Se poate şi altfel?

Sunt unele lucruri, unele moduri de acţiune care considerăm că sunt implicite, nişte ”dat-uri” clare, fără echivoc. Așa am fost obișnuiți cu ele și așa le-am luat ca atare. Orice tentativă de a schimba aceste acțiuni și lucruri, este întâmpinată cu rezerve, cu precauție, cu un ochi cruciș: ”cine mai ești și tu de vrei să schimbi asta? nu ştii că aşa se face de când e firma asta?”. E imposibil, dacă” stăm și cujetăm”, să nu găsim domenii în viață unde să fii luat lucruri ”fiindca așa sunt”.  Nu prea ne punem întrebări de genul, ”de ce așa? care e motivul? nu exisă altă variantă?”. Sau chiar dacă ne ridicăm ceva semne de intrebare, nu căutăm prea mult alte răspunsuri pentru că,de cele mai multe ori, ne împiedicăm de majoritatea care respectă modul de acţiune dat. Sigur sunt lucruri, acțiuni în viata personală. în activitatea de la locul de muncă, in comunitatea locală, care le-am preluat ca atare și le ducem mai departe, fără nici măcar a ne intreba care e motivația a ceea ce fac. E greu intr-un sistem globalizat și condus uneori de spiritul de turmă, să ies eu în relief, ridicănd niște întrebări la unele probleme care provin de pe vremea lui Burebista. Cîntecul ” țara te vrea prost”, poate fi un pamflet, dar poate fi si adevăr, depinde de noi. „Ce rost are să îmi ridic în cap atât de multă lume, mai bine fac şi eu tot aşa , ca toată lumea.”

De ce cred ceea ce cred, de ce mănânc ceea ce mănânc, de ce mă port așs cum mă port, dece fac ceea ce fac? Facem așa de multe lucruri și acționăm în așa multe moduri, dar multe doar le facem, fără să gândim de ce le facem. Soluția nu e revolta sau rebeliunea ci gândirea, acțiunile dirijate de motivații corecte, interioare, individualizate. Trebuie să gandim pentru noi, fiecare în parte, nu să lăsăm pe alții să gândească în locul nostru. Şi mai ales trebuie să luăm atitudine, să ne grupăm cei care vedem că se poate şi altfel.