DINTRE SUTE DE CATARGE
Dintre sute de catarge
Care lasã malurile,
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile?
Dintre pasãri cãlãtoare,
Ce strãbat pãmânturile,
Câte-o sã le ‘nnece oare
Valurile, vânturile?
De-i goni fie norocul
Fie idealurile,
Te urmeazã în tot locul
Vânturile, valurile.
Ne ‘nțeles rãmâne gândul
Ce-ți strãbate cânturile,
Sboarã vecinic, îngânându-l
Valurile, vânturile.
Mihai Eminescu
Marius Bota 
Bonjour, Marius! Începusi saptamâna pe-o nota „titanica(de la Titanic!), cu „epave”, noroc de poemul eminescian… 🙂
Mai bine sa stim de luni ca e posibil ca vineri sa ajungem epave si astfel sa ne pregatim!
Mi-ai amintit de o poezie tare draga mie. E o poezie care te invata ca zborul tau sa nu fie niciodata frant.
„Lectia de zbor” Nichita Stanescu
http://www.citatepedia.ro/citat.php?id=28872
Maestrul zburator al versurilor, Nichita! Frumos! Multumesc
Minunata poezia! :X De imaginile m-au lasat fara cuvinte :X De cand am vazut „Titanic” ador epavele, sau mai bine zis imaginile cu epave :X
Pana nu ajungem noi epave, totul e in regula!)))
:)) Si asta e o chestie :))