În acelaşi context, al problemelor demne  de a fi luate în discuţie, pentru a găsi soluţii la ele sau măcar a depista cauzele care le generează, dezbaterea săptămânii, aduce în prim-plan,. problema indiferenţei, a neimplicării, a statului pe margine ca şi spectator. ” Dar de ce să mă implic, de ce să mă leg la cap dacă nu mă doare, de ce să mă pun rău cu unul sau cu altul, mai bine stau liniştit, sunt neutru, nu mă bag că n-am pe nimeni”!. Oare ne sunt cunoscute astfel de replici, de afirmaţii, cunoaştem astfel de persoane sau suntem chiar noi cei care rostim aceste fraze? Ce ne face să fim simpli spectatori, să comentăm doar de pe margine, fără a lua parte la joc, fără a ne spune punctul de vedere într-o anumită problemă ori alta?

Aici nu mă refer la implicare în probleme unde strict „nu ne fierbe oala”, de afi jucătorul bun la toate ( aşa cum ştim noi pe cineva de prin ţara noastră), ci la problemele în care ar trebui să fim parte activă, să avem o părere şi un cuvânt de spus. Durerea mare e că , chiar dacă noi stăm pe margine, alţii joacă, şi joacă aşa cum ei ştiu, poate aşa cum le cade lor bine, şi mai ales joacă şi decid şi în locul nostru. Iar după ce jocurile sunt făcute, degeaba mai trecem la rubrica „comment”, pentru că nu se mai poate schimba nimic, nu mai avem cum să modificăm scorul. Şi atunci, mă întreb, de ce să las ca un altul, din bloc, poate,  să ia decizie şi pentru mine cu privire la nu ştiu ce problemă de interes general; sau  altcineva să decidă cine e ales la votare sau cine e trecut pe listele de vot ; de ce să las ca altul la locul de muncă să îmi dicteze propriul lui interes, eu stând în banca mea linştit, dar suportând eventualele consecinţe ale neimplicării. Nu spun că dacă ne implicăm, şi rezolvăm ceva chiar de la prima luare de cuvânt sau  întâia opinie expusă; dar suntem în joc, nu lăsăm ca lucrurile să decurgă aşa cum vor alţii, participăm în mod activ la luarea deciziilor care ne interesează. Modul meu de a mă implica, felul în care o fac,  poate va influenţa şi pe alţii să ia o altă atitudine, să nu mai facă jocul celor mulţi.

De pe margine cel mult putem huidui, putem apostrofa, putem chiar şi înjura, dar doar atât. Din teren, din miezul problemei, din implicarea propriu zisă, putem emite păreri şi opinii, de care  se poate şi trebuie să se ţină cont, e un glas al celui implicat, nu al unuia oarecare dintre „chibiţi”.

Unde e spiritul civic, cetăţenesc? Oare s- terminat, a dispărut o dată cu refuzul celor de la vârf de a ne lua în seamă? Ori tocmai refuzul lor ar trebui să ne motiveze şi mai mult la a nu mai sta pe bancă, ci a îi bombarda zi de zi cu opiniile noastre, cu punctul nostru de vedere, unul obiectiv, documentat? E momentul să decidem ce vrem  noi înşine a face pentru noi, nu ce vor să facă alţii pentru noi, e momentul să părăsim tribunele indiferenţei şi să păşim pe cămpul de joc,  al acţiunii, al implicării. E momentul ca strigătull din tribune, să se transpună în opinia din teren, ca huiduielile de spectator, să fie transformate în cuvinte apăsate de jucător!

Anunțuri
Comentarii
  1. ionela spune:

    sunt foarte cunoscute astfel de afirmatii si culmea ca le invatam tot de la adulti.
    imi amintesc, mai tanara fiind incercam sa sar in ajutorul celor care in mod evident aveau nevoie de asta..ce crezi ca ziceau adultii din jurul meu ? nu toti..dar majoritatea? äi grija..nu te baga…si uite asa am invatat ce e frica psihica sau fizica..asta la nivel primar asa. Mai departe, in ceea ce priveste statul pe margine si doar comentatul fara a actiona in mod real, eh..asta face parte cred si din cultura noastra pur romaneasca, de a nu ne asuma responsabilitatile si de a incerca mereu sa gasim tapi ispasitori..numai ca ironia faptului: gasirea vinovatilor, nu rezolva situatia…dar asa suntem noi.plangem..acuzam…plangem ..si invatam sa traim cu asta..cu ignoranta si suferinta noastra…cei mai multi ne meritam soarta…;)

    • Mélanie spune:

      @Ionela, nimic de-adaugat… cum se zice: mi-ai citit mintea si pe buze… nimic nu evolueaza, nu se (va) schimba vreodata daca mentalitatile si conceptiile bat pasu’ pe loc de zeci de ani…

      • Marius Bota spune:

        Hai sa le schimbam, hai sa ne schimbam, hai sa facem ceva, ca ne obisnuim asa de zicem ca asta e normalitate, ca si broasca in apa fierbinte!!

    • Marius Bota spune:

      Sincer nu mai vreau sa mi se spuna ca imi merit soarta, nu asta vreau, vreau altceva!

      • ionela spune:

        iti dai seama Marius ca si eu vreau altceva si diverse alte persoane vor altceva. eu m am referit la o majoritate, dar ca sa nu sune ca acuz am pus o la pers a doua plural…si cu sig ..daca vrem dar daca vrem cu adevarat..incet incet de la o generatie la alta vom schimba ceva..;) inspre binele nostru ..al umanitatii..
        vezi tu noi toti…cu ajutorul blogurilor noastre transmitem un mesaj..comunicam…desi par a fi multe vrute si nevrute….sunt convinsa ca ceva se schimba in fiecare dintre noi.. si nu oricum ci in bine..fiecare invatam ceva de la celalalt…si cred cu tarie ca nu intamplator stam de vorba cu totii chiar si doar in modul acessta virtual…:)

  2. romanianstampnews spune:

    Dă, Doamne, românului, mintea cea de pe urmă…

      • Mélanie spune:

        @Marius… proverbele si zicalele au toate un miez de adevar, de întelepciune în toate limbile, deci si-acesta, însa nu-i cunosc originea…”minte de pe urma” suna ca un utlimatum… am fost sceptica dupa ’90, as fi preferat sa ma-nsel pe toata linia, dar dupa 22 ani, ramân lucida, caci realitatea la fatza locului e cum o stii… as vrea sa fiu optimista, ca tine, dar…

  3. Doru spune:

    Am detestat, de la început, mitocănia elitistă cu strâmbul şi strâmtul „drept la huiduială”, formulat de Liiceanu şi văzut ca o mare descoperire hermeneutică…
    După 90 la asta am şi fost repartizaţi, la a huidui, oricum, la un moment dat te plictiseşti, în fond, la a sta pe margine!
    Am „încremenit în proiect” (tot filosoful naţionale foloseşte sintagma aceasta dar uită să spună sau scrie că nu e a lui), uneori inutilă masă de manevră şi de robotizaţi plătitori de impozite!
    Excelentă tema adusă în discuţie, mulţumesc!

    • Marius Bota spune:

      Huiduiala nu e decat o replica pe masura jucatorilor slabi care sunt in teren. Solutia e darea afara a celor slabi, si intrarea altora la joc, sau chiar intrarea noastra la joc!

  4. BitterMili spune:

    Adevarul este ca daca ar durea indiferenta…si prostia…am fi destul de suferinzi.

  5. marian spune:

    Daca te gandesti ca cei pe care trebuie sa te bazezi intra in ” categoria „….NIMENI, atunci pentru ce sa-ti mai faci iluzii ?

    • Marius Bota spune:

      Haha! Buna remarca Marian, chiar daca e trista. Eu cred ca, si noi, acesti nimeni pentru cei de sus, ne putem urni, ne putem da mainile, si sa aratam ca putem fi cineva!

      • marian spune:

        Parca Vasile Alecsandri srisese o poezie pe tema asta…se numea ” Hora Unirii „. Chestia cu ” datul mainilor”…cade ca o mare aiureala chiar din start :de cate ori ai vazut dumneata ca NIMENI si-au dat mainile pentru a arata ca sint …totusi…CINEVA sau CEVA ?Si Arghezi sria la un moment dat „franarii si hamalii si muncitori-n gara Vrand sa arate ca sint si ei CEVA in asta tara, Cu de la sine voie …aiurea si …obraznici , Au slobozit taranii si-au dezarmat pe paznici ” dar asta se intampla acum foarte mult timp si…ce au patit acei …franari , hamali sau muncitorii din aceasta pricina…cati au mai trait s-o poata spune….De unde or fi !Chiar ca nu conteaza atata vreme cat nu mai sint…destui , in asta tara .Si nu numai in ” asta tara”. Chiar n-ai inteles ca plebea , poporul sint …doar vorbe ca sintem…NIMENI ?Eventual doar …plebei obraznici ce traiesc doar pentru ca li se permite ?ce la rastignirea lui Christos s-a tinut cont de parerea plebei ?S-a tinut cont doar de cei ce l-au dorit pe …celalalt ,iar aceea nu erau plebei.A ca traim cu SPERANTA in suflete…ca va venii si pentru noi CEVA…CANDVA…Inasa pana atunci tot NIMENI sintem , tot NIMIC reprezentam .Ce sa fac daca Sfanta Scriptura ma invata sa spun lucrurilor pa nume ?Sa mint ? Nu pot frate .Sint doar un mare neica …NIMENI !Si stai linistit si dumneata faci parte tot din aceeasi categorie. Fara resentimente ok ?

      • Marius Bota spune:

        Dar Marian, oare pana cand sa lasam sa fim considerati tot asa? Pana cand sa ii lasam pe unii si altii sa strige si sa ia decizii in locul nostru? Stiu ca suntem buni doar de contribuabili si din patru in patru ani, si la alte taxe, in rest suntem o masa de neglijat! Dar tocmai fiindca m-am saturat de starea asta, vreau mai mult de la NOI, de le cei multi! Resentimentele nu isi au locul aici, Marian, deoarece vorbim de maini intinse , nu de spate intors

  6. Mélanie spune:

    @Marius, ref. la titlu’ articolului tau, în franceza acelasi verb „compter” are doua sensuri: a numara, a socoti si a conta pe ceva/cineva(compter sur)… Chiar facem glumite când cineva ne pune aceasta întrebare, raspundem:”da, poti sa numeri/sa socotesti pe mine!” 🙂
    – – –
    non-chalance-a, jemenfoutisme-ul(nepasarea extrema!), neimplicarea, pasivitatea, asistanatul, sunt bariere, obstacole negative peste tot… a ramâne deci indiferent, pasiv, detasat, ignorant la ce-i în juru’ tau, poate fi fatal! Cum nu urmaresc politica din România, unde revin doar ca turista, nu-mi permit sa comentez ca sa ma aflu-n treaba, mai ales ca aci duminica-viitoare vom vota – primul tur al „prezidentialelor” – si te-asigur ca avem si noi „falitzii” nostri, se prevad deja enorm de multe „buletine albe”(goale!)… 😀
    – – –
    am auzit multi români repetând de ani fraza cu „meritatu’ soartei” actuale… cert e ca de 22 ani, tot aia se perinda la putere, neo-comunisti securisti, care n-au suferit si n-au dus lipsa de nimic în anii „iepocii” de aur… pacat! 😦

    • Marius Bota spune:

      Ai dreptate cu cei doi termeni, pentru ca si spectatorii se numara dar nu au nici un rol in desfasurarea meciului, decat ca galerie, ca si aplauze ori huiduieli, dar nu decid nimic. Si din astia suntem numarati multi. Eu sper sa nu mai treaca inca 20 de ani ca sa se schimbe ceva cu adevarat, sper sa fie mai repede acest lucru. Chiar sper!

  7. Iulia Kelt spune:

    cred că fiecare are lumea lui mică de tot în care trăiește

  8. Andreotti spune:

    ..citind comentariile, nu cred că a mai rămas ceva de adăugat… au spus bine alții ceea ce gândesc și eu!
    doar că si eu încă mai sper la o revigorare în masă ( deși nu văd niciun semn în sensul ăsta!:(…și doare al dracului de tare că n-o să apuc să văd „schimbarea”!

    • Marius Bota spune:

      Nici eu nu prea vad semnale si de asta incerc cumva sa le fac sa apara, nu stiu cum insa, nu stiu cand. Dar tocmai fiindca doare din ce in ce mai tare, credca a sosit vremea sa ne miscam

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s