Ploaie cu soare

Posted: 11/06/2012 in Scurt pe doi!
Etichete:, , , , , , , , , , ,

Că omul e cel mai dificil de mulțumit personaj, nu o știm de azi de ieri, ci e un fapt care e dovedit în fiecare zi, cu vârf și îndesat. Ba uneori, cu toată responsabilitatea posibilă, aș declara că Dumnezeu și-a asumat un mare risc atunci când l-a creat pe om, știind cât de greu de mulțumit o să fie omul. Și cu toate astea, cu toate ”greutățile” întâmpinate în a îi face pe plac, Dumnezeu continuă să fie bun cu noi, iar noi continuăm să ne expunem permanent nemulțumirile la adresa Sa. Așa că, dacă e soare, ne supără faptul că prea tare arde, am vrea puțin mai ” domoală” să fie radiația. Dacă plouă câteva zile ori o săptămână întreagă, ne declarăm totalmente nemulțumiți de tratamentul la care suntem supuși, și manifestăm prin aplicarea ” codurilor” de diferite culori, ca să afle și El cumva despre marea problemă pe care ne-o creează. Se întâmplă, să ne ocupăm de agricultură, ori alții de contrucții, și atunci să vezi în ce încurcătură îl punem pe Dumnezeu!! ” Doamne,  dă soare că vezi că am plantat în grădină și trebuie să răsară, dar nu prea mult că se pârlește totul; și printre soarele  pe care il dai ziua, fă să plouă noaptea”.

” Dar chiar în fiecare zi trebuie să plouă acum, nu vezi că am început să izolez casa și nu reușesc să termin că îmi pleacă mesterii. Dar totuși e bună și ploaia, așa în moderație, că nu mai trebuie să ud placa de beton proaspăt turnată”

Treaba ei de viață, că nicicum nu e bine!! Hai cu soare, hai cu ploaie, ba cu nori, ba cu…. Și cerințele noastre  adresate lui Dumnezeu ar putea continua la nesfârșit. Sigur, în regim uman, s-ar fi inventat câteva comisii și direcții care să preia toate ”plângerile” noastre și tot fără răspuns ar fi. Dar ” El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.”. Și toate astea fără a trebui să dea socoteală cuiva sau să fie speriat de ”codurile” noastre. Dar în schimb, noi pe noi înșine, de prea puține ori ne ” luăm” la întrebări, cu privire la cum ne raportăm noi la Dumnezeu și la mediul înconjurător. De cele mai multe ori, vinovații sunt dincolo de noi, noi suntem victimele!

Anunțuri
Comentarii
  1. natura umana prin constructie e vesnic nemultumita! oricum ai da-o tot nu i bine! =))

  2. vienela spune:

    Pledoarie pentru a fi mai buni, pentru a accepta ceea ce ne este oferit, pentru a multumi de darurile primite, pledoarie pentru natura.

  3. CiGriArg spune:

    Daaa, ploaie cu soare… ar fi perfect! Sau: ploi nocturne, care să răcorească și să purifice atmosfera…

    Cât privește raportul om-Dumnezeu, mi se pare mult mai complicat. Vechile ritualuri, foarte curate și adevărate, nu sunt suficiente, după părerea mea. Habotnicia e la fel de periculoasă, astăzi, ca lipsa credinței, spre exemplu. În trecut… nu pot ști cu exactitate, dar, bănuiesc, vreo două-trei secole în urmă habotnicia putea fi tolerată mai ușor. Azi? Un medic habotnic, dacă refuză să acorde ajutorul de urgență din motive religioase (pentru că e dumincă, să zicem), este ucigaș sau bun creștin? A ucide din motive de prostie sau incompetență se consideră păcat sau greșeală „scuzabilă”? Dar o societate care permite incompetenței (care ajunge, deseori, criminală) să se instituționalizeze, să ajungă în vârful societății și să guverneze după principiul „piramidei proștilor”, mai poate spera la mila lui Dumnezeu? Poate cere de la Dumnezu ploi cu soare pentru moșia pe care nu și-a făcut ordine (sau, și mai rău, a distrus ce a lăsat pe ea Dumnezeu)? Întreb și eu, nu dau cu parul… 🙂

    • Marius Bota spune:

      Uneori ar mai trebui dat si cu parul in noi pentru ceea ce facem, dar ”Dumnezeu nu bate cu parul”, ci ne lasa sa ne facem singuri de cap, fara a mai interveni,in viata noastra! Si iaca unde ajungem!

      • CiGriArg spune:

        Mi-e teamă și mie că omul e în stare să-și transforme viața în pedeapsă, de „deștept” ce e… În acest caz, nici nu mai e nevoie de alte „intervenții”… Cum să-l mai pedepsești pe ostașul care își trage glontele direct în picior? (Apropo de bancul despre Napoleon, care, se zice, i-a luat apărarea unui ostaș despre care superiorii vorbeau că e în stare să se automutileze (să-și tragă un glonte în picior), din prostie și neîndemânare. Napoleon ar fi spus ceva de genul: „Aveți grijă cum vorbiți despre un soldat al Franței. Orice va face acest ostaș va fi, oricum, în beneficiul Patriei!”)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s