Spălarea rufelor în public

Posted: 02/03/2012 in Viața socială
Etichete:, , , , , , , ,

Mai citesc unele altele bloguri de prin virtualul românesc, mai citesc unele articole de prin ziare şi încep să cred ca avem de a face cu un curent foarte la modă şi foarte periculos: spalarea rufelor în public. Ştiu, veţi spune , asta face deliciul comentatorilor, a publicului neutru, asta face să crească cota de interes a unui articol, când mai apar şi ceva discuţii contradictorii. Unde este limita acestor discuţii în opoziţie, cât de departe este „prea departe”, astfel încât sa nu se rupă ireperabil orice punţi de comunicare între două sau mai multe persoane? În general, în majoritatea cazurilor, aceste discuţii care se desfăşoară în spaţiul virtual, au loc între personaje care nu se cunosc în viaţa de zi cu zi, care nu au legături comune şi atunci spunem că şi aşa nu contează dacă mă cert sau jignesc pe cineva pe care nu îl cunosc. Oare chiar aşa să fie, chiar să nu conteze? Revin totuşi la întrebarea; ce este oare de împărţit între diferiţi bloggeri care se atacă unii pe alţii, între cei care împărtăşesc diferite convingeri religioase, între cei care sunt adepţii unui oarecare sau unui nimănui? Oare ţinem aşa de mult la convingerile noastre încât nu putem să acceptăm şi pe alţii cu opinii diferite şi atunci trecem la vorbe mai puţin decente?  Vorbele noastre, chiar şi cele scrise sau mai ales cele scrise, rămân acolo, îşi ating scopul, ori că vrem a jigni, ori că vrem a lăuda! Mă doare când citesc de „cutare creştin” scriind  sau comentând nu ştiu ce despre alt „creştin”, despre o persoană care e citită de sute de persoane, că se ia la „harţă”, cu altă persoană publică. Şi toate astea la vederea  şi auzul tuturor. Chiar ajută la ceva, altceva decât  la înjosirea atât a celui care scrie cât şi a celui care răspunde, comentează?

Poate sunt eu nou, de fapt sigur sunt nou, în această sferă, poate văd eu mai împăciuitor faptele, dar opinile  şi părerile diferite sunt una, iar pumnii care se împart în urma părerilor diferite sunt cu totul altceva. Asta nu mai ţine nici de talentul de a scrie, nici de a nu te lăsa mai prejos decât cel care scrie, ci ţine de a accepta şi îngădui pe cel care e diferit de tine, de a încerca să îl înţelegi şi eventual să îl ajuţi. Virtualul e mare, putem să scriem ce vrem, putem  să ne certăm cu cine vrem şi pe ce motive vrem; dar pe cât credem că e de virtual, pe atât de real  de fapt e totul, pe atât de reale şi adânci sunt rănile pe care le lăsăm. Şi-atunci de ce, monsieur?

Anunțuri
Comentarii
  1. Luna patrata spune:

    Raspunsul e simplu: degeaba! Eu nu reusesc sa vad rostul acestor lucruri umplute pana la refuz de rautate, o rautate care sincer imi este straina. Dar poate nu inteleg eu… 🙂 Buna dimineata!

    • Marius Bota spune:

      Ca să îţi răspund întâi la salut, deşi cam târziu, îţi spun tot „bună dimineaţa” , dar în contul zilei de mâine!)). Răutatea, ai pus punctul unde trebuie, e boală grea, ce se acutizează pe zi ce trece,mai ales dacă ai grijă să o „cultivi”. Şi unii au grijă din plin, zilnic chiar.

  2. Aniela Deby spune:

    Marius..asta e generatia din ziua de azi!Eu inca sper sa pot schimba lumea;)))Dar..totusi sunt o „visatoare”toti gresim…doar ca unii mai mult altii mai putin,si problema este alta..”Unii”(Nu toata lumea e la fel) au probleme cu orgoliul si de dese ori se ajung la „certuri”din cauza unor pareri…!Imi place ca ai punctat ceva „Crestin”pe „crestin..”da….atunci ce ne mai miram de restul?!:P

    • Marius Bota spune:

      Greşeala mea, a ta şi a altora ca noi, este că vrem şi încercăm singuri să o schimbăm. Nu ne dăm mâinile unii altora, cei cu inima română, curată, ci încercăm de unii singuri şi eşecul, când lupţi împotriva caracatiţelor, ne pândeşte la uşă. E timpul pentru mâini date , nu alungate, pentru capete unite şi puse la contribuţie în folosul tuturor.

  3. Bună dimineaţa Marius! Mă iartă că am răspuns cu întârziere frumosului tău comentariu cu care atât de cald ţi-ai făcut intrarea pe blogul meu Am răspuns cu mare drag în dimineaţa aceasta şi m-am grăbit să-ţi vizitez blogul . Prima impresie creată de comentariu, s-a confirmat cu prisosinţă citind această postare. Este ca şi cum aş fi scris eu. Am considerat blogul un mijloc de exprimare a gândurilor rămase fără ecou în lumea reală, şi preluate de un auditoriu la fel de dornic de înţelegere şi comunicare ca şi mine, de un auditoriu care prin răspuns sau tăcere ţi se alătură sau nu, dar în nici un caz nu loveşte şi nu contribuie la exacerbarea gratuită a urii care ne macină fiinţa în viaţa reală. Subscriu în totalitate celor scrise de tine aici. Blogosfera este imensă, ne putem alege comentatorii, prietenii pe care îi dorim, aşa cum la fel de bine putem să nu păşim în locuri ce contravin principiilor noastre. Din păcate mie nu îmi ajunge timpul să citesc atât cât mi-aş dori , dar mai ales să-mi iau răgazul de a scrie pe îndelete atât cât aş avea de completat şi de lăsat impresiile pe blogurile care îmi fac sufletul să vibreze de încântare. Mă doare când cunoştinţe virtuale, comune îşi aruncă vorbe grele şi neputând să aduc pacea între ei, mă pun în postura privitorului neputicios de pe margine cu un gust de amărăciune care mă face să mă închid în mine. Este atât de frumoasă comunicarea, este atât de înălţătoare solidaritatea umană încât mă întreb de ce atâta încrâncenare când este atâta loc sub soarele ceresc şi sub cel virtual ?
    Inţeleg că eşti blogger nou din câte spui şi-ţi urez bun venit cu solia ta de pace în virtual ! Te voi vizita cu mare plăcere de câte ori timpul va fi generos cu mine.

    • Marius Bota spune:

      Sarumâinile pentru cuvintele frumoase dar mai ales pentru acceptul de a fi prezentă aici.Bucuria e cu atât mai mare cu cât, ne aflăm şi ne găsim, deşi nu ne cunoaştem, oameni cu aceleaşi idei, principii şi năzuinţe.Cred că trebuie un moment de cernere a realului, a adevărului, chiar şi în lumea virtuală. Virtual nu înseamnă doar că poţi orice să scrii, ci înseamnă că oricine poate citi ce scrii, şi atunci responsabilitatea e cu atât mai mare.Sunteţi aşteptată oricând timpul vă permite acest lucru, pentru a ne uni înspre bine şi frumos!

  4. nicu spune:

    E mult mai usor sa spui prostii,decat sa incerci sa faci fapte bune.

    • Marius Bota spune:

      Datul in cap, pedeapsa e alternativa usoara a educatiei, a instruirii. Pentru educare iti trebuie timp, daruire, sacrificiu. Pentru pedeapsa, doar lei si organul care sa te pedepseasca, nimic ” de la inima la inima”

  5. Din nou îţi dau dreptate. Ideal este ca fiecare să înţeleagă că unitatea nu inseamnă sa facem toţi acelasi lucru sau să urmăm toti aceeaşi cale, ci să ne respectăm atât de mult incât să găsim un punct comun intre noi, ca simpli oameni, chiar dacă drumurile noastre sunt diametral opuse.

  6. ACIDUZZU spune:

    Draga Marius,

    Pe la inceputurile activitatii tale de…blogaritor, iti spuneam ca intrand in aceasta „zona gri” a blogaritului, iti asumi niste responsabilitati: ori-ori ! Asa cum ziceai (si sper ca nu numai retoric): „Poate sunt eu nou, de fapt sigur sunt nou, în această sferă…” cu siguranta ca esti alta „plamadire” bazata pe „roada neprihanirii este semanata in pace pentru cei ce fac pace !” (Iacov 3:18). Crede-ma, te cunosc prea bine ! De fapt esti sigur de aceasta, datorita reciprocitatii dintre noi !
    Cand se „spala rufele in public ?”
    1. Cand esti prea lipsit de intelepciune sa le speli „in familie”!
    2. Cand esti prea las ca sa-ti asumi responsabilitatea spalarii lor !
    3. Cand nu ai „doza” de detergent adecvata !
    4. Cand iti lipseste indemanarea !
    5. Cand iti lipseste…”mana de lucru” a abilitatilor necesare spalarii rufelor pe care tu le-ai murdarit !
    6. Rufele (lenjeria) intime ti le speli singur ! Este o nota de pudoare chiar si aici, precum si o inalta nota de demnitate si bun simt !
    7. Nu le lasa (rufele murdare) sa se adune-n morman prea mult timp. Spala-le imediat, etapizat. Prind „miros…”

  7. Alex spune:

    Foarte adevărat! Mai răsu este că, atât pe internet, cât şi la tv, mulţi se comportă ca şi cum şi-ar expune în văzul lumii rufele murdare, nespălate. Şi o mai fac şi cu „mândrie”, de parcă ar fi ceva de mândrit, când lumea râde de prostia celor ce recurg la astfel de modalităţi de …”afirmare”.
    Mă rog…chestie de educaţia, iar la acest capitol, mulţi stau prost de tot! „Manierele” de mahala, tot mai mult promovate de către unii (oare de ce?) nu fac decât să descalifice pe cei ce le aleg ca stil de viaţă.

    O zi frumoasă! 🙂

    • Marius Bota spune:

      Mulţumesc pentru prezentă, Alex, şi mai ales că, poate, noi toţi împreună, cei care vedem altfel realizată „curăţenia”, decât prin spălarea in public a rufelor, vom putea face ceva în acest sens. Frumoasă să ne fie viaţa întreagă!

  8. Teo Negură spune:

    Probabil pentru ca pe unii, rolul de mascarici ii prinde de minune… Sunt oameni care din asta traiesc, cu asta se hranesc, cu intretinerea celor lihniti de barfe, de „stiri” murdare, de senzational. La spectacolele de prost gust, cel mai sanatos e sa nu-ti cumperi bilet 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s