Adevărul cu dreptatea împreună locuiesc; la unul de te vei duce dai şi peste celălalt.

Iubeşte adevărul, deprinde-te cu el, ca să scapi de minciună.

Să iubim şi prietenia şi adevărul, totuşi e o datorie sfântă să preţuim mai mult adevărul.- Aristotel

Mi-e prieten Platon, dar mai prieten adevărul.- Aristotel

Minciuna este vacanţa adevărului. Să nu aibă şi adevărul nevoie de vacanţă?- Lucian Blaga

Adevărul într-un cuvânt, iar minciuna în mii şi sute.

Nimic nu este mai frumos ca adevărul.- Boileau

Omul şi viaţa lui nu se sprijină pe ceva şubred şi pe minciună, ci pe soliditate şi adevăr.- Th. Carlyle

Nu există prietenie între doi oameni, dintre care unul să nu vrea să audă decât adevărul, pe cînd celălalt este gata să mintă.- Cicero

Este o datorie să spunem adevărul, nu să flecărim mult.- Democrit

Adevărul este cunoaşterea exactă a deosebirii dintre lucrurile reale şi cele nereale.- Conta

Amărăciunea duşmanilor noştri ne serveşte, adesea, mai bine decît dulceaţa amicilor; aceştia ne spun, adesea, adevărul, aceia niciodată – Cato

Primul şi ultimul lucru ce se cere geniului este iubirea de adevăr. – Goethe

Când rele năravuri vuiesc neîncetat, atunci adevărul nu este ascultat.- Al. Donici

Urechea este o uşiţă a adevărurilor şi o mare poartă a minciunilor.

Gîndeşte-te că printr-o minciună sacrifici nu numai un adevăr, ci adevărul în general. – F. Hebbel

Spune drept totdeauna; e mai bine să spui tu adevărul, decât să-l adauge cineva necontenit la cele ce spui. – N. Iorga

Nu există un alt mod de a te apăra de linguşiri, decît acela  de a-i face pe oameni să înţeleagă, că nu te vor supăra spunându-ţj adevărul.-  Machiavelli

Adevărul trebuie să se impună fără violenţă. – L. Tolstoi

sursa- internet

Nu mă refer la acei naivi care duc mai mult înspre prostie, ci la acei oameni care chiar sunt naivi sinceri, oameni poate așa de normali încât chiar cred în continuare, în ciuda aparențelor, că mai pot exista și momente de vis, de frumos, de plăcut. Iar în acest context, aș lansa provocarea de a  ne gândi fiecare dintre cei de pe aici, care ar fi ” naivul lucru” din viața noastră, care încă sperăm, credem că vom apuca să îl vedem cu ochii, să îl pipăim cu mâinile, pe aceste meleaguri românești și mioritice.

Eu vă spuneam la un moment dat, că naivul din mine, ar vrea să circule, înainte de a nu mai putea conduce mașina, pe autostrada Deva- Nădlac- Budapesta- Viena. Sau că mi-ar place să asist la discuții civilizate între anumiți politicieni care provin din partide diferite, respectându-se și fiind politicoși unul cu celălalt. Ori, altă naivitate de a mea, ca cei din Biserica ortodoxă și cu cei de la protestanți, să trimită misionari împreună pentru a cuceri oameni pentru Hristos în țări unde creștinismul nu e răspândit!

Și probabil ar mai fi multe alte lucruri, naive poate la prima vedere, dar cât se poate de normale, care aș vrea să le văd desfășurându-se în România. ȘI gândiți=vă că fiecare dintre noi, avem asemenea naivitâți, iar dacă ar fi să se împlinească, chiar am trăi în cea mai frumoasă țară, ori lume posibilă.

Astazi e sarbatorit Ilie, sau sfantul Ilie sau proorocul Ilie, depinde de modul de adresare al fiecaruia. Ce insa e mai putin remarcat in aceasta zi, este un aspect din viata lui Ilie, si anume dependenta  lui, aproape totala, de Dumnezeu. Il vedem in multe ipostaze din viata in care este la limita imposibilului, ba chiar intrand deja in zona imposibilului, si cu toate astea, nu uita niciodata, in acele momente, sa isi indrepte privirea spre Dumnezeu. Fugarit de regi, insetat si infometat, dorind sa faca bine celor de langa el, toate au fost provocari in viata lui Ilie, care l-au facut sa isi dea seama ca doar depinzand total de Dumnezeu, poti sa obtii victorie si succes. A realizat, cu varf si indesat, ca el, sfantul Ilie, era doar slujitorul neinsemnat in mana unui Dumnezeu Atotputernic! Totul putea sa faca doar cand Dumnezeu era cu el!

Si cu toate aceste experiente deosebite, la fel ca si marii oameni ai credintei, si Ilie are momentul lui de indoiala, de incertitudine, in care nu mai realizeaza daca Dumnezeu este cu el ori ba. Aceasta indoiala nu face altceva decat sa ne aminteasca, ca dependenta de Dumnezeu nu te face supraom, nu te face imun la indoieli, dar te face sa treci peste ele!

Ce ar fi de invatat de la Ilie daca tot il sarbatorim? Indiferent cat de mari am fi sau am ajunge, oricat de departe am urca pe scara sociala sau spirituala, a fi dependent de Dumnezeu nu e o optiune daca vrem sa inaintam, ci e o cerinta obligatorie, e regula de capatai a oricarui crestin. Pentru ca , acelasi Dumnezeu care a raspuns rugaciunilor lui Ilie, poate sa ne raspunda si noua la fel. Totul depinde daca suntem oameni ca si Ilie, ascultatori de Dumnezeu, depinzand de El si care sa ii dam Lui toata cinstea din actiunile noastre! Iar mai departe, daca suntem aidoma lui Ilie, Dumnezeu va fi asemenea Dumnezeului lui Ilie!

Într-o lume a statisticii, ar fi totul perfect dacă am avea parte doar de date pozitive, care să oglindească evoluția societății în diferitele domenii urmărite. Din păcate însă, statistica are de a face și cu acele părți negative din societate, acele lucruri care nu ne plac și care conform statisticii, ar trebui corectate și îndreptate. Deși Eurobarometrul la care fac referire e unul din trimestrul prim al lui 2012, cu siguranță nimic nu s-a îmbunătăți, ci mai degrabă a crescut procentajul la care fac referire. Iar lucrul la care face referire acest sondaj, nu e e altul decât cel care spune că peste 96% din cei chestionați, consideră corupția ca fiind marea problemă a societății românești. Acum, dacă ar fi fost 10%, ori fie chiar 30%, ne-am fi gândit că e ceva admisibil într-o țară care muncește din greu la construcția unei imagini bune. Dar când poporul propriu, spune despre țara în care locuiește, că aproape 100% din problemele țării sunt generate de corupție, atunci eu unul nu aș mai sta pe gânduri dacă ar fi să fiu un factor de decizie! Toate măsurile ar fi îndreptate concret, ferm, înspre acest domeniu; nu m-ar mai interesa o perioadă de timp nici alte legi colaterale, nici interese sau afaceri proprii, nici cum să dau jos sau sa urc pe vreunul din ai mei care a contribuit în nu știu ce campanie. Vedeți a se întâmpla așa ceva în scumpa noastră țară, simțiți că celor puși a avea grijă de eradicarea corupției, le-ar păsa de astfel de sondaje și statistici? Durerea și necazul e cu atât mai mare cu cât, chiar cei care ar trebui să dea legi pentru stoparea corupției, tocmai ei, acționează într-un mod corupt. Iar dacă lupul e pus paznic la oi, și hoțul păzitor în grădina de castraveți, nu ne mai miră faptul că ne apropiem cu pași repezi de un procentaj maxim!

Dar se pare că statisticile și sondajele sunt făcute doar pentru a mânca și cei din această branșă o pâine cât mai bună. Iar dacă ar fi ca unul din factorii care determină cât de albă sau neagră e pâinea mâncată de aceștia, să fie procentajul cât mai aproape de maxim al lucrului examinat, atunci cu siguranță de pe urma acestui sondaj, pâinea ar fi cât se poate de albă și bună. Doar pentru ei și doar raportat la acest indice, pentru că altfel pâinea e foarte amară, e neagră și mai ales mucegăită și cu miros urât.

Poate mi se pare mie, si aici as avrea sa ma contraziceti daca ma insel, dar majoritatea care intra intr-o anumita structura, fie politica, fie universitara, fie bisericeasca sau de orice altfel, tind sa ia partea acelei structuri chiar si in momentele in care o recunoastere a unor greseli ar aduce un plus de imagine institutiei respective. Multi dintre noi, intram in anumite asemenea miscari , cu dorinta sincera de a fi cat se poate de obiectivi, echidistanti, de a fi altfel decat cei pe care ii vedem destul de inchistati si inchisi in niste sabloane prestabilite. Dar din pacate, multi ajungem sa sfarsim in aceleasi canoane si capcane, care ne fac robi si subiectivi unor deja stabilite puncte de vedere.

Ce e de facut ca aceasta luare de aparare chiar si atunci cand nu e cazul, atunci cand se vede clar punctul de vedere gresit, sa nu mai devina stare de fapt? Cum putem sa fim cat mai obiectivi, chiar si atunci cand e vorba de o structura din care facem parte? Oare se considera ” neapartenenta la echipa” faptul ca dezaprobam actiunile gresite ale ei? Sau dimpotriva,  denota curaj si demnitate faptul ca suntem in stare sa mergem impotriva curgerii apei? Dar ore cati avem acest curaj , demnitate si onoare de a fi obiectivi, dar nu rautaciosi, echidistanti dar nu invidiosi, chiar cand e vorba de echipa noastra, de grupul din care facem noi parte?

 CIOARA
Necazul stă lipit de om
cum stă pe lângă cal huluba.
Şi omul ca să-şi uite buba,
aleargă…
Însă, paralel,
necazu-i veşnic lângă el.
Aşa
o cioară,
prinsă-n laţ
într-o ogradă,
scăpă numai cu-un ciomp de coadă.
Vai ce necaz!
Să fii schiloadă!
Să fii de râsul tuturor!
Să vezi cum stolu-ntreg, din zbor,
se lasă lin pe vreo livadă,
şi tu să vii în cioc
grămadă!
Şi-atunci
văzând ce foc o-ncearcă,
s-a dus printre străini şi ea,
să mai vorbească, să asculte,
să râdă cu vreo rândunea,
să mai uite de-o putea
de coada ei cu pene rupte.
S-a dus.
Dar dup-o scurtă vreme
s-a-ntors tot ruptă de juvăţ.
Iar gloata i-a şi pus probleme:
– Pe unde-ai fost?
– La ce ospăţ?
– Am fost şi eu peste coline…
– Dar cu ce gând?
– După ce pradă?
– Aşa… ca mă mai uit de coadă…
– Ei, şi-ai uitat?
– Şi-a fost mai bine?
– Aş! cum să uit?
Nu mă vedeţi?
A fost şi coada după mine…
MORALA
n-are mult de spus.
Nu mai purta necazu-n lume
că vii ´napoi tot cum te-ai dus.
Eu unul
când mă simt răpus,
nu caut oameni buni de glume,
ci vin degrabă la Isus!
Costache Ioanid

” Pe o mare învolburată și o noapte neagră, nava de război ”George Washington”, sub pavilion american, zărește în depărtare, o lumină, care conform informațiilor, părea a fi  de la micuța navă canadiană de pescuit  ”Ontario”. Viteza mare  a navei americane, pe cursul deja stabilit, anunța o iminentă ciocnire! Căpitanul, cu o voce puțin speriată, anunță prin portavoce:

Suntem nava de război a SUA, vă rugăm să deviați cursul vaporului cu 15 grade pentru a evita o posibilă coliziune

Dinspre partea cealaltă, o voce sigură și calmă, îi răspunde: Vă rugăm ca dumneavoastră să deviați cursul navei cu 15 grade pentru a împiedica un dezastru.

Auzind astea, căpitanul american deja devine deranjat și nervos: Cred că nu știți cu cine stați de vorbă și la ce vă expuneți, așa că mai repet o dată și vă rog a devia cursul vaporașului vostru cu 15 grade, altfel vă vom distruge.

Nemodificată, la fel de calmă, vocea de la cealaltă portavoce răspunse : Noi o să rămânem pe poziția actuală, e de datoria dumneavoastră să vă modificași cursul cu 15 grade.

Căpitanul vizibil iritat și pregătindu-și deja subalternii spuse: E ultima încercare de vă face să schimbați cursul, altfel o să regretați că nu ați luat aminte la mesajul meu. La revedere, sau mai bine zis adio

Vocea îi răspunse, la fel de calmă ca prima dată, deloc deranjată sau speriată de amenințare: De acum e doar alegerea dumneavoastră. Vă vorbește supraveghetorul FARULUI de pe mal!. La revedere.”