e o datorie sfântă să preţuim mai mult adevărul.- Aristotel

Mi-e prieten Platon, dar mai prieten adevărul.- Aristotel

Minciuna este vacanţa adevărului. Să nu aibă şi adevărul nevoie de vacanţă?- Lucian Blaga

Adevărul într-un cuvânt, iar minciuna în mii şi sute.

Nimic nu este mai frumos ca adevărul.- Boileau

Omul şi viaţa lui nu se sprijină pe ceva şubred şi pe minciună, ci pe soliditate şi adevăr.- Th. Carlyle

Nu există prietenie între doi oameni, dintre care unul să nu vrea să audă decât adevărul, pe cînd celălalt este gata să mintă.- Cicero

Este o datorie să spunem adevărul, nu să flecărim mult.- Democrit

Adevărul este cunoaşterea exactă a deosebirii dintre lucrurile reale şi cele nereale.- Conta

Amărăciunea duşmanilor noştri ne serveşte, adesea, mai bine decît dulceaţa amicilor; aceştia ne spun, adesea, adevărul, aceia niciodată – Cato

Primul şi ultimul lucru ce se cere geniului este iubirea de adevăr. – Goethe

Când rele năravuri vuiesc neîncetat, atunci adevărul nu este ascultat.- Al. Donici

Urechea este o uşiţă a adevărurilor şi o mare poartă a minciunilor.

Gîndeşte-te că printr-o minciună sacrifici nu numai un adevăr, ci adevărul în general. – F. Hebbel

Spune drept totdeauna; e mai bine să spui tu adevărul, decât să-l adauge cineva necontenit la cele ce spui. – N. Iorga

Nu există un alt mod de a te apăra de linguşiri, decît acela  de a-i face pe oameni să înţeleagă, că nu te vor supăra spunându-ţj adevărul.-  Machiavelli

Adevărul trebuie să se impună fără violenţă. – L. Tolstoi

sursa- internet

Reclame

Mi-am adus aminte de o secventa petrecuta in filmul „Kate si Leopold”, in care gentlemanul Leopold, fiind pus sa faca reclama la ceva savuros, dar in acelasi timp gustand produsul, nu putea intelege cum se poate vinde o minciuna catre oameni, chiar zambind! Aducerea aminte a acestei secvente mi-a fost produsa de degustarea unui ” lapte din Alpi” ( nu dau nume), despre care am spus in gandul meu, si acum o fac si public, ca daca asa e laptele in Alpi, atunci e vai de vacile care traiesc pe acolo!

De ce oare alegem sa imbracam persoanele, lucrurile ori produsele despre care vorbim, in cuvinte asa frumoase si mestesugit alese, cand de fapt acele lucruri, in sinea noastra, stim ca sunt mai mult dezbracate de continut decat imbracate? Sau poate nu avem informatiile complete si totusi ne exprimam laudativ despre ceva sau cineva? Ajuta la aceva acest lucru sau dimpotriva ne discrediteaza si mai mult atunci cand se afla adevaratul continut? Se practica oare si e valabil proverbul: ” hotul neprins, negustor cinstit”, si in acest domeniu al publicitatii, reclamei, de orice fel?

Care vi se par cele mai nepotrivite asocieri intre vorbe si adevar, dintre reclamele ori la produse, ori la firme, ori la persoane, existente pe piata? Avem cum sa fim corecti si echidistanti atunci cand vorbim despre ceva sau cineva anume?

Întrebarea e una de ordin general dar cu precădere îndreptată spre lumea sportului și mai ales înspre acele sporturi unde arbitrul trebuie să fie factorul de echilibru, persoana care să fie echidistantă în luarea deciziilor. Tot mai mult din păcate, însă, se constată că uneori, tocmai cel care trebuie să împartă dreptatea și să fie imparțial, e de fapt cel care face ca dezechilibrul să se producă. În loc să acorde șanse egale concurenților sau echipelor, voit, nevoit ori fără voie, acordă avantaje uneia dintre echipe sau unuia dintre concurenți. Și atunci se ridică o întrebare, pe atât de dureroasă, pe atât de reală: dacă cel care împarte, sau trebuie să împartă dreptatea, e strâmb, ce mai rămâne de făcut pentru participanții la competiție, la concurs? Dacă persoana autorizată și îndreptățită pentru a fi factorul de echilibru, produce balansarea într-o anume parte a competiției, ce mai poate face concurentul, participantul?

Se poate translata întrebarea în orice domeniu unde prin definiție, prin construcție, există o persoană sau o instituție desemnată a face ca adevărul să fie drept împărțit pentru oricare dintre beneficiarii lui. Ce putem face, cum putem acționa, ce ne mai rămâne de făcut? Dacă în sport, de cele mai multe ori, orice protest, la momentul jocului, ori  vreo contestație ulterioară competiției, îndreptate spre arbitru, este cam sortită eșecului, adică arbitrul nu plătește niciodată astfel încât echipa dezavantajată să fie repusă în drepturi, cum stau lucrurile în celelalte domenii unde, posibil să întâlnim astfel de cazuri? Există vreo șansă de reușită pentru ca adevărul să fie restaurat, să fie repusă dreptatea la loc de cinste, pentru cel dezavantajat?

Uneori sportul e nedrept sau devine nedrept tocmai din cauza celor care trebuie să facă dreptate. Viața, la fel ca și sportul, de cele mai multe ori, devine nedreaptă tocmai din cauza dreptății greșit interpretată de oamenii legii, de cei care trebuie să aducă adevărul la iveală. Și atunci ce mai e de făcut?

Nu o să fac referire la primii paşi, aceia făcuţi la vârsta fragedă de 10, 11 ori câte luni am avut fiecare dintre noi atunci când am testat soliditatea solului atât cu picioruşele noastre, cât şi cu fundul nostru. Nici nu o să aduc vorba de primii paşi înspre şcoală. Ci o să deschid subiectul primilor paşi de la etapa aceasta a vieţii, pentru că e normal, ca indiferent la ce etapă a vieţii ne aflăm, să facem primii paşi în orice domeniu nou care ni se pare provocator şi incitant. Pentru că de fapt asta e viaţa, continuă mişcare, permanentă dorinţă de a descoperi ceva nou. Iar când aceste provocatoare noi drumuri pe care păşim, sunt şi folositoare, cu atât mai bine. Pot spune că sunt primii paşi, rămâne să vă comunic, pe măsură ce trece timpul, dacă au fost şi folositori până la capăt, pentru că momentan sunt.

Primii paşi , făcuţi la această vârstă, în această etapă a vieţii, sunt cei înspre politică, şi mai concret spre Noua Republică. Sunt paşi timizi, dar porniţi pentru că principiile pe care le consider importante în viaţa mea, le-am regăsit şi aici, adică; valori creştine, importanţa familiei, integritate, unitate, libertate, meritocraţie, adevăr. Aşa ca în oricare domeniu în care faci primii paşi, la început crezi ca zbori, că totul e pe roze, că perfecţiunea îşi ia numele de la domeniul pe care l-ai descoperit. Dar poate, din cauză că anumiţi ani au trecut peste mine, sunt conştient că tot ce pare perfect, de fapt e perfectibil, tot ce pare ideal în teorie, e de fapt real in viaţa de zi cu zi. Dar dincolo de toate aspectele care suportă îmbunătăţire,  aici în Noua Republică, e vorba despre omenie în primul rând, e vorba despre echipă şi colegi, e vorba despre normalitate şi relaxare în acţiuni. Nu e vorba de orgolii, decât în limita normalului, nu e vorba de ambiţii decât în măsura în care acestea duc la progres;  e vorba  şi despre conflicte, dar doar atât cât să separe pe cei care vor să meargă mai departe  după primii paşi, de cei care doar vor să facă primii paşi şi apoi să se oprească; şi mai e vorba de conştientizarea faptului că e greu, dacă nu imposibil ca după primii paşi făcuţi, să poţi ajunge direct pe Lună în momentul următor, adică e nevoie de răbdare şi consecvenţă pentru a putea construi ceva durabil  şi rezistent în faţa obstacolelor. Dar ce admir cel mai mult la acest proiect, e că nu a pornit de la „balenele politice”, care nu şi-au mai găsit locul prin oceanele prea pline, ci a pornit de la oameni simpli care au realizat că acţiunea trebuie pornită de la oamenii de jos pentru oamenii de jos, trebuie pornită de la adevăr pentru a obţine ca rezultat adevărul.Într-o frază:  cei care au înţeles că pentru rezultate pozitive, trebuie acţiuni pozitive, că trebuie gândire proprie, nu răspuns la gândirea altora.

Se prea poate ca primii paşi în politică, în Noua Republică, să rămână şi ultimii în acest domeniu. Şi asta din două posibile motive: ori să descopăr , pe măsură ce păşesc, că teoria are tot mai multă acoperire în practică, şi atunci e normal să păşesc mai departe în acest proiect . Ori, cu tristeţe să aflu, că tot ce se naşte din  şi pentru politică, caractere distruge, şi atunci o să dau „delete” la acest domeniu, din preocupările şi intenţiile mele. Provocarea e mare, deoarece politica şi politicienii români, ori se vor schimba şi vor aduce promisiunile la nivel de împliniri, ori vor intra în derizoriu şi în detestare.

Primii paşi sunt foarte importanţi, pentru că dacă nu păşeşti drept de la început, e greu să te redresezi, şi mai ales pentru că, se prea poate să conduci şi pe alţii spre ceva greşit. Aşa că dacă vreţi să aflaţi mai multe despre Noua Republică, staţi pe aproape, paşii mei vă vor direcţiona, dar în acelaşi timp vă vor şi spune dacă ceva sau careva dintre principiile teoretice sunt călcate în practică, în mod flagrant.

NOI, cei mulţi ş nebăgaţi în seamă,  şi totuşi de care depinde alegerea voastră, ca deputaţi, senatori, primari, consilieri, şi ce-o-ţi mai fi:

nu mai vrem să vă vedem doar la televizor,  la talk-show-uri, dar nu şi printre noi

nu mai vrem să veniţi în vizită la noi, doar din patru în patru ani

vrem să ne cunoaşteţi problemele zilnice, nevoile dar şi bucuriile

ne-am săturat de promisiunile pe care le faceţi, vrem să vedem fapte

vrem altfel de politică şi politicieni,  pentru oameni făcută şi pe oameni slujind

nu mai vrem să cheltuiţi bani pe flori, copaci şi altele avantajoase pentru buzunarele voastre

vrem drumuri asfaltate, apă potabilă, şcoli încălzite şi curate

chiar dacă nu strigăm în gura mare, ştim toate „ingineriile” pe care le faceţi

chiar dacă tăcem prea mult, nu înseamnă că vă acceptăm mizeriile

nu mai vrem să dăm bani pentru absenţele voastre de la şedinţele de Parlament, consilii sau comisii

ne-am săturat să stăm pe la uşile tribunalelor pentru a ne căştiga drepturile din legile pe care nu le respectaţi

nu mai vrem să asistăm la certurile voastre de ochii noştri, când de fapt toţi aveţi aceleaşi interese

vrem să alegem oameni care să ne respecte tot timpul, aşa cum şi noi îi respectăm

nu mai vrem să fim reprezentaţi de mincinoşi, şmecheri, băieţi deştepţi şi hoţi

nu mai vrem ca albul să fie numit negru, minciuna să fie adevăr, iar răul, bine

vrem să avem parte de oameni care să îndemne la unitate , nu la dezbinare, care să lupte pentru dreptate

nu mai dorim pe liste, traseişti politici, care azi îşi vând partidul, iar mâine ne vând pe noi şi întreaga ţară

vrem oameni ai principiilor, nu ai intereselor proprii, ai valorilor, nu fără ruşine şi frică de Dumnezeu

nu mai vrem să aruncaţi banii poporului pe delegaţii, maşini luxoase şi alte avantaje personale

vrem să vedem în voi exemple, nu uscături ale pădurii, modele, nu oameni pe care să îi arătăm cu degetul

vrem să vedem că faceţi ceva pentru noi, că ne apăraţi, ca ne vreţi binele, că luptaţi pentru noi

nu mai vrem să fim părtaşi la legile pe care le daţi, mai mulţi fiind absenţi decât prezenţi, la votarea lor

ne-am săturat să vedem zece-n sala de şedinţe, iar la vot s-apară sute, toţi mâini moarte, voturi false

Minciuna este o prințesă ce poartă scumpe rochi de aur,
Dar aurul ce-o poleiește, e cel mai pieritor tezaur,
Căci dacă adevăru-n zdrențe își spune-n fața ei cuvântul,
Cum soarele topește ceața, minciunii el îi ia veșmântul ;
Și adevărul, deși-n zdrențe, își poartă zdrențele cu fală,
Pe când minciuna se ascunde, căci ea se rușinează goală!

Când te-a ridicat minciuna, te dărâma orice râmă;
Adevărul când te-nalță, nimeni nu te mai dărâmă!

Adevărul și lumina sunt puteri ce-n veci unite,
Printre toți biruitorii trec mereu nebiruite,
Fiindcă oricât de-ntuneric le-ar sta-n temnița de pază,
Din izvorul de lumină iese-afară câte-o rază.
Și-acea rază strigă lumii, – cu puterea ei adâncă,
Pân-ce temnița se sparge, chiar de-ar fi săpată-n stâncă!

În grădinile minciunii, pururi e de aur mărul,
Dar în zgură se preface când îl taie adevărul!

Pentru unii adevărul în a vieții lor cărare,
Nu-i decât un pom netrebnic și cu fructele amare.
Dar din gloata omenirii, doar acela este om,
Care gustă cu plăcere fructele acestui pom!

Lingușirea-i ascultată totdeauna cu nesaț,
Dar ea pururea întinde lingușitului un laț.
Așadar, mai sincer este omul ce-ti arată ura,
Decât cel ce poartă pururi lingușirea-n a lui gură!

Vasile Militaru

Îmi stă de mult pe creier și în gândurile mele, subiectul pe care vreau sa il dezzbatem împreună astăzi fiindcă e unul de maximă importanță, pentru că vremurile actuale necesită acest lucru. Mi-a mai trebuit doar un impuls de la Ruben și iată că mintea începe să scrie. Așadar, în vremuri ca acestea, ce rol au, ce caută, dacă trebuie să caute ceva anume, au loc ori ba, în politica românească, oamenii cu frică de Dumnezeu, creștinii practicanți sau mai concret spus cei ce se numesc după numele lui Hristos ? Fără a face vreo categorisire, îi numesc creștini, pe toți cei care încearcă să urmeze exemplul și modelul lui Hristos de viață, fiind conștienți de această mare responsabilitate care apasă pe umerii lor.

Și atunci , raportându-mă la Hristos, mă întreb, dacă într-un secol atăt de departe, din punct de vedere moral, de  valorile inițiale ale creștinismului, ce ar trebui să facem noi, urmașii Lui? Să ne vedem în continuare de existența dintre pereții între care ne adunăm ca și Biserică, să ne implicăm în proiecte sociale pentru ajutorarea celor nevoiași, să arătăm modelul lui Hristos de trăire în toate acțiunile și vorbele noastre,  dar mai puțin în politică? Pentru că, ”politică e murdară, înseamnă prostituție și imoralitate, iar creștinii, nu trebuie să aibă de a face cu așa ceva!”, Sau, dacă tot spunem, că trebuie să fim sare și lumină,  că trebuie să facem ca alții să îl laude pe Dumnezeu când ne văd pe noi, de ce nu mergem în cele mai nesărate locuri și cele mai întunecoase unghere, unul din aceste locuri, fiind chiar politica și politicienii?  E greu a alege între a sta confortabil pe un scaun sau bancă, în Biserică, lângă oameni cumsecade, cu care împărtășești aceleași principii și dorințe, sau a  merge să îți faci cunoscute valorile și năzuințele, între oameni, politicieni, care, majoritatea, își urmăresc propriile interese; cu siguranță mulți am alege zona de confort, de siguranță, aceea de a sta în banca noastră. Îmi veți spune că nu se face primăvară cu o floare, că ați văzut destui care au intrat creștini în politică și au ieșit mincinoși și hoți, care au intrat sfinți albi și au ajuns sa fie draci negri, și nu aș încerca să vă contrazic. Ci doar v-aș spune că prea probabil să fi fost flori artificiale de la început, și ciori din naștere, iar nu porumbei. Și în același timp v-aș aduce aminte de oameni ai lui Dumnezeu, care au suferit persecuție și închisoare pentru principiile lor, pentru credința lor, la care nu au vrut să renunțe, oameni care au știut pentru ce luptă.

Nu sunt genul de persoană care să îl implic pe Dumnezeu în politică sau în fotbal ( sau nu mai sunt, pentru că era o vreme, a copilăriei, când mă rugam să apere cine știe ce portar de la Dinamo, vreun 11 metri), și să spun că sigur Dumnezeu vrea să ajungă un anume creștin politician sau te mai miri ce ministru. Pe de altă parte, sunt convins și am această încredințare, că, creștinii trebuie să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune, indiferent că sunt la școală, servici, ori în politică. Iar dacă într-o vreme ca această, de decădere morală, de devalorizare a familiei, de mizerii sociale, noi, cei care știm ce se cere de la noi, nu vom face nimic, ci vom continua să asistăm resemnați la progresul răului, spunînd că locul nostru nu e acolo, în murdăria politicii, atunci se prea poate ca, în continuare, răul să fie numit bine, minciuna să fie socotită ca adevăr și mirosul mizeriei să ne sufoce.

Armele răului le putem vedea la orice pas, arătate și fluturate în fiecare zi, fără rușine și fără jenă, iar noi, cei care zicem că avem armele adevărului și ale luminii,  le ținem ascunse, le înzăvorâm bine, le închidem și încuiem. O fi bine, o fi rău, fiecare decide pentru el; însă doar eu și tu  putem spune adevărul și arăta lumina în dreptul nostru, nu altcineva! Fiecare avem locul nostru, clar, precis, în această inegalitate; adevăr ori minciună, dreptate sau hoție, integritate sau imoralitate. Nu putem fi în ambele tabere!