Posts Tagged ‘2012’

Nu sunt fan al lui Dan Diaconescu, şi cu atât mai puţin al postului de televiziune OTV. Nu mă declar un susţinător politic al numitului anterior, sau vreunul care îmi pierd nopţile urmărind minunatele „nici nu ştii ce pierzi” emisiuni. Ce să pierd decăt timpul şi eventual somnul. Însă, de când am auzit despre posibila închidere a postului OTV, m-am gândit din nou la libertatea de opinie pe care o avem în România, şi la diferitele aspecte care ar putea precede un astfel de eveniment. Şi iată, că ziua cea mare a deciziei CNA, tatăl tuturor  televiziunilor şi posturiloi de radio, nu a întârziat să apară: tăierea la jumătate a perioadei de valabilitate a licenţei postului OTV, adică suspendarea  licenţei acestuia începând cu luna octombrie 2012. Şi ca să îl parafrazez pe Constantin Tănase, ” şi cu asta ce-am făcut”?  „Am respectat legea, şi am făcut dreptate”, vor spune unii. „Li s-a dat un exemplu  celor ce vor face ca el, că aşa vor păţi şi ei”,  se vor  auzi glasurile altora. ” Bine au făcut că l-au închis că numai prostii spunea şi inducea lumea în eroare”, vor striga opozanţii acestuia. Eu cred că noi, românii, fugim după cai verzi pe pereţi şi prindem nici un iepure din doi. E ca şi cazul Boldea deunăzi, când parcă doar acest deputat ar fi oaia neagră a parlamentului, si pentru el neparat Băsescu trebuie să facă o conferinţă de presă. E clar, dreptatea se face pas cu pas, dar cât priveşte libertatea de opinie, consider că ea nu se îngrădeşte prin tăieri de licenţe şi închiderea gurii  OTV în felul acesta. La OTV se uitau doar cei care doreau, nu îi forţa nimeni să privească acolo, cu zi cu noapte.  Erau doar cei care îl admirau pe Dan Diaconescu, sau care încă mai sperau să apară Elodia. Cu acest eveniment, se va crea din nou o vâltoare în jurul prigonitului Dan Diaconescu, iar acesta va mai aduna câteva mii de simpatizanţi, care şi ei la rândul lor sunt opresaţi ori pe scara blocului unde locuiesc , sau la locul de muncă, sau la birtul din colţ.

Dar oare de ce nu se închid acele posturi care prezintă mâncare „greţoasă”, reţete care mai de care mai carnivore, pe timpul perioadei de post creştin? Ori posturile de televiziune care prezintă non stop filme erotice şi pornografice, chiar când copiii sunt singuri acasă?  Ori cele care 24 de ore fac reclama la tot felul d produse , când noi nu avem bani să ne plătim întreţinerea locuinţei? Ori de ce nu se închid acele televiziuni care au emisuni denigratoare, care atentează asupra demintăţii umane?  Nu se închid, pentru că toate cele enumerate, au doar adepţii care preferă aşa ceva, doar cei care dacă nu se vor mai putea uita acolo, vor căuta alte resurse pentru a îşi stăpâni foamea de privit asemenea emisiuni. Aşa că problema nu se rezolvă, ci se acutizează, prin libertăţi îngrădite de opinie.

E greu, pe zi ce  trece tot mai greu să pricepi cu adevărat ce se întâmplă în această ţară, care cu cine e, împotriva cui ori de partea cui este. Logica lucrurilor e ceva ce ţine de haos mai mult decât de logică, de principii total inexistente!. Cum percepeţi voi acest drept la liberă exprimare, dar cu îngrădiri impuse? Este obligatoriu, judecând strict obiectiv, ca un post de radio ori televiziune privat, să se încadreze în anumite norme, sau e libertate totală?  Există dreptul la a spune orice, sau la a spune ceea ce te lasă alţii să spui?

Mare grădină e România!!

Reclame

E greu de crezut ca, intr-o clasa politica in care trendul il dau cei care fac cele mai multe afaceri necurate fara a fi prinsi, care lipsesc de la munca  nemotivati mai mult de trei zile consecutiv fara a li se desface contractul de munca, care cheltuie banii nostrii ca si cand ar fi ai lor, poate  sa apara un nou tip de politician, fara a avea tendinte de  ” centurista” si care sa fie model in breasla lui. Dar totusi sa zicem ca acest lucru ar fi posibil si s-ar realiza,  sa credem ca se poate naste un brand de politician nou, diferit de tot ce stim noi  si vedem ca inseamna acest cuvant. In aceasta ipoteza data, va provoc la meditatie, imaginatie si reflectie: care ar trebui sa fie profilul moral, spiritual, social, etc, al politicianului de care sa fiti mandru ca l-ati ales la urmatoarele alegeri, politicianul care sa fie pe primele pagini de ziare , in tara si strainatate, pentru actiunile pozitive pe care le intreprinde, politicianul cu care ai vrea sa fii prieten nu pentru ceea ce are ci pentru ceea ce este?

Facand acest exercitiu de gandire, putem sa ne ajutam pe noi insine : ” daca acesta e tipul de politician care mi-l doresc, de ce atunci votez pe cine votez?”  Si putem sa ii ajutam pe cei care sunt sau se considera politicieni : ” daca asta e ceea ce doreste poporul sa fiu, de ce sa nu ma schimb?”

In aceasta ecuatie, sa nu uitam, totusi, ca nimeni nu e perfect, adica, cu siguranta  fiecare avem domenii in viata care trebuie sa le ” nastem” din nou in 2012.