Dacă nu mi-ar fi puţin mai mult ruşine, poate v-aş arăta, printr-o fotografie, cum se prezintă geamurile uşii de la sufragerie, după salutul de bucurie şi salturile de veselie ale câinilor noştri, la momentul întoarcerii  noastre acasă după o absenţă de o zi întreagă. Sunt semne ale intenţiei lor de a ne îmbrăţişa, de a ne spune că se bucură de revedere, cred că şi ar vrea să scrie ceva pe geam! Chiote, sărituri în două picioare, sunete de salut pe toate tonurile posibile- astea sunt semnele care însoţesc venirea noastră acasă. E o bucurie de nedescris, parcă nu ne-ar mai fi văzut de când lumea. Pornind de la acest context care se creează de fiecare dată,  în familia noastră lărgită, mi-am pus întrebarea sinceră şi legitimă, poate chiar deranjantă: când m-am bucurat cu adevărat ultima oară, dar aşa încât să tresalt de bucurie, atât în exterior cât şi ca interior, în inimă?

Veţi spune că nu mai suntem copii pentru a ne putea exterioriza chiar aşa puternic, încât să sărim pe pereţi de bucurie; ori că într-o asemenea situaţie economică, socială şi politică, numai chef de  exprimări ale bucuriei  de genul acesta, nu mai avem. Sau că suntem, noi de felul nostru, mai închişi în noi, şi de fapt ne bucurăm, dar aşa discret. Şi totuşi, când v-aţi bucurat din plin, pe săturate şi fără reţinere, ultima dată? Să fii fost în copilărie, să fi fost când am luat „bacul”, să fi fost când ne-am găsit partenerul şi ne-a spus „DA”, să fi fost săptămâna trecută sau chiar ieri?

Nu v-aş recomanda să vă manifestaţi aşa intens ca şi dulăii mei, nu de alta dar după aceea trebuie spălate geamurile sau pereţii sau hainele. Dar, dincolo de toate problemele şi grijurile şi apăsările cotidiene, inima noastră, faţa noastră, tot ceea ce înseamnă „noi”, are nevoie de veselie, are nevoie de tresăltare, are nevoie de puţină bucurie nebunatică, din când în când. Dar nu una artificială sau forţată, ci una naturală, normală. Pentru că doar aşa faţa se înseninează, ridurile dispar şi problemele sunt îndepărtate, măcar şi pentru o zi, două sau, cine ştie,  poate permanent.

Anunțuri
Comentarii
  1. melanietoulouse spune:

    Marius, te-nteleg despre bucuria „dulailor” tai, motanul nostru(outdoor tomcat!) ne-a sarit în bratze si nu se mai dezlipea dupa aprox o luna away, desi rude si prieteni treceau zilnic sa-l vada, sa-l „pieptene”, sa se joace cu el… 🙂 Cât despre spalarea geamurilor, e „corvoada” vietii mele, orice în afar’ de ele! 😀 Am sansa si norocu’ de-a le evita: my beloved hubby le curatza periodic cu o steam machine, slava cerului! 🙂
    ===
    O zi senina, afar’ si-n suflet… 🙂

  2. Andrei spune:

    Wow:) ce tare..mereu am vrut si eu un caine! Dar la mama ii este frica de ei!

  3. Nicu Lupsa spune:

    Mult prea ocupati cu lucrurile „importante” din viata noastra, neglijam esenta si trecem prin viata prea neatenti, ignorand „maruntisurile”.

    Nu cu mult timp in urma, discutand cu un amic despre fotografie, am realizat ca unii dintre cei mai fericiti oameni sunt fotografii. Nu doar cei care fotografiaza nuduri, desigur 🙂 . Amicul pomenit si-a adus de prin Tara Soarelui Rasare un aparat foto profesional si a facut niste fotografii extraordinare surprinzand instantanee din natura. Frunze , insecte, albastrul cerului, capite de fan, florile pomilor, ce mai, doar „maruntisuri”! Bucuria reusitei lui era evidenta, nedisimulata. Un zambet nesfarsit si explicatii de specialist, spuse mie, profan in foto, cu jumatati de cuvinte, fiindu-i parca teama ca lumea se sfarseste si el nu-si incheie disertatia, zugraveau imaginea unui om fericit.

    Noi, alergand dupa cai verzi pe pereti, vrem casa, masina, concedii in Dubai cu cazare la Burj al Arab…
    Si-atunci…cand sa ne mai bucuram?

    • Marius Bota spune:

      Si atunci nu mai bine de dulaii mei ca se multumesc cu bucuriile astea zilnice?))) Poate ne vom maturiza si noi, sa apreciem adevaratele bucurii si sa le pretuim, chiar si sarind de bucurie ca am putut sa avem parte de ele

  4. Andreotti spune:

    ooops, marius!…am uitat de cand nu am mai sarit de bucurie, asa ca dulaii tai, topaind intr-un picior…ma bucur ceva mai „asezat” poate si pentru ca bucuriile ( desi zilnice!) sunt mici de multe ori meschine:)…adica n-am sa tresalt atat de tare ca mi-am cuparat o pereche de pantofi desi sincer ma bucur de ei 😛
    …stiu la ce faci referire si nu am vrut sa duc in derizoriu, in niciun caz!…doar ca nu imi amintesc de cand nu am mai facut-o si totusi trebuia sa-ti scriu:P

    • Marius Bota spune:

      Multumesc ca ai scris, asta e cel mai important, a ne simti aproape unii de ceilalti, chiar si doar prin scris!

      • Andreotti spune:

        :)..nu te „iert”, marius!..sunt rare momentele cand mă „pierzi” de la comenturi..asta nu pentru ca nu sunt interesante posturile tale ci pentru ca pur si simplu absentez eu cu desavarsire:)))…sau mai sunt cazuri cand pur si simplu nu stiu ce sa zic! mai am si d-astea!:)

      • Marius Bota spune:

        Acel ” multumesc” nu era ca si o rasplata ca ” ai mai aparut si tu pe aici”!. Asa ca ai motive sa ma ierti, pentru ca e pacat sa adormim suparati unul pe celalalt.)) Apreciez foarte mult prezenta ta aici.

      • Andreotti spune:

        :)))) nuuuu, marius! eu am zis nu te” iert” in sensul ca nu te sar niciodata de la a te citi!!!! nicidecum pentru multumesc:)))…offff!…cum sa adormim suparati? nici gand!:)
        hai vino sa te pup prieteneste de noapte buna, ca ai inteles gresit:))

      • Marius Bota spune:

        No, ase da!! M-am linistit, pot adormi mintenas !

      • Andreotti spune:

        ase, boierule!…ma culc si eu linistita:)

  5. psi spune:

    🙂 tocmai de aceea un prieten patruped, fie pisică, fie câine, este nepreţuit… şi maya are felul ei de a se bucura atunci când ne întoarcem acasă… ştiu ce spui, dar tot mi-ar place să-i văd pe frumoşii tăi. poate luna viitoare, când trec prin oraşul tău. 😉

  6. alexbodoli spune:

    Îmi plac articolele care te îndeamnă la introspecţie. Mi-ai dat o temă de gândire. Bucuria e făcută ca s-o împărtăşeşti. Nu te poţi bucura de o realizare de unul singur. Bucuria vine din iubire. Te bucuri pentru cineva pe care-l iubeşti, te bucuri văzând o persoană dragă, te bucuri când îţi reuşeşte ceva şi eşti nerăbdător să-i spui celui de lângă tine. Multumesc, Marius!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s