ILUZII

Posted: 14/03/2012 in Poezie
Etichete:, , , , , ,

Pe lespede albă
– cununa fântânei-
S-a aninat în treacăt
Demonul.
În apă,
a vazut fața unui înger
Ce se uita de sus-
A crezut că e a lui
și a râs.

Vasile Voiculescu

E aşa profundă, cu atât de multe înţelesuri mi se pare această poezie, încât nu pot să-mi fac limpede în minte, ideea principală, nu pot să desluşesc clar „râsul” demonului, nu pot vedea faţa îngerului, nu pot înţelege întălnirea „la fântână” a îngerului cu demonul, şi altele şi altele. Aşa că vă întreb, ca la şcoala generală: care credeţi că e ideea principală a acestei supebe poezii?

Sper să o desluşim împreună şi mai ales să nu ne facem iluzii că suntem alţii decât cei din realitate!

Anunțuri
Comentarii
  1. romanianstampnews spune:

    Nu e totul ce pare a fi. „Oglinda” spune oare întotdeauna adevărul?

    • Marius Bota spune:

      Corect, Max. Poate tocmai de asta si alegem oglinda ca si „sprijin” al nostru, pentru ca nu ne spune adevarul ci ne lasa pe noi sa il vedem asa cum am dori.

  2. ACIDUZZU spune:

    Cele mai mari dileme le au marii oameni ai credintei care „dupa ce si-au privit fata fireasca intr-o oglinda; si dupa ce s-a privit, pleaca si uita indata cum era” (Iacov 1:22-25) iar V. Voiculescu, asemeni lui Neculai theodorescu (Tudor Arghezi) si altii, au ajuns sa nu mai dosebeasca o fatade inger de una de…demon !

    In clipele finale ale vietii sale, topite pe patul de suferinta din Geneve Hopital, Tudor Arghezi rostea : „As vrea sa urlu: ESTE !”

    • Marius Bota spune:

      Se prea poate ca amalgamul zilnic la care suntem supusi , sa ne distorsioneze asa de tare incat sa nici nu mai stim ce suntem cu adevarat: ingeri ori demoni, sau ingeri cu fata de demoni!

  3. Luna patrata spune:

    „Vreau după acestea pe acest pământ
    Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt,
    Acum observ cât e de greu,
    Să vă arăt că eu sunt eu.” (Adrian Paunescu)
    Cam asta e ideea… 🙂

    • Marius Bota spune:

      ” Sa va arat ca eu sunt eu”, deosebit de grea afirmatia. Acum mi-a mai venit o idee, deschisa de tine, despre substratul poeziei, dar tot nu inteleg, nu il scot la iveala, sensul acelui ” a ras”. Care sa fi fost motivul?

  4. psi spune:

    eu spun cam aşa: întotdeauna mi-a fost greu şi uşor să ajung la miezul liricii lui voiculescu, atât de densă, de învăluită şi învăluitoare şi tocmai de aceea, fascinantă. şi mistică, profund mistică.

    un strop de mit al lui narcis în natura umană şi fascinaţia oglindirii, ca o cunoaştere, recunoaştere.
    şi totuşi, mai cred eu, lespedea este semn de tăcere. poate pentru că omul este bun şi rău deopotrivă? poate pentru că avem în noi graţia angelică şi viermele răului?

    • Marius Bota spune:

      Pot spune, desi nu te cunosc, ca, am impresia ca ti-a placut si iti place analiza literara. Dar tot nu am raspuns, asa cum ii scriam si Alyei, la ce inteles are acel ” a ras” din final? Ce ascunde rasul demonului?

      • psi spune:

        🙂 îmi plac scrierile în chei. sau descifrarea cheilor din cuvânt. şi am avut dascăli buni, recunosc şi asta. numai că eu nu i-aş spune analiză ci percepţie, simţire, aplecare spre frumosul şlefuit din cuvânt cu acea smerenie de care îţi spuneam ieri.
        râsul demonului recunoscându-se înger în ape? este senzaţia efemeră că a învins. părelnica bucurie a clipei sau a măştii. în realitate ştim amândoi că îngerul chiar şi când plânge e învingător.

      • Marius Bota spune:

        Se prea poate ca acesta sa fie „adevarul” despre râsul unui demon: „iar am pacalit clipa si apa, sunt altul decat credeti voi”. Iar asa cum spuneai, ce mai stim amandoi, este ca si demonii uneori se prefac in ingeri de lumina. Multumesc, psi!

  5. Nicu Lupsa spune:

    „Ea il privea cu un suris,
    El tremura-n oglinda,
    Cãci o urma adânc în vis
    De suflet sã se prinda. ”

    „Si apa unde-au fost cazut
    In cercuri se roteste,
    Si din adânc necunoscut
    Un mândru tinar creste. ”

    ..doua strofe din Luceafarul…

    Ar fi multe de spus despre „mirajul oglinzii”. Oglinda ne fascineaza. Cateodata ne pacaleste, dar ne place. In fata oglinzii suntem toti de-a lui Narcis. Ne ducem, de cele mai multe ori dimineata, la oglinda si uneori vedem fete care nu ne plac. Cu cateva „trucuri” reusim sa retusam imaginea pana ne convine (sper ca n-o sa par misogin, dar femeilor le ia ceva mai mult timp;) ) dam multumiti din cap si de multe ori zambim. Cu siguranta zambim. Iar eu cred ca ingeriilor si demonilor, deopotriva, le place sa zambeasca atunci cand se privesc in oglinda. Fie ea si a unei fantani. Si se vad frumosi. Pentru ca sunt frumosi. Pentru ca frumusetea fizica e o notiune atat de relativa.

  6. pandhoraa spune:

    cred ca in fiecare demon exista un pic de inger…
    si reversul cred ca e mai mult decat probabil…

    mi-a placut mult poezia…

  7. calatorru spune:

    „Nici un barbat nu poate sa poarte, pentru un timp prea indelungat, un chip pentru el insusi si un chip pentru ceilalti fara ca in cele din urma sa nu fie el insusi amagit in privinta adevarului” – Nathaniel Hawthorne

    • Marius Bota spune:

      In spirit de gluma, sigur e valabil si pentru femei! Iar serios, unul din cele doua chipuri ne va trada la un moment dat, cand ni-e „lumea mai draga”. Si atunci nu mai ne va ard de nici un râs . Multumesc Ruben

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s