Nimic nu e ceea ce pare

Posted: 23/06/2012 in Haioase
Etichete:, , , , , , , , , , , , ,

Pe marginea unei ape , la lumina unei luni pline, trei prieteni vechi, colegi de teologie, își depănau amintirile din vremea studenției; dar mai ales își spuneau reușitele din perioada în care fiecare era în slujba enoriașilor și a lui Dumnezeu. Pentru că atmosfera, redevenise aidoma aceleia din vremurile sesiunilor lungi de vară, adică una sinceră, prietenească cu adevărat și mai ales propice pentru marturisiri cât se poate de personale, din acelea care nu e bine să fie auzite de alții, ci să rămână acolo, între ei…

” Viața mea de slujitor a lui Dumnezeu e una împlinită, cei pe  care îi slujesc sunt foarte mulțumiți de modul cum am grijă de ei și de sufletele lor, precum și de   toate predicile pe care le rostesc. Sunt pe deplin mulțumit de situația mea, doar că, să știți că am și eu scăparea mea, pe care , îmi permit să vi-o spun: îmi place din când în când să beau, eu zic că nu prea mult și mai ales nu în public, cu toate că zice nevasta mea, că o dată am căzut chiar și sub masă. Asta e problema vieții mele de cleric, problemă care vouă îmi permit să vi-o spun, dar la alții…!” spuse primul dintre ei

” Mie toți îmi spun că le-ar plăcea să le stau mai mereu aproape, cei mai în vârstă m-ar lua de copil, cei mai tineri m-ar lua de frate, așa de prețuit sunt de toate categoriile de oameni care fac parte din Biserica mea. Și cu toate astea, povara care apasă pe umerii mei constă în faptul că, fiind așa de apreciat de toți, și mai ales de doamne și domnișoare, se întâmplă ca ochii mei să se oprească pe vreo ”mieluță” ori ”oiță” din turmă, o privire mai lungă, poate chiar păcătoasă, fără însă a păși mai departe. Dar recunosc că nu e bine și îmi e rușine de asemenea momente și nu prea aș vrea să știe prea mulți despre ele”, îndrăzni să spună și al doilea

” Farmecul vieții de slujitor al lui Dumnezeu e unul aparte, care îmi aduce satisfacții deosebite. Sunt mereu în preajma oamenilor, le ascult bucuriile și problemele, încerc să îi ajut pe cât  se poate și întotdeauna caut să fiu o persoană de încredere astfel ca toți să fie deschiși în fața mea. Dar, așa ca și  pentru voi, există și la mine un punct negru, unul de care nu îmi face plăcere să știe prea mulți, dar voi, prietenii mei, trebuie să îl știți: din când în când, din păcate însă mai des decât aș vrea, mă apucă așa un chef de a bârfi încât efectiv nu mă pot stăpâni, spun absolut tot ceea ce aud despre alții și de la alții. Și uite, chiar acum, de abia aștept să plec de aici, sa pot povesti ceea ce am aflat despre voi!”

Anunțuri
Comentarii
  1. melanietoulouse spune:

    Titlul m-a dus cu gându’ la Minulescu:”nu sunt ce par a fi…” 🙂 Dar dupa ce-am citit povestea-ti moralizatoare, cu tâlc final, am tras concluziile de rigoare si de circumstantza: si barbatii bârfesc?!… 😀
    – – –
    nasha mea, RIP, ma dragalea cu „Mieluța”…

  2. vienela spune:

    Amuzant si moralizator final de povestioara.

  3. Lotus spune:

    Tare! =))

  4. […] Şi-n primul număr, adică acum, încep cu lecţia despre paranteză, scrisă de psi. Pentru poetul şi chiar filosoful din voi. Şi că tot suntem la filosofie, care credeţi că sunt principalele vicii ale unor tineri prelaţi? Ne spune Marius Bota într-un articol în care… nimic nu e ceea ce pare. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s