Papă repede că mergem la plimbare!

V-am mai povestit de a mea „gagică” mică, pe numele ei de fată, Kita, că probabil după căsătorie o să o cheme Hachikita, adică după numele soţului, Hachiko!! Am descoperit că poate fi o pacoste la casa omului, dar şi o posibilă sursă de venit. Pacoste prin toţi papucii care îi ia de pe la uşă şi îi aşează în ordine  în curte ca şi când ar vrea să înveţe a număra; şi acum o certăm, şi peste 10 minute, sunt la loc, adică în curte. Ce să îi faci, e copilă încă! Dar despre posibila sursă de venit vreau a vă spune acum. M-am gândit că o să o înscriu în concursuri gen ” cel mai rapid câine la mâncare”, şi apoi, dacă văd că o să câştige,  chiar o să chem juriul de la Guiness Book. pentru a vedea dacă nu omologhează vreun nou record! Are o viteză în a mânca de zici că acum vine potopul şi rămâne nemâncată; sau că dacă nu mănâncă repede, repede, nu merge la plimbare ori nu îşi  mai poate folosi computerul pentru a se juca „need for speed”. Nu-i pun bine farfuria cu mâncare în faţa nasului, că imediat  a şi golit-o, în timp ce Hachiko, de abia a mirosit porţia lui de mâncare. Parcă nici nu respiră, doar mai întoarce capul să vadă dacă Hachiko, nu a terminat cumva înaintea ei. De la o zi la alta, e  într-o continuă cursă contracronometru cu ea însăşi, în ce priveşte mâncatul. Ce mai, e rapidă de tot!

Aşa că dacă o să vedeti sau auziţi de ceva concurs canin pe teme de „înfulecat”, vă rog a mă informa şi pe mine; s-ar prea putea să mă las de bloguit şi să încep să trăiesc de pe urma trofeelor pe care o să le cucerească Kita!)))

Reclame