Restart game!

Posted: 15/03/2012 in Meditații
Etichete:, , , , , , , , , , , , , ,

Fiecare nouă zi în lumea „blogo”, îţi dezvăluie noi faţete, unele plăcute, altele …. Dintre cele plăcute am descoperit Blog Power, un concurs organizat de o comunitate de bloggeri, care doresc să iasă în relief prin frumos, prin calitate. În acest cpntext nou descoperit, am zis să particip şi eu la tema curios de incitantă:  „dacă m-aş mai naşte o dată, cine aş fi, de ce, unde aş fi”, temă  propusă de câştigătoarea ediţiei trecute PSI!  Aşa că, să nu uităm unde ne aflăm:  „pe… bloguri, fiţi gata, restart!

Îmi place să fac plimbări cu bicicleta, o folosesc în mod uzual, aproape zilnic, pentru a mă deplasa la locul de muncă. Cu toate că ştiu a pedala, de cand eram copil, cunosc doar două moduri de mers cu bicicleta: mergând înainte „călare” pe ea, adică ea mă poarte, ori  mergând înainte pe lângă ea, adică eu să o port. Practic, folosesc, ambele variante, depinde  de e deal ori vale. Nu am reuşit să merg niciodată înapoi cu bicicleta, fiind inşeuat pe ea, adica să dau în marşarier. Bicicleta e un mijloc care doar pentru mersul înainte are utilitate , în mod normal, alte cele variante fiind folosite doar de către circari ori acrobaţi; chiar şi parcarea „cu spatele” se face tot cu faţa atunci când vine vorba de bicicletă!. „Bicicleta” cu care fiecare din noi mergem zilnic, adică viaţa pe care o trăim, viaţa dăruită de Dumnezeu, e ca o roată, ca o bicicletă;  merge doar înainte, nu poate fi sub nici o formă „rostogolită” înapoi, sau direcţionată înspre spate, ci  merge, la sprint ori agale, ducându-ne ea pe noi în fugă sau luând-o noi pe ea la alergare; dar totul din viaţă şi întreaga viaţă merge doar înainte, spre un final implacabil, spre „THE END” or „FINE”. Şi totusi, dacă ar fi să trecem la lecţia de „science fiction” şi să presupunem că am mai putea să o luăm din nou de la capăt, că viaţa ne-ar fi oferită de la zero din nou, am accepta această provocare? Sau, ca şi acei bătrâni sătuli de zile, am spune că ne-a fost destulă durerea îndurată, de ce să mai trecem încă o dată prin ea? Ori, fascinaţi de viaţă şi frumuseţea ei, am porni de la capăt fără a mai sta pe gânduri? Dar, unde , încotro, cum?

Nu ştiu ce ai face tu cu darul unei noi vieţi,  pe ce căi noi ori vechi ai apuca, unde ţi-ai îndrepta paşii ori pironi ochii, dar cred că răspunsul cel mai bun, daca am putea să il aflăm prin ceva mijloace, ar fi  obţinut de la acei copii nenăscuţi, concepuţi dar fără şansa de a se naşte, acei micuţi care mor inainte de a se naşte. Probabil ne-ar spune cu glas îndurerat: vreau să văd chipul mamei, nu doar interiorul ei, vreau să fiu iubit, nu doar purtat în burtă pentru o perioadă,vreau să mă bucur de lumina zilei, nu doar de întunerecul din pântec, vreau să pot  a-mi îndrepta spatele, nu să stau ghemuit aici, vreau să deschid ochii si să privesc chipul celor dragi, nu sa ii tin mereu închişi, vreau să îmi îmbrăţişez tatăl cu mânuţele care acum le ţin ghemotoc pe lângă mine adunate. Cu siguranţă nu ar dori bogăţii, ci ar dori viaţa ca şi unică bogăţie, nu ar vrea maşini luxoase pentru a se plimba, ci ar dori „luxul” de a-şi putea folosi picioarele, nu ar dori bani mulţi în mâinile lor, ci ar dori să aibă mâini deschise şi întinse înspre altii, nu ar dori ochi să poată privi toate murdăriile si mizeriile din lume , ci ar vrea ochi să privească lumina, răsăritul şi apusul soarelui. Asta de fapt, cred că ne spune gângăritul lor , pe care nu îl  putem auzi,  scâncetul lor pe care nu îl putem distinge dintre alte zgomote. Doar VIAŢĂ vor, nimic nu cer mai mult.

Viaţa e cel mai mare dar pe care îl putem primi, poate de asta ni se ţi oferă o singură dată, ca să ştim să îl preţuim cu adevărat; dacă l-am primi din nou şi din nou, l-am privi ca pe un lucru normal cuvenit, ca pe ceva uşor de dobândit. Păcat însă, că nu ştim de la început, sau că nu e scris de la inceput pe „ambalajul” vieţii: ” a se folosi cu grijă, nu se mai oferă alta”; ori, la fel de trist e, că nu suntem învăţaţi şi conştienţi, că roata vieţii merge doar înainte, nu putem folosi funcţia sau butonul ” back, nici măcar pentru ca cele mai frumoase momente să le retrăim, ori  pentru ca cele mai grele momente să le evităm.  Bucuria mare, însa, mai mare ca tristeţea anterioară, este că, „astăzi” e noua viaţă care ni se oferă, cea veche a disparut  ieri, e deja amintire. Astăzi, în noua viaţă la care m-am trezit, pot a face ce nu am făcut ieri, pot iubi mai mult şi pe mai mulţi, pot oferi iertare greşiţilor mei, pot rosti cuvinte calde , pline de dragoste.

„Astăzi” e viaţa nouă care mi s-a oferit, „azi” e darul lui Dumnezeu pentru mine. De aş mai vrea ceva, ar fi ca să am parte de un „azi”, din partea lui Dumnezeu, şi în ziua de  mâine, şi astfel m-aş naşte zilnic, sper pentru mai bine şi mai bun, pentru  a trăi mai cu folos, pentru …. Iar dacă nu-i a fi un mâine, sper, trudesc şi vreau, ca ” azi” să trăiesc iubind, dăruind, crezând şi bucurându-mă..Pentru că în cele din urmă, nu contează câte vieţi trăieşti ci cum le trăieşti, şi mai ales nu contează aşa de mult cum începi viaţa, ci cum  o sfârseşti. Vreau VIAŢĂ sa am, nimic mai mult!

Ai mei parteneri de concurs care au scris pe aceeaşi temă:

 De-ar fi sa mai fiu o data

Dacă m-aş mai naşte o dată

Stop cadru

De ţi s-ar da încă o şansă

De-aş fi eu

Fluierul arbitrului

Punct. Şi de la capăt

Dacă m-aş mai naşte o dată

De-aş fi putut

Dacă m-aş mai naşte o dată

Restart my life!

Anunțuri
Comentarii
  1. […] dacă m-aş mai naşte o dată, de ţi s-ar da încă o şansă, de-ar fi să mai fiu o dată, restart game, Tweet (function(d, s, id) { var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0]; if […]

  2. […] Restart game! Rate this: Share this:TwitterFacebookLike this:LikeOne blogger likes this post. […]

  3. irealia spune:

    Am asociat viaţa cu multe, mai mereu, dar încă nu mi-a trecut prin cap să spun: „viaţa e o bicicletă!”. Mi-a plăcut să pedalez printre rândurile scrise aici. 🙂

  4. […] naste o data, De ti s-ar da inca o sansa, Daca m-as mai naste o data, De-ar fi sa mai fiu o data, Restart game Share this:FacebookTwitterEmailLike this:LikeBe the first to like this post. This entry was […]

  5. psi spune:

    nu m-am gândit niciodată la abordarea vieţii ca o roată ce se învârte, mergând tot înainte. şi totuşi… nu te pot contrazice. aşa cum nu o fac nici atunci când spui despre copilul care nu se naşte. el nu cere drept de viaţă, el juridic nici nu există, din păcate şi totuşi, de-ar putea să ne spună, câte ar avea să ne înveţe!
    şi tare bine ar fi dacă astăzi am putea face mai mult şi mai bine, iubind viaţa şi pe cei care ne însoţesc. binele nu ar trebui să fie o alegere şi nici iubirea, ci un fel de a fi.
    felicitări.

    • Marius Bota spune:

      Multumesc pentru mesaj, psi. Din pacate, roata vieţii se invarte fie ca dorm, fie ca stau , fie ca merg, fie ca fac bine , ori rau. La a amea bicicleta, tot mi se desumfla o roata si din cand o umflu; ce bine ar fi sa mai fcem din cand in cand cate o revizie la viata, sa vedem cum mai stam cu una , alta.

  6. ionela spune:

    cred ca multi dintre noi ar lua de la capat …caci viata e fascinanta tocmai prin concurenta celor doua durere versus fericire. 🙂
    si da..iti impartasesc afirmatia „nu conteaza cum o incepi, conteaza cum o sfarsesti” (daca vrei sa dau o nota de umor…oricum o sfarsim toti la fel, niciunul nu scapa viu din ea dar asta i alta poveste :))))
    dar daca atunci cand o incepi nu o incepi intr-un context care sa depinda doar de tine, apoi..macar la maturitate ai posibilitatea de a fi pe deplin responsabil pt alegerile facute. e important!

    • Marius Bota spune:

      Eu unul , sincer, acum daca tot m-ai „provocat”, nu cred ca aş mai lua-o de la capat. Cu ce m-ar ajuta, ce as castiga, daca finalul e acelasi; de obicei joci inca un meci de fotbal, cu aceeasi echipa in speranta ca vei invinge de data asta; daca stii sigur ca destinul final, cel de dupa viata, in asta viata ar fi unul, iar in alta viata ar fi altul, atunci ar merita reinceputa. Daca in schimb , traiesc tot asa, ajungand la acelasi destin final, prefer sa nu!( am intrat cam mult in filososfie). Prefer sa traiesc viata aceasta, unica, pe care o am, responsabil, astfel incat finalul sa fie unde imi doresc. Multumesc de vizita si prezenta. Esti binevenita oricand!

      • ionela spune:

        inteleg ce spui. ..dar oricum am specificat „multi dintre noi”nu toti. 😀
        te inteleg si pe tine si ma nteleg si pe mine, in sensul ca tind sa cred ca e important drumul pana la destinatia finala si nu neaparat destinatia finala..caci pana la urma aia este la fel cu a multora. dam ochii peste cap..respiram si asta fu tot/!!

  7. Nymphetamine spune:

    intr-adevar nu conteaza cantitatea anilor, ci calitatea cu care ii traiesti 🙂

  8. […] TEMA a venit de la PSI. Celelalte bloguri participante: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 […]

  9. Mentionarea repetata a lui Dumnezeu poate fi suparatoare pentru unii. Pentru cei „neiubitori de Dumnezeu”.
    Altfel, articolul este profund, nimic de zis. Parca totusi o raportare mai pronuntata la EU si mai putin pronuntata la Dumnezeu ar fi mai indicata 🙂

    • Marius Bota spune:

      Corecta observatia si o inteleg. e greu sa i de a face cu Dumnezeu prea dintr-odata, daca nu l-ai cunoscut macar intr-o ipostaza a vietii. Cat despre ” eu”, poate tocmai de asta suntem unde suntem, pentru ca acei care ne conduc, doar despre si pentru „eu” au grija, negandindu-se deloc la ceilalti sau la Dumnezeu. Multumesc de vizita si oricand esti binevenit, Emil, pe aceasta latura de blogosfera.

  10. Nicu Lupsa spune:

    „caine viu”… dinamovistul din tine nu se dezminte…:))
    In ceea ce ma priveste nu as vrea sa schimb nimic din ceea ce are legatura cu familia mea, cu prietenii mei. Dar parca locatia as schimba-o, cu riscul de a fi perceput ca lipsit de patriotism.

    ..poate aici: http://www.youtube.com/watch?v=R9jfN8q5Wd8 ( m-a ispirat un film, Leap Year)

  11. […] Restart game! […]

  12. Andreea Livia Lupșa spune:

    Făcând abstracție de divinitate, e un text foarte tare. Îmi place că trăiești clipa prezentă, în fond acest lucru înseamnă să ai curaj să înfrunți viața așa cum este ea, fără a te refugia atunci când te nemulțumește. O zi frumoasă în continuare!

  13. […] odata, De ti s-ar da ?nca o sansa, De-ar fi sa mai fiu o data, daca m-as mai naste o data, Restart game!, Cel mai minunat blog – Daca m-as mai naste o data…, Fluierul arbitrului, Punct. Si de la […]

  14. lorelei spune:

    Foarte profunda, sensibila si originala abordarea ta, felicitari! Ne-ai provocat ca, pedaland pe roata vietii, sa auzim strigatul pro-viata al pruncului nenascut, si sa ne mai nastem inca si inca o data cu fiecare noua zi pe care o traim! Mult succes la concurs!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s