Să ne aducem aminte

Posted: 18/03/2012 in Viața socială
Etichete:, , , , , , , , , , ,

Discutam zilele acestea cu un prieten care îmi spunea, citez:  ” am fost crescut în spiritul zicalei – mai bine sărac decât să fur. să mă murdăresc”.  Şi i-am dat dreptate, dându-mi seama încă o dată, cât de importantă a fost şi este educaţia primită, copii fiind, acasă ori la şcoală.  Fiecare dintre noi, cei care am fost binecuvântaţi a  avea părinţi, am fost crescuţi de către ei, cu drag, bucurie şi afecţiune. Pe lângă cele necesare existenţei fiziologice, sunt sigur că s-au îngrijit să ne pună în minte şi în inimă, încă de la primii paşi şi primele cuvinte, principii pe care le puteam înţelege la acea vârsta. Aici vorbesc de majoritatea părinţilor şi nu fac referire la acei părinţi, care sunt „mândrii” cu al lor flăcău , care înjură ca un birjar la doar şase ani sau vorbeşte urăt cu cine prinde la opt ani; aceasta e o categorie specială de părinţi. Am fost crescut in spiritul de a nu lua ce nu este al meu, de a nu înjura colegii sau prietenii, de a nu răspunde urât „tovarăşei” învăţătoare ori profesoarei, de a  nu mă certa cu fraţii mei (probabil de nu erau meciurile de fotbal din curte ori partidele de table, poate chiar şi reuşeam!),  de a da jucăria pe care o am şi copilului care vine la mine ( primele cinci minute era Ok, după cre simţul proprietăţii îşi făcea efectul), de a mulţumi lui Dumnezeu pentru mâncarea din fiecare zi şi alte principii de viaţă , pe care le „scoteau” pe masa de lucru, la fiecare etapă nouă a vieţii. Toate astea au intrat în mintea fiecăruia dintre noi, unele mai adânc , altele mai la suprafaţă, unele fiind practicate în mod uzual, şi astfel întipărindu–se ca şi mod de viaţă; altele fiind „sărite ” din când în când la execuţie, nu le practicam tot timpul. Voi ce vă mai aduceţi aminte din cele spuse de părinţi, de educatori, de profesori? Ce vă aduceţi aminte că aţi făcut , cu toate că ştiaţi că nu e bine, fiind învăţaţi de părinţi?

Anii au trecut şi încă mai trec, şi dacă e de ceva nevoie în societatea actuală, romănească, europeană ori mondială, atunci cu siguranţă e nevoie de oameni ai principiilor; oameni şi tineri, copii ori studenţi, care să ne aducem aminte ce am fost învăţaţi de părinţi, de educatori, de învăţători ori profesori. Să ne aducem aminte ce înseamnă respectul, chiar şi atunci când alţii nu ne respectă, , ce înseamnă proprietatea altuia chiar dacă noi suntem „jegmăniţi” zilnic, ce înseamnă cuvântul dat şi promisiunea făcută chiar dacă alţii nu mai dau doi bani pe el, ce înseamnă altruismul într-o societate egoistă, ce înseamnă cuvântul spus frumos şi cu drag celui care e nervos şi îţi răspunde urât.

Pentru aducerea aminte a lor, a părinţilor care ne-au crescut cum au ştiut şi au putut ei mai bine, pentru a le arăta respectul pe care li-l purtăm , pentru toţi cei ce ne-au învăţat, se merită să fim oameni ai  „celor şapte ani de acasă”, cu bun simţ şi respect. Aşa să ne aducem aminte şi să trăim.

Anunțuri
Comentarii
  1. Doru spune:

    A fi domn, a fi om …
    Repetabila eroare!
    Mulţumesc!

  2. marian spune:

    Gresesti …Parintii , ca orice parinti , te-au invatat ceea ce fusesera si ei …invatati. Au crezut saracii , ca invatatndu-te niste reguli , niste legi , te vor ferii de…necazuri , pentru ca {trebuie sa recunosti, atunci candTOTI respecta ACELEASI regului } daca respecti , vei fi la randul tau respectat. Din pacate timpurile traite de ei s-au dus iar acum traim…”timpuri noi” si cum se spune la vremuri noi….oameni ” noi” si deci si educatie de tip nou. Gandeste-te , de cate ori a mers mama dumitale la psiholog sa te ” evalueze” sau la …orice medic pediatru care sa-i dea sfaturi despre cum sa-si creasca copilul…Iti spun eu : NICIODATA! Dumneata poti incerca sa dai copiilor dumitale { le doresc sa fie sanatosi ca…doar asta conteaza in ziua de azi } ACEEASI educatie pe care ai primit-o de la parinti insa…nu sint foarte sigur ca va avea succes.Copii dumitale traiesc in alt timp deosebit de timpul dumitale care{ din pacate sau din fericire…nu stiu} a cam trecut si a trecut indiferent de cat te lupti dumneata sau altii ca dumneata sa stea in loc.Si nu uita : educatia patriarhala romaneasca…a fost inlocuita de educatia { de regulile educationale } UNIUNII EUROPENE si a vestului in general.Spuneai dumneata daca ne amintim sa fi facut vreodata ceva despre care parintii ne-au invatat ca …nu trebuie facut .Pai cred ca …mai toti am facut ” ceva ” de acest gen. Probabil ca { asta in cazul multora dintre noi …sint sigur de asta !} n-am ucis , sau n-am furat dar in rest….Cred ca omul este prin insasi ” facerea ” lui un tip care trebuie sa incalce niste legi, niste reguli, stabilite de ” cineva” chiar explicate fiind consecintele neascultarii. Asta inseamna libertate de fapt, omul sa nu se supuna nici unei legi , nici unei reguli si tot ce face sa faca doar condus de acel ceva { mit cum spunea Adolf hitler} numit …CONSTIINTA .Pentru saptamana viitoare iti doresc ca inpreuna cu familia dumitale sa fi cat mai fericit , nu de alta dar , viata este scurta si niciodata , nu sti ce-ti poate rezerva , in urmatoarea secunda.O seara buna in continuare Marius Bota !

    • Marius Bota spune:

      Asa e , lumea se schimba, noi ne schimbam, Marian, insa principiile ar trebui sa ramana aceleasi din taat in fiu, de la mama la fiica. Si aici am pierdut probabil pe traseu cate ceva: cuvantul respectat al bunicilor, onoarea parintilor, responsabilitatea mamelor , si asa mai departe. Fiecare stim la ce capitol al principiilor suntem „repetenti”. O saptamana cu pace si liniste sa ai!

  3. Nicu Lupsa spune:

    „Cine are părinti, pe pământ nu în gând
    Mai aude si-n somn ochii lumii plângând
    Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminti,
    Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinti. ”

    „Repetabila povara”, a lui Adrian Paunescu chiar daca s-ar fi rezumat la aceasta prima strofa pe care am pus-o aici, cred ca ar fi transmis suficient, noua, celor care „…am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminti” dar care constientizam ca parintii care ne-au crescut si educat sanatos.

    Despre parinti s-a scris si o sa se mai scrie mereu. Pana la Sfarsit. E un subiect care e de actualitate in fiecare zi. Se scrie cu emotie si se transmite emotie, iar ce e mai important, e faptul ca ca in aceste scrieri e ceva care ne uneste. Ne face sa simtim ca facem parte din aceiasi echipa. o echipa cre n-are a face cu etnia, sexul , convingerile religioase, etc. O echipa a binelui, a normalitatii, care, din pacate nu e atat de mare precum ne-am dori.

    Mici prostioare, banuiesc ca majoritatea noastra am facut. Eu chiar si mai mari. Imi vine acum in minte cum , fugeam de-acasa, vara, la scaldat la Mures desi-mi era strict interzis. Ma speriam apoi cand tata-mi exemplifica tragedii de la scaldatul in Mures. Si-ar mai fi ….Stiu insa ca in momentele in care eram mustruluit, simteam ca mi se doreste binele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s