” Pentru aceea, „îndreptaţi mâinile cele ostenite şi genunchii cei slăbănogiţi. Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre”, aşa încât cine este şchiop să nu se abată, ci mai vârtos să se vindece.” – Epistola către Evrei , cap.12:12,13
Nu știu dacă vreo altă imagine exprimă mai bine spiritul de echipă, atitudinea de dependență între oameni, între cetățeni, decât cea pe care o sublinează apostolul Pavel ( posibil scriitor al epistolei către Evrei). Trăim într-o perioadă a individualismului, a jocului bazat pe persoană mai mult decât pe echipă. Fiecare alergăm pe culoarul nostru, avem privirea doar înainte, mereu în cursă cu noi înșine și cu cei de lângă noi. De cele mai multe ori nu observăm că în aceeași cursă, spre o destinație înspre care și noi mergem, mai merg și alții, dar care au nevoie de mâna noastră întinsă, de susținerea noastră, de vorba noastră bună. Pentru mulți trebuie să fim picioare, pentru că nu mai pot păși din cauza greutăților și umerilor lăsați. Alții au nevoie de gura noastră pentru că buzele le sunt încleștate de atâtea strigăte neauzite de nimeni. Mâinile noastre trebuie dăruite uneori celor care au rămas fără mâini din cauză că alții li le-au legat la spate. Dar cum să facem toate astea cînd noi avem nevoie de picioarele noastre să alerge pe drumurile intereselor noastre meschine uneori? De ce să vorbim pentru alții și să le susținem cauzele aproape neauzite de nimeni, când a noastre glasuri trebuie să vorbească pentru noi, pentru binele nostru egoist?
E vremea întoarcerii spre echipă, spre coechipierii echipei, spre cei care au nevoie de ajutor. Binele meu trebuie să devină binele celui de lângă mine, inima trebuie să bată alături de inima aproapelui meu. Viața mea trebuie să devină încurajare pentru aproapele meu, ca și el să lupte și să nu renunțe la alergare, la luptă Doar astfel vom putea redescoperi frumusețea jocului în echipă, satisfacțiile victoriei în comun!
viaţa nu e un joc de unul singur şi poate că ar fi tare bine să redescopere sau să descopere cât mai mulţi farmecul jocului în echipă.
Multe avem de redescoperit daca vrem sa redevenim oameni autentici!
Unde-s multi puterea creste… din pacate, prea putini inteleg treaba asta.
marius?…te-aș „clona” în cel puțin 22 milioane de oameni. atunci sigur vom reuși ca o echipă indiferent de… echipe de 2, de 30, de 1 milion sau….eu nu reușesc să combat la tine nimic, niciodată…nu că mi-aș dori dar…întâlnesc prea puțini oameni ca tine…cu verticalitate!! din ce ești plămădit?:)))))))))))
Sa fii tu sanatoasa cata zgura si bolovanis este in plamadeala mea, acumulata in decursul anilor!! ))) Multumesc de cuvintele frumoase!
nu te cred! 😛 înseamnă că te-ai „cernut” bine prin sita timpului!!!