Oare tu ce ai în farfurie?

Posted: 07/03/2012 in Din lumea celor care nu cuvântă
Etichete:, , , , , , , ,

Am crezut că doar noi oamenii, suntem curioşi din fire, interesaţi de a vedea ce e în curtea vecinului şi în ograda lui, de a trage cu ochiul.peste gard. Dar, de când cu doi câini prin ogradă, mi-am dat sema că acest lucru e valabil şi pentru animale, sau cel puţin pentru câini. Fiecare dintre cei doi câini, un adult şi un pui, au farfuria lor din care mănâncă. Primesc porţia cuvenită de mâncare, iar după ce se satură fiecare de „sorbit” din farfuria lui, aşteaptă ca celălalt să termine, astfel încât sa poată face schimb de farfurii. Sunt curioşi , cred că, să vadă ce a primit celălalt de mâncare, nu cumva unul să fie avantajat de meniul care i se oferă. Şi acest lucru, se întâmplă la fiecare masă, de fiecare dată „fac rocada” la farfurii.

Dacă atunci când vine vorba de câini, posibil ca dorinţa de a gusta şi din farfuria celuilalt, nevoia fiziologică de hrană sa fie ceea ce îi indeamnă la a se uita spre farfuria celuilalt, ce o fi în mintea noastră, a oamenilor, atunci când vrem să fim „ei, alţii”, sau să avem ce alţii au, sau să gustăm ce prietenii noştri gustă? Să fie doar curiozitatea sau şi puţină invidie? O fi doar dorinţa de a fi ca ei sau de a avea ce au ei ori e şi „niscai” supărare pe viaţă că nu a fost aşa generoasă cu noi? E doar instinctul omenesc de a nu ne mai sătura de privit sau să fie acei mulţi ani de comunism şi securitate, care au făcut din fiecare dintre noi , un mic detectiv securisto-filator.?

Farmecul la toată această poveste e aceea că după ce verifică farfuria celuilalt, tot la farfuria lor proprie se întorc pentru a vedea ce mai au in ea, lăsat de celălalt. Dar există uneori riscul că, aşteptând să vadă ce e în farfuria celuilalt, nu se pot bucura nici de a lor, adică nu îşi mânancă porţia lor, stând cu gândul la ce are celălalt în farfurie; apoi când celălalt termină, merge la farfuria celuilalt, care deja e goală, şi între timp se goleşte şi farfuria lor proprie. )).

Alergăm după multe  în viaţă, privim peste multe garduri şi uneori chair suspinîm la vederea ogrăzii altuia; şi în această alergare pierdem chiar şi ce e al nostru uneori, nu ne bucurăm de ce avem, de grijă că ce are cel de lângă noi o fi diferit, o fi mai bun şi mai gustos, „o avea oi mai mândre şi mai cornute”.. Să fie spiritul mioritic de vină?.

Bucură-te de „farfuria” ta, orice om ai fi, moldovean, ungurean sau vrâncean (la  ardeleni nu mă refer că noi mâncăm încet, înghiţim de trei ori aceeaşi îmbucătură şi  astfel se satură să aştepte după noi ceilalţi şi pleacă !)

Anunțuri
Comentarii
  1. […] ceea ce relatez şi modul lor de raportare diferit. Când au ora de masă, adică fiecare e cu farfuria proprie în faţa nasului, şi se bucură de meniul oferit, reacţiile celor doi la stimulii şi factorii […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s