Poate sunteţi fericiţii care încă nu aţi întâlnit nci un caz similar cu cel la care o să fac referire. De fapt nu e un caz anume, ci e o stare de fapt, des întâlnită, iar uneori deranjantă. Se dau datele problemei: un frigider care necesită alimentare, o plasă potrivit de mare, ceva bani prin buzunar sau portmoneu şi un magazin oarecare de la care se va face aprovizionarea. Se cere să se afle de ce e încruntată, supărată şi chiar înfuriată, vânzatoarea de la magazin? Nu vi s-a întâmplat vreodată să aveţi impresia că acea vânzătoare a fost trimisă cu forţa de acasă pentru a veni la muncă, ori că soţul sau părinţii au făcut represalii asupra ei, pentru a merge la magazin, având în vedere faţa tristă pe care vi-o prezintă? Dincolo de problemele care ne întristează uneori faţa fiecăruia dintre noi, există acel tip de, hai să o numesc persoană care are de a face cu publicul, căruia întotdeauna corăbiile îi sunt înecate, care e mai mult supărată pe viaţă, decăt bucuroasă pe faptul că trăieşte.

Nu ştiu care o fi supărarea lor reală sau dacă nu cumva  tipul acesta de faţă o fi prins în fişa postului ca şi cerinţă, dar uneori când întâlnesc asemenea personaje,  probabil ar trebui să las toate cumpărăturile deoparte sau în coş, şi să întreb dacă cumva i-am greşit cu ceva sau dacă o pot ajuta să fie mai zâmbitoare. Nu ştiu dacă va deveni mai senină sau mai ăncruntată după astfel de cuvinte, dar sigur mă va ţine minte, ori de obraznic , ori de băiat de treabă.

Ați întâlnit asemenea persoane, cum vă comportați când aveți de a face cu ele?

Anunțuri
Comentarii
  1. […] o raită şi pe la luna pătrată, geanina, hijo de algo, meşterul manole, andreotti, teo negură, marius bota, roxana, memyselfandela, zinnaida, pishky, ana maria, ratzone, melly sau doru Share […]

  2. marian spune:

    Ce-ai cu ele …cu vanzatoarele de la magazine …fireste nu toate ? Poate nu sotul , poate nu parintii dar lipsurile, supararile , necazurile…alea in mod sigur au trimes cu forta de acasa pentru a muncii acolo acele vanzatoare . Sa-ti faci probleme cand este vorba despre acele femei ce sint angajatele Administratiei Publice { adica alea platite de dumneata …si de dumneata }, alea care se uita urat si te trateaza cu sictir …chiar cand te duci sa dai bani la administratia respectiva , taxe, impozite , amenzi .Alelalte…lasa-le in supararea lor . De unde sti care-i motivul pentru care o femeie poate fi suparata si se … uita urat ? Eu ce sa mai zic , ca mergand in urma cu ceva timp in urma, pe la voi prin …. Nord-Vest , am avut surpriza total neplacuta cand , pana si ospatarul de la un local , de la un restaurant { unde intrasem pentru …o bere si sase mici } mi-a raspuns…”nem tudom „?! Pentru ca eram ” strain ” in zona respectiva…m-am abtinut sa-i fi raspuns folosind celebrul , fosso mego [cred ca asa se scrie…mi-e mai usor sa-l pronunt ….bucurestean poliglot , ce vrei ?} si probabil ca bine am facut , scapand astfel si de o mama de bataie .Asa…am luat un corn de la un aparat din alea de la gara…si mi-am potolit foamea injurand-ul pe ala …de la distanta si fireste …in lipsa .E mai sanatos asa . Dupa aceea mi-a spus un bun amic : „Bine mai…nu puteai si tu sa-i vorbesti in engleza sau macar in italiana ca pe aia o sti mai bine ?” Pai ce sa-i fi vorbit in engleza ca eu arat a roman…de la o posta ?Lasa femeile alea amarate in pace, si gandeste-te la intreaga voastra atitudine , la atitudinea pe care o aveti voi nodistii in fata noastra a …sudistilor eventual a…miticilor cum ne spuneti voi ,desii ragatean este mai elegant , mult mai elegant .

    • Marius Bota spune:

      E clar ca referirea a fost facuta pentru toti din relatiile cu publicul si ai dreptate, Marian, mai ales cand ne gandim la cei din administratie! Poate le-o fi greu multora, dar uneori problemele le lasam acasa, iar la servici e alta lume!

  3. mihaelacartis spune:

    Nu trebuie tolerata o astfel de atitudine, pentru ca, netolerand-o, va fi o lectie pentru toti ceilalti care sunt angajati pe posturi care presupun contact cu publicul.
    Orice problema ai avea acasa sau in viata ta, care sa stea la baza minei dezagreabile pe care o ai in relatia cu clientul, nu iti da voie tie, care ocupi un post ce presupune contact cu publicul, sa aduci cu tine la serviciu problema de acasa.
    Duceti-va, fratilor, in Japonia sa vedeti cum trebuie sa va comportati cu clientii, cu oamenii in general.
    Nu se accepta niciun fel de rabat de la aceasta deontologie profesionala, cu atat mai mult cu cat slujbele sunt putine, iar amatori sa ocupe aceste slujbe sunt multi.
    Nu stii sa te afisezi in fata clientului cu un zambet, chiar daca fals, si cu solecitudine, pleci si vine altul in locul tau.
    Ce-as face eu in fata unui asemenea vanzator dezagreabil?
    I-as spune (in soapta, ca sa nu il pun intr-o situatie jenanta fata de ceilalti) toate cele de mai sus.
    Daca nu isi schimba atitudinea nici dupa aceasta atentionare, ma interesez ce nume are si parcurg etapele: sesizare in (nu stiu cum se numeste acum; pe vremea mea se numea „condica de reclamatii) sau direct sefului lui, reclamatie prin internet pe site-ul magazinului etc.
    Sa va fie clar: nu o fac din rautate, ci din dorinta cea mai sincera ca intr-o zi aceasta tara sa aiba cetateni cu adevarat europeni.

    • Marius Bota spune:

      Sa e , Mihaela, morala care ar trebui sa fie facuta, lor, si noua, daca e cazul, e facuta cu scopul imbunatatirii relatiei cu cei din jur, nu din rautate. Dar unii nu inteleg asta si o percep ca o rautate din partea noastra, daca le spunem frumos acest aspect!

  4. romanianstampnews spune:

    Cred că ţine puţin şi de educaţie, dar poate şi de caracterul individului/individei. De regulă, acesta este comportamentul oamenilor mici, mărunţi, care nu au prea avut vreodată vreo responsabilitate sau vreo funcţie mai răsărită pe unde au trecut. Se simt importanţi, au oarecum senzaţia că ceilalţi depind de ei.
    Părerea mea e că trebuie trataţi cu indiferenţă, dar dacă sar peste limita normală, observaţia directă, la obiect îi poate trezi.

    • Marius Bota spune:

      Posibil sa fie indiferenta o solutie, si sa ne vedem linistiti de drum, iar pe ei sa ii lasam cu gandurile si problemele lor, daca le au, sau cu fetele triste, daca asa e modul lor.

  5. arakelian spune:

    si mie mi-e greu sa vad o figura acra.
    Mi-a fost mult mai usor sa inteleg, cand am prins o discutie intre 2 angajate: „nici saptamana asta nu luam salariul…ti-ai gasit altceva?”.
    Si pt noi e greu cand se poarta angajatorul urat cu noi, cei care avem un job cu salariu de cateva ori minimum pe economie. Si mai greu e pt ele, care au 11 clase unele, in care nu stiu ca exista ITM si ca se pot face reclamatii impotriva angajatorului, sau care la sf lunii afla ca salariul le-a fost taiat.

    E si mai greu de inteles ( imi vin in minte 3 scenarii: deces in familie si seful nu ii acorda zilele legale de concediu, a fost chemata de urgenta la munca fara drept de comentariu, si-a dat demisia si ii face sheful zile amare etc). Pt persoanele sarace, e tot timpul mai greu mult mai greu.

    • Marius Bota spune:

      Multumesc de preyenta ta aici si de parerea ta cat se poate de adevarata. Fiecare are probleme, si cred ca oti intelegem asemenea cazuri, doar ca e vorba despre acele persoane carora ” in fiecare zi” le moare cineva, dupa figura pe care o au. Esti binevenit oricand timpul iti permite

  6. Andreotti spune:

    evident că am întâlnit mutre acre și în magazine, la piață, la farmacie, la doctor, lanotar ..dar și la bancă, la instituțiile de stat unde sunt nevoită (din nefericire”) să calc. depinde mult și de dispoziția mea. Se poate să ignor și să răspund în același sictir fără să mă ambalez sau…se întâmplă să atrag atenția în mod politicos de cele mai multe ori, deși recunpsc că atunci când mi s-a răspuns și mai urât, am plătit cu aceeași monedă. eu lucrez cu oamenii mult! relaționez în fiecare zi cu oameni necunoscuți mie. problemele personale, frustările, neîmplinirile sau ce mai vrei tu le las dimineață la ușa biroului și mi le iau de-acolo la plecare. nu mă descarc pe nimeni în nici un fel. din contră…încerc, atunci când sunt abătută, să mă încarc frumos de la cei care sunt binedispuși..și încerc să zâmbesc mult, plecând de la zâmbetul forțat dar care pe parcurs se îndulcește de la sine:)

  7. Dudas Danut spune:

    Mutre acre, oameni nervosi, plictisiti, neamabili sunt cei care fac totul din obligatie, nu le place ce fac pentru ca nu stiu sa faca, orice le vine greu si atunci dispare voia buna si amabilitatea . Lucrul cu clientii este unul special si nu realizeaza ca fara clienti ei nu ar exista. Considera ca timpul trece , ori cu zimbet ori cu nervi tot aia este si aici e si vina celor care le dau de lucru pentru ca nu este apreciat omul la advarata valoare, si nu este pus omul potrivit la locul potrivit si apreciat dupa ce si cat face. Diviziunea sociala a muncii trebuie sa functioneze, si astfel cei buni ii vor antrena si pe cei rai si astfel calitatea serviciilor va creste. Si cei care aleg si cei alesi trebuie studiati sa cunoasca psihologia umana, indiferent pentru ce.

    • Marius Bota spune:

      Selectia in asemenea posturi parca ar trebui facuta si dupa cate un curs de relatii cu publicul, unde sa se predea zambetul obligatoriu. Dar asa cum spui, tottul se vrea a se face pe fuga, pentru profit maxim, si atunci se neglijeaza unele aspecte

  8. vienela spune:

    Daca par sa fie doar suparate nu ma deranjeaza foarte tare, dar sunt cate unele care se uita de parca tocmai le-ai trezit din somn. Alea ma enerveaza rau si evit sa stau prea mult in preajma lor.

  9. alexbodoli spune:

    Acum o lună m-a vizitat un prieten din Anglia. Încă din prima zi mi-a spus: De ce oamenii nu zâmbesc aici?

    • Marius Bota spune:

      As vrea sa spun ca e prima data cand aud acest lucru, dar din pacate nu e!!

      • alexbodoli spune:

        Dacă în România nu s-a inventat zâmbetul „turistic”…în majoritatea ţărilor din Est oamenii sunt educaţi să le zâmbească turiştilor. Artificial, trist, comercial! Măcar un aparat de gâdilat să inventăm.

    • marian spune:

      @alexbodoli PENTRU CA ….N-AU MOTIVE ….prietene , pentru ca n-au motive !!!Nu stiai sa-i dai acest raspuns englezului ?!

      • alexbodoli spune:

        @marian
        I-am spus ca sunt tristi, au probleme. Desi, pe langa astea, puteam sa-i spun fara sa dau gres, ca rautatea din ei nu lasa loc zambetului.

  10. slowaholic spune:

    Daca e vorba de magazin, pur si simplu plec. Daca as avea un magazin si as surprinde vreun angajat cu o asemenea atitudine, pur si simplu l-as da afara. Nu cumpar de la astfel de persoane si nu pot sa le sufar. Daca eu in calitate de client pot zambi, atunci ei in calitate de prestatori ar trebui ca macar sa schiteze amabilitatea. Mai nasol e cand se intampla pe la diverse institutii unde n-ai incotro si tre’ sa ai de-a face cu specimenu’. Caz in care sunt la fel de acra, ba chiar autoritara cu o doza mare de sictir si sa stii ca uneori functioneaza, in sensul ca se misca mai repede. Daca tot sunt atat de praf, eu de ce sa ma chinui sa fac un efort? Sa le dam ceea ce merita, zic eu.

    • Marius Bota spune:

      O domana hotarata esti! Poate am face bine sa mergem cu dulaii in astfel de locuri sa vedem daca tot asa ne privesc!)))

      • slowaholic spune:

        Poate ai tai sa impuna ceva respect. Al meu, labrador fiind, este bland prin definitie. Da din coada ca blegul si se bucura la oricine ii acorda putina atentie. Are totusi o voce tunatoare si latra la comanda. Pentru un necunoscator, poate parea fioros. 🙂

  11. marian spune:

    Maris …fratele meu, daca nu sintem in locul acelor vanzatoare…e mai bine sa ne abtinem de la a face diverse comentarii la adresa zambetuului comercial sau nu, sau la adresa modului cum abordeaza relatia negustor -client . Daca nu sunt in stare sa ai iau omului greutatea de pe umeri…daca nu sant in stare sa merg nici macar o milla in pantofii sai…mai bine tac frate !

  12. Hapi spune:

    Depinde de imprejurare. Daca sunt prost dispusa se poate sa ma abtin greu si garantat ii fac ziua cu ou si cu otet. Daca ma trateaza fara respect si vad ca nu are nici cea mai mica intentie sa ajute, o „intep” in asa fel incat sa o fac sa se puna in situatia mea. Daca nu merge, eventual cer sa vorbesc cu seful ei direct
    Se poate sa fiu intr-o zi foarte Zen si atunci printr-o comunicare pozitiva incercsa intorc situatia in favoarea mea, chiar daca ea e obraznica….

  13. Anca spune:

    Bine pus punctul pe „i”. Am si eu un astfel de fenomen la un magazin din apropierea locuintei, sunt doua vanzatoare, una e draguta si amabila (si bineinteles ca de la ea fac si cumparaturi mai mari), pe cand cealalta are o figura plictisita, preocupata si deseori vorbeste la telefon. De la aceasta din urma deseori nu cumpar decat o paine, are asa un stil incat iti pierzi inspiratia in fata rafturilor cu ea acolo 🙂
    Am lucrat si eu cu publicul si nu a fost usor. Cu toate ca jobul era stresant, eu aveam mereu un zambet pe fata cand intra un client in biroul meu, cu atat mai mult cu cat cei care veneau aveau diverse probleme de rezolvat si nu erau deloc fericiti. Zambetul acela conta foarte mult, pentru un prim contact cu o persoana straina, se crea un cadru de familiaritate si siguranta de ambele parti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s