Vis de primăvară

Când spui Japonia, te gândeşti parcă doar la tehnologie, trenuri cu mers la secundă, aglomeraţie, muncă şi conştiinciozitate. Dar  japonezii mai au ceva… cireşul japonez. Aşa, cum se cade, oricărei frumuseţi, şi florile cireşului sunt o apariţie rară, doar o singură dată pe an, şi asta pentru aproximativ şapte zile. Farmecul aparte, te duce cu gândul la „ducă”, la concediu de primăvară şi la relaxare totală. Să vezi albul zăpezii, alături de cireşii înfloriţi, parcă ţine de altceva decăt de lumea pămantească, ci mai degrabă de cer şi vise. Cu toate că e un copac, face parte din familia trandafirilor , şi pe acest motiv, florescenţa  lui e aşa bogată şi aşa scurtă, aidoma trandafirilor.

O celebră legendă japoneză povesteste de ce cireşii din orasul Nago din Okinawa sunt cei dintâi din lume care înfloresc în fiecare primăvară …În vremuri străvechi, un ţăran sărac îşi ducea zilele de azi pe mâine alături de soţia sa şi de căţelusul lor , numit Chintin („micuţul”). Acest câine foarte credincios , ( nu ştiu dacă era Akita ca şi ai mei) care îl însoţea pretutindeni pe ţăran , era iubit atât de stăpânul său cât şi de nevasta lui.. Intr-o zi , Chintin , aflat în curtea stăpânului său , a inceput să latre zgomotos şi să sape pământul cu lăbuţele. Ţăranul s-a uitat la el  şi a zis  ” Aha , ai găsit ceva şi vrei să te ajut să îl dezgropi” ; apoi , şi-a luat sapa şi a răscolit pământul până când , în tărână , a început să strălucească o mulţime de aur. Desigur , stăpânul lui Chintin a fost în culmea fericirii, iar vecinul a văzut tot ce s-a întamplat…
A doua zi , lacomul vecin a bătut la uşa ţăranului , şi  l-a rugat pe acesta  să îi dea cu împrumut câinele , iar cererea i-a fost îndeplinită. Vecinul l-a dus pe căţel în curtea lui şi ,  sub ameninţarea bătăii,  i-a poruncit câinelui să îi găsească aur. Chintin a adulmecat cu atenţie peste tot , iar după o vreme a început să latre şi să scormonească pământul.Vecinul şi-a luat pe dată sapa şi a adâncit-o în pământ până când a dat peste o grămadă de… gunoi urât mirositor. Înnebunit de furie , omul a bătut căţelul cu sapa pâna  l-a omorât.
Cand ţăranul s-a dus să îl recupereze pe Chintin , vecinul i-a zis că i-a omorât câinele. Îndurerat , ţăranul a luat trupul  căţeluşului şi l-a îngropat , după care a plantat peste mormânt un arbore de pin. Soţii au îngrijit pinul , iar acesta , odată cu anii, a devenit mereu mai înalt. Într-o zi, ţăranul i-a spus soţiei lui : „Îţi mai aduci aminte ce mult îi plăceau lui Chintin prăjiturile din orez ? Ce-ar fi să tăiem pinul şi să facem din lemnul lui o piuă mică în care să poţi prepara orezul?  Zis şi făcut. Când piua a fost gata , iar nevasta a început să fărâmiţeze orezul pentru prăjituri , a inceput să iasă din piuă nimic altceva decât aur ; pe măsură ce femeia bătea mai mult orezul în piuă, cu atât mai mult aur ieşea la ăiveală. Desigur, furişat la fereastră , vecinul a vazut tot ce se întâmplase, aşa că , după o vreme , a venit să ceară cu împrumut piua.  Ajuns acasă , vecinul i-a spus soţiei sale că aceasta era o piuă fermecată; cei doi au pus în ea orez , după care au început să îl macine cu râvnă ,îinsă, în locul aurului, a apărut un gunoi puturos. Plin de mânie, vecinul a aruncat piua în soba din bucătărie şi a lăsat-o să ardă.
Când ţăranul a venit să îşi ia bunul înapoi, vecinul i-a marturisit ce făcuse. Ţăranul i-a cerut, atunci, să îi dea măcar cenuşa în care se transformase piua. Întors acasă , el şi-a găsit nevasta în grădină şi i-a zis : „Îţi mai aduci aminte cât de mult îi plăceau lui Chintin pomii de cireş ? Cum se mai juca sub ei şi se odihnea la umbra lor ? ” Ţăranul a contemplat cireşii , apoi a presărat o parte din cenuşă la rădăcinile lor, iar pomii au înflorit , ca prin minune , dintr-o dată.
Zvonul despre cireşii ţăranului , care infloriseăa înaintea tuturor celorlalţi , s-a răspândit peste tot. Prinţul care stăpânea acele meleaguri , mâhnit că cireşii din livada lui nu dăduseră încă floare , s-a dus la ţăran şi l-a rugat să îi dea ajutor. Fără să stea pe gânduri, ţăranul a aruncat restul de cenuşă în livada stăpânului său , şi toţi cireşii au înflorit. Recunoscător, prinţul l-a înnobilat pe ţăran şi l-a făcut şi mai bogat decât era.
Din acea zi , cireşii din Nago sunt cei dintâi din lume care înfloresc primăvara.

Învăţăturile legendei pot fi multe dar nu acesta e scopul, şi oricum vă rog pe voi să le observaţi. Aşa că trec spre altă latură a „cireşilor”: nu ştiu dacă în acest an o să mai avem posibilitatea fizică de a merge şi a surpinde acest „fenomen” al înfloririi cireşilor; dar tocmai din acest motiv, am vrut să fiu timpuriu în prezentare, pentru ca la anul să nu mai avem nici un motiv în a rata momentul.