De multe ori, când aud despre cupluri care intenționează să divorțeze, după ce ani buni au trăit împreună, ba chiar au copii împreună, mă întreb oare care ar putea fi adevăratul motiv al despărțirii, ce anume stă în spatele deciziei lor. Nu mă refer aici, la acele cazuri de violență domestică extremă, unde e un adevărat Calvar să poți rezista până la capăt hotărârii inițiale : ” la rău și la bine, până când moartea ne va despărți”. Ci mă refer la acele cupluri, care cu toate că, la prima vedere, una din exterior, ar putea să treacă peste ”nepotrivirile de caracter”, aleg să facă următorii pași din viață, pe drumuri diferite, fiecare cu ale lui. Cu toate că au ani frumoși de realizări împreună, au moștenitori împreună, au amintiri plăcute, mai multe decât cele demne de a fi uitate, decid, uneori unilateral, alteori de comun acord, să se despartă pentru totdeauna.

Care credeți că sunt adevăratele motive, cele nespuse, care fac să crească tot mai mult rata divorțurilor? Ce anume îi determină pe cei care iau această decizie, să nu mai dorească să meargă împreună pe drumul căsniciei? Să nu mai fie în stare a lupta cu partenerul, în incercarea de a face lucrurile să meargă după un anumit tipar? Sau pur și simplu, aruncarea de bunăvoie a armelor jos, sătui de atâtea nereușite în planul familiei? Sau…  Pentru mine, de fiecare dată când aud de familii decise să facă acest pas al divorțului, este un moment de tristețe, de durere, de întrebări. Se prea poate să nu știm toate detaliile din familia respectivă, toate bucuriile ori necazurile care i-au unit, pentru ca apoi să îi despartă. Dar, dincolo de toate aceste necunoscute, rămâne întrebarea veșnic rostită, dar al cărei răspuns e greu de formulat: oare chiar au făcut totul, dar chiar totul pentru a mai vrea să trăiască până la final împreună?

Drumul căsniciei are destinația la moarte, atunci când totul e pe roze, când dragostea e în clocot, când nimeni și nimic nu poate despărți viața celor doi. Din păcate însă, pe parcurs, destinația e reconfigurată de multe ori, iar uneori ajunge ca moartea dragostei dintre cei doi să fie finalul. Pentru că unde nu mai e dragoste în cuplu, e moarte, e eșec.

Anunțuri
Comentarii
  1. Doru spune:

    Citeam, la prima oră, din Blaise Pascal: temeiurile realităţii (are o serie impresionantă de acest gen) poftele simţurilor şi puterea. Poftele aduc vrutele, puterea, nevrutele …
    Simt că e un capăt de explicaţie (fireşte, inutilă) aici …
    O zi beton armat, Marius!

  2. marian spune:

    Nu cred in chestia aia cu moartea care sa desparta . Aia-i doar o vorba , din lungul sir de vorbe cu care incercam sa ne infrumusetatm, trecerea pe acest Pamant . Divorturi au mai fost , si vor mai fi , fiind singura cale ca cineva sa scape legal , {adica obtinand si ceva castig ….pai ce credeai ?!} de apropierea cu altcineva . Pe timpurile trecute existau doar despartiri….plecai pur si simplu, lasand in urma TOT si mai ales TOATE { cunosc cazuri } insa s-a dovedit ca….acestea sint pagubitoare si atunci se apeleaza la divort. Una peste alta….omul nu-i o fiinta monogama , asa cum al prezinta …unul si altul .Barbat sau femeie ….nu poti sa-i obligi sa stea unul langa altul ” pana cand moartea ai va despartii ” ! Asta deja este pedeapsa .

    • Marius Bota spune:

      Problema cu dragostea care lasa totul celuilalt e chiar una prin care ai da dovada de dragoste fata de celalalt chiar si la despartire, si asemenea cazuri sunt chiar de aratat ca si modele!

      • marian spune:

        Nu frate ! De fapt este vorba despre :las TOTUL dar sa n-o mai vad in viata mea! Cat de simplu e…Am cunoscut oameni{ barbati si femei } ce au lasat in urma lor case pricopsite si s-au dus unde au vazut cu ochii…doar cu ce aveau pe ei insa…au fost multumiti , deoarece au scapat de necaz ! Unul dintre ei este …baiatul meu cel mare .A lasat si casa si tot ce era in ea si…a veniit la mine .Pai unde altundeva ? A scapat de belea . O fi fericit fara ea…nu stiu dar…este linistit , stiind ca acasa al asteapta intotdeauna cineva care , chiar este interesat de soarta lui : eu si nevasta-mea. Chiar crezi ca a fost o dovada de iubire pentru …fosta sotie , faptul; ca a plecat doar cu hainele pe care le avea pe el si ..ce a apucat atunci sa ia in traista . lasandu-i casa, mobila si …alte lucruri, si plecand cu degetu-n gura ? Nici macar la divort n-a avut vreo pretentie de partaj sau altceva . Nu frate este vorba doar despre intelegerea exacta a situatiei . Repet daca doi oameni sant obligati …de lege de , religie , de dumnezeu stie cine, sa stea inpreuna impotriva dorintei lor…asta-i deja pedeapsa . Asa cum spunea cineva pe blogul dumitale …in urma cu cateva zile : omul este fiinta cel mai greu de multumit …dintre toate fiintele de pe Pamant !Si cum sant atatea miliarde de oameni…trage singur concluziile .

      • Marius Bota spune:

        Am inteles acum punctul tau, scuze de neintelegerea initiala!! Dureros si trist!!

  3. romanianstampnews spune:

    Nu cred că există un răspuns universal valabil. Depinde de caracterul celor doi, poate şi de educaţie, de convingeri şi de felul în care văd ei viitorul (mai ales atunci când acest viitor pare să nu mai fie cel comun).

    • Marius Bota spune:

      Cate familii in asemenea cazuri, asa de multe si diverse problemele lor, iar cartea de rezolvare a acestor cazuri nu s-a scris, decat cuvantul si trairea: dragoste!

  4. amitirile, realizarile , mostenirile…sunt la timpul trecut.oamenii evolueaza si prob ca de cele mai multe ori evolueaza pe drumuri diferite..
    se iau cu viata, cu rutina, cu aparitia copiilor si dupa ce toate acestea sunt satisfacute..raman ei insisi in fata cu realitatea din vietile lor si analizeaza ca de fapt tot ce i a tinut impreuna o lunga per de timp a fost poate lipsa de curaj de a actiona, copiii, mostenirile, planurile comune, obligatiile comune si de abia apoi dragostea. acesta este adevarul desi poate suna dur. dar de cele mai multe ori preferam sa asteptam, poate timpul le rezolva.le rezolva timpul dar in felul lui. fara actiune din partea noastra….
    de ce decid partenerii sa divorteze…motivul cu sig e la plural si in niciun caz la singural..sunt motivele..ele multele..adunate in timp..nespuse.ignorate.reprimare.transformate in sperante…si oricum eu consider ca omul nu a fost construit sa fie monogam.inca un motiv in plus..;)

    • melanietoulouse spune:

      @Marius, ai abordat un vast subiect devenit banal în ultimii 10-15 ani pe toate meridianele, din pacate si din nefericire, caci un divort e si (va) ramâne un esec al ambilor parteneri, uneori greu de acceptat, de-asumat, de „digerat” în totalitate… În cei 5 ani petrecuti la Houston, am aut clase de 20-22 elevi, dintre care uneori cam 1/2 aveau parinti divortati… parca era o „epidemie”, o „hecatomba” conjugala! Dar „moda” a aterizat si-n Europa, la noi auzi periodic de cupluri între 35-55-60 ani care se separa, unii dupa peste 30 ani de viata comuna! 2 vieti irosite, în final…
      ¤¤¤
      @Ionela cea autentica, ai rezumat la fix, clar si concis… cre’ca-ntr-o despartire(divort) exista motive(„vina”?!) juma’-juma’… probabil un fel de cerc vicios ce se instaleza an dupa an, apoi dureaza pân’ la saturatia generala… cum nimeni nu schimba pe nimeni, multi/multe se-mbata cu apa rece, crezând ca daca la început relatia „scârtzâie”, îl sau o voi „schimba”… nici vorba, iluzii pierdute din start! Daca o casatorie(viata în comun) nu-i bazata pe: iubire, afectiune, încredere si respect RECIPROC, se (va) darâma ca un castel de nisip, spulberat de primul val mai puternic… Fara dialog si comunicare, „zlabe” sanse de durata, caci orice relatie umana, în sens-unic, (va) conduce sooner or later într-un impas, o fundatura, dead end… Francezii au o zicala realista, sunt total de-acord:”e de preferat sa traiesti singur(a) decât rau/prost- însotit(a)!” 😀 E mai bine, mai sanatos si mai pozitiv pentru toti, inclusiv eventuali copii, carora li se poate explica cu vorbe simple de ce „mama si tata nu mai locuiesc împreuna, etc…”

    • Marius Bota spune:

      E chiar delicata discutia despre constructia monogama a omului, dar probabil totul depinde de ceea ce iti impui sa traiesti in viata si ce fel de principii avem in viata. Oricum, un lucru e sigur, cu privire la omȘ gaseste foarte usor vinovati, altii decat persoana lui!))

  5. laura spune:

    ba da, spre deosebire de alte animale, la origini omul a fost construit sa fie monogam, insa pe parcurs lucrurile au degenerat… pe cei care spun altfel, ii invit sa se examineze cu atentie cand insala si sa-si raspunda cu sinceritate daca se simt cu adevarat bine sau ii mustra ceva in adancul constiintei (daca o mai au, bineinteles, si nu cumva au pierdut-o prin multele dormitoare prin care au trecut!.. :))
    faptul ca a crescut numarul divorturilor, eu il vad ca pe un simptom al vremii in care traim: vrem totul repede si fara efort, iar daca nu ne iese, trecem mai departe fara sa luptam. dar de cele mai multe ori, tocmai greutatile si problemele sunt cele care fac un cuplu mai solid…

    • Marius Bota spune:

      Multumesc de trecerea ta pe aici, Laura si mai ales pentru implicarea si pozitia ta curajoasa si principiala intr-un subiect atat de complex si delicat! Te mai astept pe aici in masura timpului disponibil!

  6. Silving spune:

    Marius, si eu voiam sa zic ceva, dar citind comentariile vad ca Ionela a zis exact ce as fi zis eu. People grow apart,cum se spune. Se dezvolta pe parcurs, o pot lua in directii diferite, copiii sunt o bucurie dar sunt si multa munca,uneori esti coplesit,uneori ai vrea altceva, uneori te uiti in urma si vezi daca visele tale din tinerete s-au realizat, poate ajungi la criza varstei de mijloc cand deodata vrei sa-ti vezi visele implinite… multe pot fi. Ce ziceam.People grow apart. Nimic nu dureaza pentru totdeauna,nici macar iubirea.Se poate stinge oricand,trebuie intretinuta cu multa grija, ca o lumanare care arde, daca a cazut o picatura de apa pe ea,stii cum face, pâlpâie, te uiti sa vezi se stinge ori ba. Poti sa faci ceva s-o tii aprinsa sau nu poti,indiferent ce faci si te uiti cum dispare flacara. Si nici eu nu cred ca omul e monogam, doar ca nu toti alergam si cadem in bratele altora din diverse motive-iubire,morala,etc.- Dar oameni suntem, si vibram la ce e frumos, sau la ce poate ne lipseste in momentul ala,si dorinte simtim atata timp cat traim.

    • Silving spune:

      si pana la urma am zis o gramada 😀

    • Marius Bota spune:

      Orice ai fi vrut sa spui, am inteles!! Familia, casnicia, sunt facute pentru a invata sa crestem impreuna, sa renuntam la marile vise individuale si sa ne unim in micile si multele proiecte comune. Asta e viata de familie! E grea, e daruirre si renuntare, e dragoste si lupta!

      • Silving spune:

        Ei, dar si visele individuale, ale tale, trebuie traite sau incercate, altfel devii frustrat.Mai ai si tu o viata si vise, nu doar mici proiecte comune.Ideal e sa-ti urmaresti visele in cadrul vietii de familie,sa le armonizezi si sa le integrezi, dar nu sa le lasi de tot deoparte si sa traiesti in voia sortii.

  7. elena spune:

    Neavand experienta in divorturi sau casatorii:) pot doar sa fac o trimitere la articolul urmator:
    http://www.formula-as.ro/2011/973/asul-de-inima-45/despre-dragoste-cu-parintele-pantelimon-de-la-manastirea-oasa-13840

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s