Gara cu faţa tristă

Posted: 21/03/2012 in Viața socială
Etichete:, , , , , , ,

Prin definiţie, gările sunt acele locuri în care vii ca să poţi pleca mai departe, în care intri cu scopul de a ieşi. De aceea sunt şi două concepţii în construirea lor: una , care să te atragă, să mergi înspre ea, frumoasă, design impunător, toate condiţiile asigurate la un nivel înalt; cealaltă, jalnică, murdară şi mizeră, din care să nu îţi pară rău că pleci. România, cu siguranţă se află într-una din cele două categorii, dar  nu vă spui care, doar vă dau niscai indicii.

Încă din exteriorul ei, gara îţi transmite un mesaj ” nu sta prea mult aici dacă poţi, pentru că nu am lumină, iar un scaun curat nu îţi pot oferi”, De la intrarea în clădire, te întâmpină uşile de lemn sau de metal, uşi care mai mult stau deschise decît închise ( nu că ar conta acest lucru, pentru că oricum geamurile lipsesc pe ici, colea). Pe lângă caloriferele murdare de fum, cafea şi alte cele, stau agăţaţi, fiecare cu un loc precis, oamenii necăjiţi, cei care unii preferă să stea în gară pentru a face economie la căldura de acasă, ori alţii care nu mai au casă. Lumina interioară e una difuză, care vine de la câteva becuri murdare, mai multe fiind lipsă decât prezente. Chioşcurile cu ziare, cafele sau alte localuri, au luat locul sălilor de aşteptare sau acolo unde acestea mai există,  sunt „sub aşteptări” nu  „de aşteptare”. Într-o asemenea gară îţi doreşti să ai parte de un tren care să vină la timp, astfel încât să nu fii nevoit să stai prea mult.

Nu asta e imaginea tuturor gărilor din România, dar aceasta e imaginea care există în mintea majorităţii călătorilor. Nu e de mirare că numărul celor care circulă cu trenul a scăzut considerabil, pentru că, ceea ce de fapt ar trebui să fie un loc plăcut, aspectuos, a devenit un loc de unde vrei să pleci căt mai repede, cu primul tren posibil.

E un ochi critic, dar care plânge, pentru că de aici, de la „gară” , în sensul lărgit al cuvântului, îmi câştig pâinea. Iar dacă gara e murdară şi pâinea va deveni din ce în ce mai neagră. Dacă nu mai sunt călători şi pâinea se va împuţina.

Anunțuri
Comentarii
  1. Luna patrata spune:

    Nu stiu ce sa spun, in mod normal imi place ideea de gara, de tren, de calatorie… dar in cazul asta,mna…cam aiurea. Mi-am amintit insa de o melodie:

    • Marius Bota spune:

      Pentru un calator, nu neapart e trista, pentru ca vine si pleaca: pentru unul ca mine , care o vad zilnic, si vad ca e din ce in ce mai trista si mai goala, e durere

  2. Nicu Lupsa spune:

    Octavian Paler, in Viata pe un peron, a definit pustiul drept o gara parasita….:

    „Pustiul e o gară părăsită despre care nu ştiu decît ceea ce văd. Uneori mi se pare că au trecut foarte mulţi ani de cînd pe peronul prăfuit n-a mai coborît nimeni şi că aerul s-a lipit de ziduri ca o rugină străvezie. nemişcată; s-a împotmolit parcă în mîlul unei ore şi nu mai poate înainta.”

    „…în sala de aşteptare şi pe peron ard două becuri care fac două bălţi luminoase. Sînt inutile ziua şi sărăcăcioase noaptea. N-am înţeles de unde vine curentul şi, dealtfel, nici nu pot fi stinse. Nu există nici un întrerupător. Ziua, cele două becuri răspîndesc o lumină murdară care ajută doar păianjenii să-şi continue opera”

    P.S.: orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare! 🙂

  3. […] ar strica să treceţi şi pe la geanina, luna pătrată, dana, zinnaida, teo negură, max peter, marius bota, qedeu sau lili3d Share this:TwitterFacebookLinkedInEmailLike this:LikeBe the first to like this […]

  4. ionela spune:

    garile ..pentru mine le identific cu pauzele din vietile noastre. uneori luam o pauza intr-un loc luxos alteori intr -unul mai saracacios. IN timpul acestor pauze…coboara si urca prieteni. Persoane ce ne vor insoti sau nu in calatoria noastra…

    • Marius Bota spune:

      Frumos spus, Ionela. Unii se dau mai repede jos din trenul vietii, altii mai tarziu, dar toti coboram in statia finala , cu peron pe partea ….. „Vine o zi”, mi-am adus aminte de cantecul celor de la Holograf!

  5. Teo Negură spune:

    Sa nu mai aud de stat in gari si inghetat in trenuri. Vreo 5-6 ani mi-au ajuns pana peste poate 😀

  6. psi spune:

    întotdeauna mi-au plăcut gările, m-au fascinat. dar cea de la berlin m-a impresionat peste măsură! cândva, poate că şi la noi gările îşi vor pune haine noi şi zâmbet…
    şi un dans poate?
    http://www.youtube.com/watch?v=7EYAUazLI9k

  7. Silving spune:

    Garile mie de fel mi se par triste,frumoase sau nu. De obicei le asociez cu despartirile,desi poate nu-s mereu asa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s